marți, 27 decembrie 2016

De ce este învățământul japonez atât de eficient + VIDEO




DE CE ESTE ÎNVĂȚĂMÂNTUL JAPONEZ ATÂT DE EFICIENT

Trebuie să recunoaștem, Japonia este una dintre cele mai renumite țări din lume. Peisajul natural de o rară frumusețe, standardul de viață înalt, tradițiile unice și arhitectura deosebită, toate acestea combinate fac ca această națiune să fie privită de întreaga lume cu stimă și admirație. Chiar dacă cei mai mulți dintre noi n-am întâlnit în viața noastră un japonez, cu toții știm ce-i deosebește de restul lumii: sunt plăcuți, zâmbitori, extrem de politicoși, ambițioși, muncitori și cu o voință de fier. Păstrarea acestor valori este atât de importantă pentru societatea japoneză, încât copiii primesc acest tip de educație nu numai în familie, ci și la școală. Cu toate că sistemul lor de învățământ, de la grădiniță până la facultate, pare asemănător cu cel occidental, în realitate este diferit, chiar unic în lume. Aceasta, deoarece, pe lângă căpătarea de cunoștințe temeinice pentru viață, școala japoneză modelează copii fericiți, cu caractere puternice. Iată câteva aspecte, care fac învățământul japonez faimos și invidiat în toată lumea.


În primii ani de școală, copiii învață bunele maniere. Ei nu intră direct în materiile de bază, educația lor începând cu comportamentul, etica și valorile umane. Elevii sunt învățați ce înseamnă respectul și amabilitatea. Ei trebuie să învețe să aibă compasiune și să fie generoși. Unor virtuți precum autocontrolul și simțul dreptății li se acordă, de asemenea, o mare importanță. Numai după ce aceste baze au fost puse, se trece la programa școlară propriu-zisă.

Anul școlar se deschide la începutul lunii aprilie, o dată cu apariția primelor flori de primăvară, cele ale cireșilor (sakura). Se crede că în felul acesta copiii încep școala cu sentimentul pozitiv că frigul lunilor de iarnă s-a sfârșit. Acest orar nu mai există nicăieri în lume, unde, de obicei, școlile încep în prima lună de toamnă. Poate n-ar fi o idee rea să facem și noi ca ei...
 

Toți copiii participă la munca de curățenie în școală. Această activitate le imprimă un tip de etică a muncii aproape naturală. Ei se organizează în echipe și învață ce înseamnă igiena și cum se face o curățenie temeinică. Și nu curăță doar clasele, ci și sala de mese și toaletele. Ca urmare, elevii sunt mult mai atenți să nu facă mizerie în școală și învață să nu disprețuiască munca de jos.


În Japonia, masa principală se ia la școală. Este un moment important al zilei, pe care copiii îl petrec împreună. Școala are grijă să le ofere preparate gustoase și sănătoase, iar profesorii sunt întotdeauna prezenți în sala de mese, uneori mâncând la aceeași masă cu ei. Este o ocazie pentru copii să învețe bunele maniere la masă și să-și dezvolte atașamentul față de dascălii lor. Înainte și după fiecare masă copiii rostesc o formulă de mulțumire pentru hrana primită, exprimându-și recunoștința față de pământul care a creat-o, bucătarul care a pregătit-o și asistenții sociali care le-au oferit-o, prezenți și ei în sala de mese.


Tuturor copiilor le plac activitățile extracuriculare. Când un copil japonez nu învață sau muncește, el se joacă. Felul în care își petrece timpul după școală este la fel de important ca și școala însăși. Astfel, timpul lui este împărțit în studiul individual acasă, ori într-una dintre școlile private care-i ajută pe copii să-și îmbunătățească rezultatele la matematică, engleză, muzică sau sport. Toți liceenii aleg un club în care se înscriu pentru a practica înotul, baseball-ul tenisul de masă sau alte sporturi, pentru a juca șah sau pentru a învăța să cânte la un instrument. Astfel, ei socializează cu tinerii din clubul lor și obișnuiesc să-și petreacă și week-endurile împreună.


La școală, elevilor li se predă poezia și caligrafia. Japonia nu-și uită tradițiile și formele de artă. Ei învață kanji (cele circa 2.000 de litere chineze), precum și Hiragana și Katakana (cele două sisteme tradiționale de scriere). Fiecare literă trebuie scrisă corect, cu partea îngroșată în direcția potrivită și într-o ordine precisă. Pentru realizarea acestora, ei folosesc bețișoare de bambus și hârtie de orez. Tot ca parte a păstrării tradițiilor, la școală, poemele Haiku, care fac parte din bogata istorie literară japoneză, sunt învățate pe dinafară. Fiecare elev înțelege importanța păstrării patrimoniului cultural al nației lor.


Începând cu prima clasă de liceu, uniformele școlare devin obligatorii, atât în cadrul cât și în afara școlii. Și, din moment ce fiecare elev poartă aceeași ținută, orice barieră socială este ștearsă, toți fiind nimic altceva decât elevi ai aceleiași școli. Aceeași regulă este valabilă și pentru tunsoare: băieții trebuie să aibă părul scurt, iar fetele, de lungime medie, cu un breton scurt. Aflați în afara școlii, acești tineri nu vor inspira niciodată teamă, ci vor fi respectați. Prin urmare, există o armonie între generații.


În Japonia, procentul elevilor care chiulesc de la școală este de 0,01%. Sunt rarisime cazurile în care un elev să lipsească nemotivat de la ore. Și nu numai că toți copiii sunt prezenți, dar își și ascultă cu atenție profesorii. Nimeni nu vorbește cu colegul de bancă și nu se îndeletnicește cu altceva în timp ce profesorul predă lecția.


În Japonia, liceele sunt atât de eficiente și de riguroase, încât aici, un absolvent de liceu este considerat egal în pregătire cu un absolvent de facultate din Italia, țară considerată a avea un învățământ de calitate, ai cărei cetățeni au o educație solidă. Prin urmare, pentru tinerii japonezi care vor să urmeze o facultate competiția este acerbă. Ei pot opta pentru o singură facultate și dau un singur examen, care va decide dacă au obținut baremul impus. În cazul în care eșuează, situația lor nu este deloc gravă – vor găsi foarte ușor un loc de muncă în economia japoneză.

După terminarea liceului, facultatea este considerată ca o vacanță. Așa de mare este efortul cerut în sistemul național de învățământ, încât absolvirea este considerată prima mare victorie din viața unui elev. Anii de facultate sunt priviți mai degrabă ca o recompensă binemeritată, decât ca o altă etapă de învățare asiduă. Studenții pot fi văzuți frecvent moțăind la cursuri, motiv pentru care într-o evaluare internațională nu vom găsi pe primele locuri universități japoneze. O explicație ar fi solicitarea excesivă din timpul anilor de liceu. Sau poate sistemul occidental de evaluare nu este cel corect? N-ar fi exclus...

Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa Verde)

Cum se desfășoară masa de prânz într-o școală japoneză



Un comentariu:

Dar mai întâi, rețineți: A comenta pe acest blog (ca și pe oricare altul) este un privilegiu, nu un drept. De aceea, vă rugăm:
- Referiți-vă, pe cât posibil, doar la subiectul postării.
- Folosiți un limbaj decent.
- Dacă intrați în polemici cu alți comentatori, folosiți argumente, nu injurii.
- Pentru mesaje de interes personal adresate administratorilor blogului (schimb de link, propuneri de colaborare etc.) folosiți formularul de CONTACT, aflat în partea de sus a paginii.
Comentariile care nu respectă aceste cerințe nu vor putea fi publicate.
Vă mulțumim și vă așteptăm cu interes opiniile și sugestiile.

Avertisment!

Frumoasa Verde” este un blog de cultură generală, care cuprinde teme din toate domeniile vieții. Articolele din domeniul sănătății sunt alcătuite sau preluate cu grijă, din surse considerate de noi respectabile, dar nu se constituie în sfaturi medicale autorizate.