Fabergé - faimosul bijutier rus + slideshow

-->

FABERGÉ ȘI CELE MAI SCUMPE OUĂ DIN LUME

Creat de Peter Carl Fabergé în anul 1902, oul Fabergé Rothschild a fost vândut
la o licitaţie organizată în 2007 cu suma-record de 18,5 milioane de dolari


Peter Carl Fabergé (Karl Gustavovici), creatorul celebrelor bijuterii care îi poartă numele, s-a născut pe 30 mai 1846 în Sankt Petersburg, Rusia, fiind unul din cei doi fii ai lui Gustav Fabergé, bijutier și aurar. Deşi numele lui este unul de rezonanţă franceză, el s-a născut dintr-un tată german şi o mamă daneză, numele provenind de la strămoşii hughenoţi ai tatălui, originari din provincia franceză Picardie.
Viitorul bijutier își face studiile la Gimnaziul Sf. Ana, școala germană din Sankt Petersburg, iar de la vârsta de 18 ani începe să călătorească în întreaga lume, pentru a se pregăti în profesia de bijutier. Își face ucenicia în mai multe ateliere celebre în epocă, rămânând mai mult timp în Frankfurt, Paris și Londra, călătorind mai apoi și în Italia. Revine la Sankt Petersburg în 1870 și preia afacerea familiei. Doi ani mai târziu, se căsătorește cu Augusta Julia Jacobs, fiica directorului atelierelor imperiale de mobilier. Cei doi vor avea patru fii, care mai târziu vor lucra în cadrul afacerii de familie.

Din 1872, Fabergé începe să lucreze pentru Cabinetul Imperial (Hermitage), realizând restaurările și catalogarea pieselor din Palatul de Iarnă, unde era adăpostită o colecție de artă unică în lume și antichități. Cu migala și pasiunea bijutierului, Fabergé s-a dedicat întru totul noului proiect.
Pentru următorul deceniu, atelierul lui Fabergé produce bijuterii clasice, foarte apreciate pentru calitatea și finețea execuției, dar cu nimic deosebit față de alți bijutieri ruși ai vremii. Continuă să lucreze pentru Cabinetul Imperial, evaluând, catalogând și restaurând adevărate comori, adunate în timp de țarii ruși.

Din 1882, Agathon, fratele mai mic, începe la rândul său să lucreze în atelierul familiei, iar cei doi simt că trebuie să aducă ceva nou în arta rusă. În același an Fabergé participă pentru prima oară la Expoziția Pan-Rusă de la Moscova, câștigând și o medalie de aur. Dar viitoarea lui celebritate a început atunci când țarul Alexandru III, un iubitor al artelor, i-a remarcat câteva lucrări. A și cumpărat o pereche de butoni din aur, în forma de cicade, simbolizând în vechea Grecie norocul. Remarcând creațiile lui Fabergé printre alte sute de bijuterii, în scurt timp, numele artistului era des rostit la curte, țarul fiind cel mai important susținător și client al celui despre care spunea că a reinventat arta bijuteriilor în Rusia. Pentru Fabergé era o onoare, chiar dacă țarul era un client pretențios și greu de mulțumit. Bijutierul a realizat pentru familia imperială numeroase piese deosebite - broșe, miniaturi, coliere, pandantive în aur și argint, combinate cu malahit, jad, lapis-lazuli și pietre prețioase, cu care realiza modele florale, figurine, animale.

În 1885, artistul va realiza și primul ou Fabergé, idee care îi va aduce celebritatea și îl va impune ca cel mai important artizan al Rusiei. Acest prim ou de Paște, o creație unică prin originalitatea și finețea lucrăturii, a fost un cadou pentru Țarina Maria și i-a adus lui Fabergé nu doar aprecierea, ci și postul de bijutier al Curții Imperiale, precum și dreptul de a folosi Vulturul Imperial în sigla firmei. Pentru că ţarinei Maria Fedorovna îi plăceau foarte mult surprizele, el a pus în interiorul primului ou Fabergé o găinuşă de aur, cu ochi de rubine. Cum Paștele era ce mai importantă sărbătoare creștină, ideea lui Fabergé de a crea ouă-bijuterii pentru această ocazie s-a bucurat de un deosebit succes. Între anii 1885 și 1916, artistul a creat 54 de astfel de ouă pentru Curtea Imperială, fiecare fiind o adevărată capodoperă, un singur ou Fabergé original valorând astăzi milioane de dolari. Țarul i-a dat mână liberă lui Fabergé în ceea ce priveşte crearea de ouă, singura condiţie fiind ca acestea să aibă o „surpriză” înăuntru. În total, au fost create 62 de ouă Fabergé, dintre care 57 s-au păstrat.

În afara sărbătorii pascale, Fabergé a realizat ouă pentru a marca și evenimente importante ale epocii, precum a 15-a aniversare de la încoronarea țarului și țarinei, încoronarea țarului Nicolai II, terminarea căii ferate trans-siberiene, nașterea moștenitorului tronului și altele. În timpul războiului Fabergé a continuat să realizeze astfel de piese în cinstea Crucii Roșii și a armatelor rusești. În total, Curtea Imperială a comandat 56 de astfel de bijuterii, multe dintre ele pierzându-se în timpul revoluției bolșevice. Dar atunci, Fabergé se bucura de onoruri și distincții mai mult decât orice alt artist. În 1897, este numit bijutier al Curții în Suedia și Norvegia, iar trei ani mai târziu, câteva dintre ouăle Fabergé din colecția Țarului erau prezentate în premieră în afara Rusiei, la Târgul Internațional de la Paris. 

Cu toate că era deja un bijutier foarte apreciat, Fabergé a continuat să învețe și să se perfecționeze, încercând să combine diverse nuanțe de pietre prețioase, să propună modele și linii noi, să folosească materiale și metale inedite. Își dorea să realizeze mai mult decât simple obiecte decorative și astfel, după 1880, atelierele Fabergé au început să producă obiecte ce nu erau doar bijuterii, ci aveau și utilitate practică, de la rame de fotografii, la scrumiere și ceasuri. Chiar dacă unele obiecte comune nu erau foarte valoroase, aveau aceeași linie elegantă, care consacrase marca Fabergé. Dar artistul era în același timp și un talentat om de afaceri. El și-a transformat atelierul din Sankt Petersburg în Casa Fabergé, găzduită într-un impresionant imobil de 5 etaje. Ajunsese să lucreze cu peste 500 de meșteșugari și artiști, deschizând mai târziu filiere în Moscova, Odessa și Kiev. Invita și bijutieri străini, care colaborau cu el pentru anumite comenzi. Se lucra într-un ritm infernal, de dimineața până noaptea, recompensa materială  fiind însă foarte bună.

Practic, mai ales după ce s-a ocupat mai mult de partea de creație, Fabergé nu a mai realizat nicio bijuterie cu mâinile lui. A preferat să facă schițele și proiectele, să se ocupe de partea financiară a afacerii și, până la sfârșitul vieții, se pare că a realizat peste 100.000 de modele de bijuterii, desenele sale fiind deosebit de valoroase astăzi. Pornea de la un astfel de model, desenat cu precizie, iar artizanii și bijutierii de la Fabergé creau sub îndrumarea lui bijuteria.

În perioada Primului Război Mondial, Fabergé ar fi putut să plece în străinătate, dar a preferat să rămână în Rusia și și-a transformat magazinul din Moscova în fabrică de muniții. Odată cu izbucnirea Revoluției bolșevice, țarul a fost nevoit să abdice, iar familia imperială a fost ucisă în vara lui 1918. Tot atunci au început și problemele pentru faimosul aurar. Casa Fabergé a fost naționalizată, iar stocul confiscat. Șocat, Fabergé a închis atelierul și a părăsit Rusia, alături de mulți dintre angajații săi. A plecat mai întâi în Germania, stabilindu-se în Elveția, în vara anului 1920. Șocul evenimentelor petrecute în Rusia l-au făcut pe Peter Carl Fabergé să-şi petreacă ultimele zile de exil în agonie, dorindu-şi ca totul să se sfârşească cât mai rapid. A murit pe 24 septembrie 1920, la vârsta de 74 de ani, la Lausanne.
 
După moartea genialului bijutier, soarta bijuteriilor sale și mai ales a celebrelor ouă Fabergé părea pecetluită. Deși o bună parte dintre bijuteriile aflate în colecția imperială au fost topite și transformate în lingouri, creațiile lui Fabergé au scăpat de această soartă. La începutul anilor 30, guvernul sovietic a vândut 14 piese din colecția de ouă Fabergé unor colecționari americani și europeni, la prețuri impresionante. Doi dintre fiii lui Fabergé, Alexander și Eugène, au încercat să reia afacerea familiei la Paris, deschizând un nou atelier în 1924. Dar produsele lor erau departe de strălucirea celor făcute de tatăl lor, așa că succesul a fost minim, iar falimentul rapid. Tot atunci au apărut și primele probleme legate de drepturile de autor, după ce un om de afaceri american, Sam Rubin, a folosit numele Fabergé fără acordul familiei. Abia în 1951 cele două părți vor ajunge la un acord de principiu, care să permită folosirea celebrei mărci pentru anumite produse.

Creațiile lui Fabergé au fost redescoperite de public în 1977, după ce câteva dintre bijuteriile sale au fost expuse la Londra. După expozițiile de la Helsinki, New York și München, povestea artistului a revenit în atenția presei și a colecționarilor, iar urmașii bijutierului au încercat din nou să creeze piese noi. În sfârșit, creațiile marca Fabergé se bucurau de succes după o pauză de peste șapte decenii. O nouă colecție a fost prezentată la München în 1990, alta fiind dezvăluită publicului în 1996, la New York, pentru a sărbători împlinirea a 150 de ani de la nașterea lui Fabergé.


Tot în onoarea remarcabilului artist bijutier rus, pe 23 mai 2012, pentru a marca 166 de ani de la nașterea sa, în New York s-a deschis un magazin Fabergé.

Istoria ouălor Fabergé
-->

Comentarii

POSTĂRI ALEATORII

Avertisment!

Frumoasa Verde” este un blog de cultură generală, care cuprinde teme din toate domeniile vieții. Articolele din domeniul sănătății sunt alcătuite sau preluate cu grijă, din surse considerate de noi respectabile, dar nu se constituie în sfaturi medicale autorizate.

CONTACT

Nume

E-mail *

Mesaj *