sâmbătă, 27 iulie 2013

Pisica albă, pisica neagră - mituri, legende, superstiții + VIDEO

-->

PISICA ALBĂ, PISICA NEAGRĂ

– MITURI, LEGENDE, SUPERSTIȚII –

De-a lungul timpului, animalele i-au provocat omului o gamă largă de sentimente, de la adorație până la repulsie. Cele mai puternice emoții au intrat chiar în sfera patologicului, primind denumiri științifice. Astfel, dragostea pentru pisici se numește „aihrofilie”, în timp ce aversiunea față de acestea este numită „ailurofobie”. Mai pe înțelesul nostru, există și termenii „felinofilie” și „felinofobie”. Pentru fobia față de pisici, psihiatri au dezvoltat chiar terapii specifice.

În jurul pisicilor, istoria umanității consemnează în mai toate țările mituri și legende. Pisicile au fost atât venerate ca zei, cât și arse ca diavoli. În unele locuri erau considerate purtătoare de noroc, în timp ce în altele erau percepute ca aducătoare de ghinion. Napoleon, de exemplu, avea o adevărată aversiune față de pisici. Se povestește că în timpul unei campanii militare, într-una din seri a strigat după ajutor. Când aghiotantul lui s-a grăbit spre el, l-a văzut pe bravul corsican cu sabia scoasă în fața unei... pisicuțe.


În Egiptul Antic, zeița-pisică Bastet era foarte iubită. Exista credința că ea ajută femeile să nască și le protejează de sterilitate, boli și animale veninoase. În plus, era zeița plăcerii, a muzicii și a dansului. În Bubastis, la nord de Cairo, a fost ridicat un mare templu în cinstea acestei zeițe, în care anual se perindau mii de adepți. În cimitirul de pisici al templului s-au găsit  sute de mii de pisici mumificate și înmormântate în onoarea zeiței-pisică.


În Japonia există un templu în care pisica este sfântă. A fost construit în secolul al XVIII-lea și se numește Gotoku-ji. La vremea respectivă, călugării își împărțeau hrana cu pisicile chiar și în vremuri de foamete. Se povestește că într-o zi, câțiva samurai au fost chemați la templu de o pisicuță care le făcea semne cu lăbuța. Puțin mai târziu, s-a iscat o furtună extrem de puternică, de care samuraii au scăpat cu viață deoarece erau la adăpost. Recunoscător, unul dintre aceștia le-a lăsat moștenire călugărilor o avere. Ca simbol al lăcașului, a fost ridicată în fața altarului o „pisică-spirit”. De jur împrejurul ei stau o sumedenie de figurine cu lăbuța ridicată. Acestea se numesc Maneki-neko și pentru japonezi sunt talismane îndrăgite.

În vreme ce în multe culturi vechi pisica a fost venerată, în Europa Evului Mediu a fost defăimată și urmărită pentru o presupusă legătură cu vrăjitoarele și cu magia neagră. Există o consemnare datând din anul 962, în care se afirma că vrăjitoarele se puteau transforma în pisici cu puteri înspăimântătoare. În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, mii de femei nevinovate au fost aduse în fața Inchiziției și arse pe rug împreună cu pisici. Românii sunt convinși că pisicile negre aduc ghinion, dacă-ți taie calea. Această credință vine tot din Europa medievală. Pe atunci, pisica neagră era asociată cu diavolul, care se strecura în felinele de această culoare pentru a-și chinui victimele.

În China, pisicile negre erau mesagerii sărăciei și ai bolii. În schimb, pisicile albe erau considerate aducătoare de noroc. Exact invers se credea în Anglia. Englezii considerau albul culoarea spiritelor malefice și a stafiilor. Dar, dacă prin fața unei perechi proaspăt căsătorite trecea o pisică neagră, era un semn că tinerii urmai să aibă o căsnicie fericită. Mai ales nevestele marinarilor țineau pe lângă casă pisici negre, pentru ca soții lor să se întoarcă teferi acasă.

În întreaga lume au existat superstiții legate de pisici. În Europa se credea că pisicile fură respirația nou-născuților și se avea grijă ca acestea să nu apară în preajma copilului. În Rusia, dimpotrivă, se așeza în leagănul copilului o pisică, pentru a trimite departe de copil spiritele rele. În țările scandinave, așa-numita pisică Butter acorda protecție și ajutor. În Anglia, pisicile aduceau urgia insectelor asupra recoltelor. În Peru, poporul Quechua se teme de o anume pisică dungată și cu ochi arzători, despre care se crede că aduce grindină asupra recoltelor. În Franța există legenda pisicii negre cu numele Matagot: dacă apare la ușa cuiva, trebuie să fie lăsată să intre și să fie bine tratată, deoarece îi aduce stăpânului casei o mare bogăție. Într-o veche legendă japoneză se vorbește despre o pisică vampir, care le mușca de gât pe tinerele frumoase și le sugea sângele, după care lua identitatea fetei, iar noaptea sugea sângele soțului ei, slăbindu-l încet-încet, până când acesta își dădea duhul. Și exemplele pot continua... Din fericire, omenirea a evoluat, reușind să depășească aceste superstiții ridicole. 

Mulți scriitori au fost inspirați de personalitatea pisicilor lor. Aldoux Huxley spunea: „Cel care vrea să aibă inspirație, să-și țină o pisică”. Romancierul Henry James scria cel mai bine atunci când îi ședea pisica pe umăr. Raymond Chandler avea o pisică persană neagră, cu numele Taki, căreia îi citea primele ciorne ale romanelor sale polițiste.

Matisse, Picasso și Dali cu pisicile lor

Arta abundă și ea în reprezentări de pisici. În Roma Antică, motive cu pisici împodobeau sculpturi și mozaicuri. Mulți pictori celebri, ca Leonardo da Vinci și Rubens au realizat portrete de pisici. Pisicile apar în filme artistice și de animație, fiind reprezentate și pe numeroase timbre. Pisica neagră Patsy, cea care l-a însoțit pe Charles Lindbergh în zborul acestuia de la San Diego la New York, înfrumusețează un timbru spaniol ce amintește de acest zbor istoric.

În sfârșit, dar nu în ultimul rând, medicii și terapeuții zilelor noastre au observat că în familiile în care există pisici atmosfera e mai senină, bolile sunt mai rare, iar când apar, se vindecă repede. Se pare că prietena omului este capabilă să dăruiască stăpânilor ei ceea ce nu poate fi cumpărat cu toți banii din lume: dragoste și sănătate. Iubitorii de pisici știu că favoriții lor simt când pe stăpâni îi doare ceva. Pisicile se așează pe locul dureros și, în scurt timp, durerea se potolește. Și fac asta total dezinteresat... A apărut chiar și o ramură medicală specială, numită felinoterapie. Bioenergeticienii consideră că pisicile au capacități extrasenzoriale foarte dezvoltate. Acest lucru le permite să vadă aura omului și, la nevoie, să o trateze, preluând energia negativă. Astfel, micile feline pot fi ajutoare de încredere ale psihoterapeuților. Ele calmează și dau o stare generală de bine.

Viața privată a unei pisici

Un motan și o pisică locuiesc în aceeași casă. Vedem cum începe poveste lor de dragoste, apoi cum mama naște și își îngrijește puii, ajutată din când în când de tatăl mândru și responsabil. Povestea se desfășoară exclusiv prin imagini în care omul nu este prezent. Îi invităm atât pe felinofili, cât și pe felinofobi să urmărească acest scurt metraj emoționant. Încă mai avem multe de învățat de la animale.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dar mai întâi, rețineți: A comenta pe acest blog (ca și pe oricare altul) este un privilegiu, nu un drept. De aceea, vă rugăm:
- Referiți-vă, pe cât posibil, doar la subiectul postării.
- Folosiți un limbaj decent.
- Dacă intrați în polemici cu alți comentatori, folosiți argumente, nu injurii.
- Pentru mesaje de interes personal adresate administratorilor blogului (schimb de link, propuneri de colaborare etc.) folosiți formularul de CONTACT, aflat în partea de sus a paginii.
Comentariile care nu respectă aceste cerințe nu vor putea fi publicate.
Vă mulțumim și vă așteptăm cu interes opiniile și sugestiile.

Avertisment!

Frumoasa Verde” este un blog de cultură generală, care cuprinde teme din toate domeniile vieții. Articolele din domeniul sănătății sunt alcătuite sau preluate cu grijă, din surse considerate de noi respectabile, dar nu se constituie în sfaturi medicale autorizate.