vineri, 4 martie 2016

Cancerul adoră zahărul


CANCERUL ADORĂ ZAHĂRUL

Nu zeii sunt vinovaţi pentru bolile oamenilor. Ele sunt rezultatul nesăbuinței lor”. Pitagora

Toți doctorii au învățat la facultate despre Otto Warburg și descoperirea lui, o descoperire de o importanță enormă. În anii ’20 ai secolului trecut, acest om de știință a descoperit principala cauză biochimică a cancerului, sau ce deosebește o celulă canceroasă de una normală, sănătoasă. Atât de importantă a fost această descoperire, încât Otto Warburg a fost recompensat cu Premiul Nobel.


Prima cauză a apariției cancerului este înlocuirea respirației normale, cu oxigen, a unor celule ale corpului cu respirația anaerobă, adică fără oxigen, afirma dr. Otto Warburg. Ce înseamnă acest lucru? Deducem că celulele canceroase au un metabolism diferit de cel al celulelor normale. Celulele normale au nevoie de oxigen, în timp ce cele canceroase îl resping. De fapt, terapia cu oxigen a cancerului se numără printre terapiile favorite ale multor clinici de medicină alternativă.  Un alt fapt care rezultă din descoperirea lui  Otto Warburg este acela că celulele canceroase își desfășoară metabolismul printr-un proces de fermentație. Dacă ați făcut vreodată vin, știți că, pentru ca fermentația să se producă, este nevoie de zahăr. În sfârșit, mai știm că metabolismul cancerului este de circa 8 ori mai intens decât cel al celulelor normale.

Ce concluzii putem trage din cele afirmate mai sus? Organismul este constant suprasolicitat, în încercarea lui de a hrăni cancerul. Cancerul este în permanență flămând și-i cere corpului hrană. Când alimentarea îi este întreruptă, el forțează corpul să producă zahăr, ca să se dezvolte în continuare. Sindromul numit cașexie definește o scădere accentuată în greutate și însoțește fazele finale ale cancerului. Cașexia apare atunci când corpul începe să producă zahăr din proteine (ați citit bine, nu din carbohidrați sau grăsimi), printr-un proces numit glicogeneză. Acest zahăr hrănește cancerul. În final, corpul moare de foame, încercând să hrănească cancerul.

Să facem aici o paranteză, ca să aflăm ce sunt, de fapt, carbohidrații:
Carbohidrații sau glucidele (zaharurile) sunt substanțe nutritive indispensabile pentru funcționarea normală a organismului uman. Aceștia sunt prezenți în natură sub diverse forme:
- Carbohidrații simpli, alcătuiți din zaharuri care conțin o singură moleculă (glucoza, fructoza și galactoza) și care sunt asimilați cu rapiditate de organism.
- Zaharurile, care conțin două molecule, cele mai cunoscute fiind zahărul alb rafinat, fabricat din trestie sau sfeclă de zahar (fructoză și glucoză), lactoza (zahărul din lapte) și maltoza.
- Carbohidrații complecși, forma de combustibil preferată a organismului, sunt stocați în mușchi, se descompun mai încet decât glucidele simple și sunt formați dintr-un lanț lung de molecule de glucoză.
- Amidonul face parte din compoziția legumelor rădăcinoaselor și a tuberculilor;
- Glicogenul este forma sub care glucoza este depozitată în organism și are o compoziție asemănătoare amidonului.
Datorită dimensiunii lor reduse, carbohidrații simpli pot fi metabolizați foarte repede, dându-ne energie aproape imediat. Vorbim de zahăr, alimentele preparate din făină albă și cele procesate și rafinate. Carbohidrații complecși, fiind alcătuiți din molecule mari, durează mai mult să fie metabolizați de către organism. Aceștia se află în legume și cereale integrale. Tot ei sunt și o sursă de fibre pentru organism. Dar și fructele sunt carbohidrați. Carbohidrații buni din fructe sunt partea care conține coaja și pulpa.  

Acum, după ce am aflat că dezvoltarea cancerului depinde de prezența zahărului, are vreo logică să-l hrănim cu așa ceva? Vi se pare normal să aveți o alimentație bogată în carbohidrați simpli? Motivul pentru care terapiile naturale existente astăzi funcționează în cazul cancerului este pentru că cineva, cândva, a văzut legătura dintre zahăr și cancer. Există multe feluri de terapii alimentare, dar niciuna nu recomandă ingerarea de alimente bogate în carbohidrați sau zaharuri simple. De ce? Pentru că zahărul hrănește cancerul.

Acum vă întrebați probabil de ce medicul dv. nu vă spune asta. Greu de spus... Poate pentru că el consideră că e datoria lui să vă vindece cancerul, nu a dv. Poate pentru că doctorul dv., care a învățat despre descoperirea lui Warburg, nu are studii temeinice în nutriție și nu i-a dat prin cap s-o introducă în ecuație. Sau poate că poziția unor organisme medicale oficiale l-a indus în eroare: în 1978, de pildă, poziția oficială a Asociației Medicale Americane (AMA) a fost aceea că „alimentația n-are nicio legătură cu cancerul”. Cu toate aceste, există medici care iau în considerare apetența pentru zahăr a cancerului și obțin rezultate remarcabile în terapiile lor. Aceștia recomandă pacienților sulfatul de hidrazină sau amigdalina (numită și  letril sau vitamina B17), care stopează procesul glicogenezei în peste 50% dintre pacienții bolnavi de cașexie.

În concluzie, aveți mare grijă! În stomac, carbohidrații rafinați se transformă rapid în zahăr (în principal în glucoză), producând ceea ce culturiștii numesc „febra zahărului”. Aceasta declanșează producerea imediată de insulină, în încercarea de a menține sub control nivelul zahărului din sânge, inclusiv prin transformarea excesului de zahăr în grăsime. Și aceasta, pentru a-l împiedica să atingă niveluri periculoase.

Acum, știind ce alimente îi plac cancerului, tot ce trebuie să faceți e să le evitați. Cancerul preferă mâncarea gătită (focul distruge enzimele și vitaminele) și adoră zahărul, grăsimile și uleiurile rafinate, proteinele animale, alimentele procesate și aditivii chimici. Tăiați-le definitiv din meniul dumneavoastră zilnic. Pe lângă acestea, renunțați la cafea, cacao, pâine și paste din făină albă, orez alb, lapte, sare rafinată, alcool, alimente acre, carnea animalelor crescute cu hormoni și antibiotice și, nu în ultimul rând, la vitaminele și medicamentele de sinteză.

Mâncați numai când vă e foame și niciodată pe săturate. În acele momente ale zilei închideți radioul sau televizorul. Mâncați întotdeauna așezați și mestecați îndelung fiecare îmbucătură. Nu vorbiți când sunteți la masă. Mulțumiți-i entității divine în care credeți, înainte și după fiecare masă. Acest gând imprimă hranei dumneavoastră o vibrație înaltă, benefică. Suntem ființe spirituale, care experimentează realitatea fizică. Invitați spiritualitatea la masa dumneavoastră!

Sursa: http://www.mnwelldir.org/docs/nutrition/sugar.htm

Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa verde)


2 comentarii:

  1. Excelent articol! Cred ca in categoria zahar intra si mierea de albine, chiar daca are in compozitie enzime si vitamine. Ce credeti?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Domnule Gheorghe Neag, cred că mierea și fructele dulci nu au nici pe departe efectul devastator al zahărului rafinat, dar în cazul unei terapii naturale anticancer ar trebui să le folosim cu măsură: o linguriță într-o cană de ceai de plante, plus câteva picături de lămâie, e un adevărat medicament. Mai cred că și celelalte produse ale stupului sunt benefice în caz de cancer: propolisul, polenul, păstura. Există o documentație vastă în acest sens. Toate acestea, plus o alimentație fără carne, lactate și ouă dau înapoi orice formă de cancer. E păcat că oamenii nu se informează singuri și se bazează pe terapiile toxice și scumpe ale medicinii oficiale. Să sperăm că acest articol ajunge la cât mai mulți.

      Ștergere

Dar mai întâi, rețineți: A comenta pe acest blog (ca și pe oricare altul) este un privilegiu, nu un drept. De aceea, vă rugăm:
- Referiți-vă, pe cât posibil, doar la subiectul postării.
- Folosiți un limbaj decent.
- Dacă intrați în polemici cu alți comentatori, folosiți argumente, nu injurii.
- Pentru mesaje de interes personal adresate administratorilor blogului (schimb de link, propuneri de colaborare etc.) folosiți formularul de CONTACT, aflat în partea de sus a paginii.
Comentariile care nu respectă aceste cerințe nu vor putea fi publicate.
Vă mulțumim și vă așteptăm cu interes opiniile și sugestiile.

Avertisment!

Frumoasa Verde” este un blog de cultură generală, care cuprinde teme din toate domeniile vieții. Articolele din domeniul sănătății sunt alcătuite sau preluate cu grijă, din surse considerate de noi respectabile, dar nu se constituie în sfaturi medicale autorizate.