Se afișează postările cu eticheta David Icke. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta David Icke. Afișați toate postările

luni, 7 aprilie 2014

David Icke - Măcelul mental, emoțional și fizic

-->

MĂCELUL MENTAL, EMOȚIONAL ȘI FIZIC

David Icke

Controlul unei populații constă în suprimarea capacității sale de a gândi independent și de a vedea ce se petrece în jur. Aceasta se realizează prin manipularea minții și a emoțiilor, cu medicamente, vaccinuri și aditivi alimentari. Este important să știm că cei care controlează companiile farmaceutice sunt aceiași care controlează giganții alimentari, precum și „agențiile pentru sănătate”, mass-media, guvernele, băncile, corporațiile.


Milioane de oameni mor anual în urma unor boli precum cancerul și SIDA, care s-ar putea vindeca dacă li s-ar permite să aleagă între toate tratamentele disponibile și nu ar fi trimiși la medicamente și bisturiu. Am fost în anumite săli de tratament și am văzut oameni vindecați în 15 minute, de afecțiuni pentru care doctorii recomandaseră proceduri chirurgicale scumpe sau nu dăduseră nicio speranță. Printre aceștia, era și o femeie, atât de bolnavă de cancer pulmonar, încât avea nevoie de însoțitor pentru a ajunge acasă. După numai o ședință de tratament alternativ, și-a putut conduce singură mașina. Pe măsură ce starea ei de sănătate se îmbunătățea, medicii care o trataseră inițial o priveau din ce în ce mai uimiți, fără să înțeleagă cum era posibil ca analizele să arate că nu mai avea cancer. Acest tip de tratament nu a fost un miracol, pentru că nu există miracole, ci numai legi firești și forțe ale creației aflate la dispoziția noastră. Cunoașterea este cea care stăpânește aceste forțe și ea a fost suprimată, iar oamenii, în ignoranța lor, fac ce le spun „experții”.

Manipularea medicinii

Iluminații au structurat pregătirea medicală astfel, încât să se ajungă la versiunea lor de „adevăr”. Examenele la facultățile de medicină sunt trecute numai pe baza acestui „adevăr” oficial, iar medicii își păstrează locul de muncă numai dacă se conformează acestuia de-a lungul carierei lor. Același lucru se petrece și cu oamenii de știință și oficialii guvernamentali.

Entitatea umană este mai mult decât corpul fizic. Acesta este cel mai grosier nivel al nostru, costumul nostru spațial genetic, prin care conștiința noastră eternă, gândirea și sentimentele experimentează acest spectru de frecvențe numit „lumea fizică”. Creierul este computerul, centrala care conectează mintea nemuritoare la trupul muritor. Nu gândim din creier, ci prin creier. Oamenii cu leziuni cerebrale nu au mintea deteriorată, ci un computer deteriorat, care nu mai poate transmite mesajele minții către nivelul fizic al experienței. Mintea este un câmp energetic care funcționează prin creier, nu este creierul însuși.
Emoțiile noastre sunt un alt câmp energetic, iar aceste niveluri diferite ale ființei sunt conectate printr-o serie de vortexuri de energie, cunoscute ca chakre, „roți de lumină” în sanscrită. Astfel, orice stres din câmpul energetic emoțional care se manifestă ca vibrație dezechilibrată, se transmite la nivelurile inferioare prin chakre.
Ce se petrece mai întâi în urma unui stres emoțional? Nu mai gândim corect. Aceasta este vibrația emoțională dezechilibrată, care întrerupe claritatea și echilibrul câmpului energetic mental. Stresul prelungit și accentuat duce la dezechilibrarea pronunțată a vibrației, care începe să afecteze corpul fizic. Acest dezechilibru emoțional interacționează cu celulele corpului, producând schimbări chimice, adică ceea ce noi numim „boală”. Abia în acest punct încep să acționeze medicii, anume când dezechilibrul chimic afectează fizicul. Aceștia fie prescriu un medicament pentru a face reversibile schimbările chimice, fie trimit persoana la chirurgie, pentru a îndepărta rezultatul schimbărilor chimice. Iată în ce constă medicina „avansată”! Medicii tratează simptomul și nu cauza, deoarece ei nu înțeleg ce este cu adevărat entitatea umană. Ei văd și tratează numai corpul fizic. Iată în ce constă pregătirea medicală, de la care Iluminații insistă să nu se devieze.

Adevărații vindecători tratează dezechilibrele energetice, adică cele care produc efectul fizic, prin canalizarea energiei din univers spre pacienții lor. Există multe forme de vindecări vibraționale și energetice. Acele de acupunctură echilibrează fluxul energetic din corp, în timp ce terapia cu cristale și homeopatia utilizează vibrația cristalelor și a plantelor pentru echilibrarea câmpului energetic al pacientului. Desigur că există șarlatani și în domeniul metodelor alternative, dar ei sunt foarte puțini în comparație cu cei din cartelurile de medicamente și autoritățile medicale.

Odată cu îndepărtarea cauzei, dispar și consecințele fizice, având loc o „vindecare miraculoasă”. Eu însumi am trecut prin câteva asemenea „miracole”. Corpul fizic are o hartă energetică cunoscută vindecătorilor drept „corp eteric”. Când acesta este deteriorat sau dezechilibrat, se manifestă boala fizică. Corpul eteric este ca o reflexie în apă a corpului fizic. Orice schimbare eterică de stare sau formă se reflectă în apă sau în corpul fizic. Deci, un corp eteric armonios și echilibrat aduce cu sine starea de sănătate a corpului fizic.

În timpul redactării acestei cărți, m-am lovit la un deget de la picior. După zece zile, rana se înrăutățise; îmi era greu să merg. Un vindecător a canalizat „cu mâinile” energia necesară reparării leziunii de la nivel eteric. După doar o jumătate de oră mă simțeam deja mai bine, iar după două zile totul revenise la normal. Am întâlnit vindecători din Orientul Îndepărtat care au lucrat pentru câteva personaje faimoase și care mi-au confirmat că acestea sunt metodele de vindecare folosite de Iluminați. Ei nu vor să știm despre asemenea tratamente. De aceea le ridiculizează și le numesc „șarlatanie”, în timp ce ei le folosesc în secret în propriul beneficiu. Adevărata șarlatanie se petrece zilnic în spitalele alopate și în sălile de operație, iar răul cuprinde miliarde de oameni care suferă și mor, când ar putea fi foarte bine vindecați, dacă aceste metode ar fi aplicate pe scară largă. Nu vreau să-i condamn pe medici, ci numai sistemul care îi încătușează. De ce credeți că unii Iluminați importanți ca David Rockefeller și Henry Kissinger pot să arate de 40 de ani, când de fapt ei au peste 70? Folosind medicamentele pe care ni le oferă imperiul lor farmaceutic? Să fim serioși! Acești oameni știu foarte bine că medicamentele lor sunt cauza suferinței și morții a miliarde de oameni. Medicina lor nu are rolul de a ne vindeca. Scopul ei este de a încețoșa și suprima procesele noastre de gândire și de a ne transforma în servitori ai autorității, așa cum o vacă sau o oaie este sedată pentru a fi stăpânită mai ușor și a nu fugi în drum spre abator. Cei mai mulți profesioniști din medicină nu au nici cea mai mică idee despre aceste lucruri. Ei doar trebuie să folosească metodele dictate de sus, dacă vor să profeseze.

Când Ghislaine Lanctot (M.D.), o minunată și capabilă doctoriță canadiană, a început să demaște cartelul medicamentelor și agenții săi din medicină, a fost aruncată în stradă. Excelenta sa carte The Medical Mafia (Mafia medicală) apărută în1995, dă multe detalii. Ea arată și de ce „alternativele” interzise și ridiculizate sunt mai eficiente decât tratamentele pe care a fost învățată să le administreze. Chimicalele și medicamentele suprimă funcțiile cerebrale, claritatea gândirii și capacitatea de a ne conecta la nivelurile superioare ale ființei sau la cel „de-al șaselea simț”, cel al conștiinței și intuiției psihice. Acesta este adevăratul motiv din spatele tuturor medicamentelor, vaccinurilor și aditivilor alimentari pe care îi consumăm zilnic.

Aspartamul suprimă intelectul

Vă dau acum câteva exemple din acest război împotriva umanității, dar lista este pur și simplu nesfârșită. Una dintre arme este aspartamul, o creație a Iluminaților care suprimă intelectul. Acesta este utilizat în mii de alimente și aproape în fiecare băutură răcoritoare. Și cine sunt cei mai mari consumatori de răcoritoare? Copiii. Iluminații vor să ia copiii de mici și să-i transforme în „clone”, care nu gândesc și nu pun întrebări. Aspartamul este un îndulcitor artificial, comercializat ca alternativă la efectele negative ce rezultă din consumul zahărului rafinat. Este cunoscut sub mărci comerciale ca NutraSweet, Equal și Spoonful.



Aspartamul, care este de 200 ori mai dulce decât zahărul, a fost introdus în 1981 și a făcut obiectul a 75% din plângerile raportate sistemului de monitorizare Food and Drug Administration (FDA). Aceste plângeri au inclus dureri de cap, amețeli, pierderea memoriei, dificultăți de atenție, de vorbire și de vedere. Astfel de simptome sunt acum cunoscute ca „boala aspartamului”, așa cum efectele conservantului glutamat de sodiu sunt numite „sindromul glutamatului”. John Olney, medic la Universitatea de Medicină din St. Louis, crede că există o legătură între aspartam și tumorile cerebrale. Într-un articol publicat în „Revista de neuropatologie și neurologie experimentală”, el spune că studiile efectuate au arătat niveluri ridicate de tumori cerebrale la șoarecii hrăniți cu aspartam. Dr. Olney mai spune ca aspartamul are potențial cancerigen și creșterea acută a tumorilor maligne cerebrale coincide cu creșterea consumului de aspartam. Chiar și Marina și Aviația Militară au publicat o serie de articole, avertizând că un pilot care bea răcoritoare dietetice este mai pasibil de amețeli sau activitate epileptică indusă de semnale luminoase și că poate manifesta pierderi bruște de memorie, amețeli pe durata zborului și pierdere gradată a vederii”.

Aspartamul induce dependență. De aici, dificultatea oamenilor de a stopa consumul de răcoritoare cu aspartam. Simptomele sclerozei multiple, oboselii cronice, artritei reumatoide și ale altor tulburări de comportament au dispărut la mulți pacienți după ce nu au mai consumat aspartam. După digestie, 10% din această otravă legiferată se transformă în metanol, o toxină care afectează sistemul nervos și mai ales nervul optic, cunoscută și ca alcool metilic. Aspartamul a fost principalul ingredient pentru băutura „Moonshine” din timpul Prohibiției, notorie pentru producerea orbirii. Metanolul intra repede în sânge, unde se transforma în neurotoxinele cancerigene formaldehidă și acid formic, otrava din înțepătura de albină.

FDA, ca și echivalentul ei din alte țări, reprezintă un paravan al Iluminaților pentru blocarea produselor benefice oamenilor și promovarea alimentelor cu aditivi. Așa s-au petrecut lucrurile și cu aspartamul. Mai întâi, FDA a aprobat utilizarea lui, după care a trebuit să retragă acel permis în fața studiilor care arătau că producea crize și tumori cerebrale la animale. Dar FDA i-a redat aprobarea în 1981, în ciuda opoziției unanime a unui „Consiliu public de anchetă”, care a examinat datele și a recomandat o amânare.

Dr. Ralph Walton, profesor de psihiatrie la North Eastern Ohio University College of Medicine, a analizat toate studiile despre aspartam și a găsit 166 de substanțe care atentează la sănătatea umană. Toate cele 74 de studii finanțate de industria aspartamului au dat undă verde, în timp ce 92% dintre cele independente au găsit probleme grave de sănătate. Căror studii le vei da crezare? Motivul aprobării acestei otrăvi împotriva tuturor dovezilor este corupția la scară mare. Un comisar FDA, un comisar adjunct, alți 6 agenți și 2 procurori numiți să acuze NutraSweet pentru teste frauduloase, au plecat din Agenție pentru a lucra la... NutraSweet, nume comercial pentru aspartam. Coca-Cola știe de pericolele generate de consumul de aspartam. Și mai știe că Diet Coke nu este deloc „dietetică”. Consumatorii ei se îngrașă ca de la toate produsele cu aspartam, deoarece mărește pofta de carbohidrați, prin stoparea producerii de serotonină.

Trăim într-o mare înșelare a încrederii. Apropo, corporația Monsanto din St. Louis, Missouri, este proprietarul NutraSweet și a altui produs cu aspartam, Equal. Aceasta este o firmă a Iluminaților și promotor al hranei modificate genetic, o altă parte a asaltului asupra minții și corpului uman. Ei folosesc aceleași metode de obținere a aprobărilor pentru hrana modificată genetic, ca și pentru aspartam. Membrii „Grupului de lucru pentru biosiguranță” fac recomandări pentru utilizarea alimentelor modificate genetic. Toți membrii acestui grup sunt foști funcționari ai Casei Albe și ai unor agenții guvernamentale ca FDA sau Camera de Comerț.

Povestea Prozac


Produs de firma de medicamente Eli Lilly a lui George Bush, Prozac este aceeași poveste a corupției, pusă în scenă de Iluminați pentru a impune un antidepresiv populației. În 1982, David Dunner de la Universitatea Washington a acceptat peste 1,4 milioane de dolari de la firma Lilly pentru cercetare și seminarii. O astfel de „cercetare” s-a finalizat cu testarea clinică a medicamentului Prozac pe mai mult de 100 de persoane. În același timp, el era și membru al Comitetului consultativ pentru medicamente psiho-farmacologice al FDA. Dunner a fost întrebat dacă nu se află în vreun conflict de interese cu FDA. A replicat că în momentul acela nu avea nicio „obligație”. FDA i-a acceptat declarația. Totuși, Dunner ținuse deja 5 seminarii sponsorizate de producătorul de Prozac, Eli Lilly. Seminariile aveau ca temă „tulburările depresive”, adică tocmai ținta pieței pentru Prozac. După consemnarea publică, testul cu Prozac a arătat că era puțin mai eficient decât un placebo, iar un statistician FDA a sugerat companiei Lilly să evalueze rezultatele testelor diferit, pentru a indica un rezultat mai favorabil. Ceea ce au și făcut.
O analiză a siguranței făcută de FDA a stabilit că firma Lilly nu a raportat episoadele psihotice din timpul testării cu Prozac, dar asta nu a constituit o problemă. Până în 1987, cu două luni înainte de aprobarea Prozacului de către FDA, 27 oameni au murit în testele clinice. 15 s-au sinucis – 6 prin supradoză, 4 prin împușcare și 2 prin înecare. Prozac a avut o legătură directă cu toți aceștia.
În 1991, directorul executiv FDA, Paul Leber, spunea că a remarcat „marele număr de rapoarte de tot felul despre Prozac” (peste 15.000). Dar Leber a făcut presiuni asupra personalului responsabil cu sistemul de raportare a reacțiilor adverse pentru desconsiderarea acestor rapoarte, ca având „valoare limitată”. Până în 1992 numărul lor ajunsese la 28.600, cu alți 1.700 morți. Totuși, comisarul FDA, David Kessler, a spus că, „deși FDA primește multe rapoarte despre reacțiile adverse, acestea reprezintă totuși numai o mică parte din gravele reacții adverse ale acestui medicament, cu care s-au confruntat furnizorii. Și asta deoarece doar 1% din situațiile grave sunt raportate la FDA, conform studiului”.
În acea bază de date au fost înregistrate 2.860.000 de raportări de reacții adverse la Prozac numai 1992. Cam câte sunt până acum? Numărul este aproape de neimaginat. În plus, se introduce o formă de Prozac pentru copii. Am înțeles că Thomas Hamilton, ucigașul copiilor din Dunblane, Scoția, lua Prozac, iar Eric Harris, unul din adolescenții implicați în împușcăturile de la Liceul Columbine, lua Luvox, inclus în aceeași clasificare ca și Prozac. Principalul ingredient activ din Prozac a fost găsit în sângele lui Henry Paul, șoferul mașinii din „accidentul” prințesei Diana.

Ritalin - medicamentul care alterează starea mentală a copiilor

Prozac e doar unul din lunga listă de medicamente care au același efect. Ritalin este un alt medicament care alterează starea mentală, destinat copiilor, și care-i poate duce la acte de violență. Un raport DEA din 1995 avertiza că Ritalin „are multe efecte farmacologice comune cu... cocaina”. De fapt, guvernul american clasifică Ritalinul în aceeași categorie cu cocaina și heroina.
Dennis H. Clarke, președintele Comitetului consultativ executiv al comisiei cetățenilor pentru drepturile internaționale ale omului, spunea că „utilizarea Ritalinului la copii nu are alt efect decât să-i încetinească, să-i reducă la tăcere și să le îngreuneze evoluția în viața”. El spune că administrarea de medicamente este o modalitate ușoara pentru părinți și profesori. Clarke subliniază constatările în „Manualul diagnostic și statistic al tulburărilor mentale”, publicată de Asociația Americană de Psihiatrie. Aceasta sesizează pericolele Ritalinului pentru copii și faptul că toate informațiile critice despre Ritalin au fost scoase din ediția mai recentă, fapt care confirmă că industria este implicată într-o mușamalizare.
Replica industriei este că eliminarea se datorează unei simple erori. Clarke sugerează că toți copiii care iau Ritalin în școala primară trec pe Prozac și alte medicamente odată cu înaintarea în vârstă. „Efectele Ritalinului pot continua mult după încetarea administrării”, avertizează Clarke. Dr. Ann Blake Tracy, Director al Coaliției Internaționale pentru Medicamente, îi împărtășește părerea. Ea arată că adulții care folosesc aceste medicamente sunt mult mai înclinați să comită delicte asociate cu violența. Dr. Tracy provine din Utah, patria bisericii mormone, unde se raportează că, statistic, Ritalinul și Prozacul sunt folosite de trei ori mai mult față de restul țării. Ea spune că rata criminalității și a sinuciderilor în Utah a crescut într-o proporție corespunzătoare.
Dennis H. Clarke afirmă că numărul mare de incidente cu copii violenți și creșterea sinuciderilor în rândul lor se poate datora unui număr crescând de copii cărora li se administrează medicamente pentru controlul comportamentului. Clarke a dat exemplul unui tânăr implicat în asasinatele din Jonesboro, Arkansas: „Cunoaștem că tânărul de 13 ani din Jonesboro se afla sub tratament. Se pare că acesta a fost abuzat sexual de mic și că acum devenise, la rândul lui, o persoană care abuza sexual pe altele. Era etichetat ca având un comportament hiperactiv – sau tulburarea numită deficit de atenție’. Este clar că acest copil se afla sub influența unor substanțe chimice”.
Clarke spune că arunci când se petrec evenimente violente, există „echipe de urgență” farmaceutice care merg la fața locului pentru a face „curățenie” și „liniște”. Echipe de psihiatri sunt trimise pe teren și se asigură că dosarele medicale sunt menținute sigilate, doctorii sunt convinși să păstreze tăcerea, iar victimele sunt mituite, pentru a nu merge mai departe în instanță. „Totul se mușamalizează. Vorbim de mize de miliarde de dolari” spune el.

David Bresnahan, redactor pentru World Net Daily relatează că o învățătoare din Utah i-a spus că 11 din cei 29 de copii ai săi din clasa întâi iau zilnic medicamentul Ritalin la școală. Dennis Clarke prevede că viitorul va cunoaște copii chiar și mai violenți, dacă nu se admite în mod deschis legătura dintre Ritalin și actele de violență. Clarke mai susține că publicul general, oficiali din sănătate și părinții nu recunosc proporțiile pandemice care cuprind țara. Chiar și CIBA Pharmaceutical Company spune în prospectul unui produs: „Atenție: nu sunt încă disponibile date suficiente despre siguranța și eficacitatea utilizării îndelungate a Ritalinului la copii”. Incredibil! Vând Ritalin ca pe dulciuri unor copii și recunosc că nu au idee despre efectele pe termen lung! Avertismentul este făcut doar pentru a evita procesele juridice de mai târziu.
Herbert S. Okun, membru al Consiliului internațional pentru controlul medicamentelor pentru Națiunile Unite, afirma la o conferință de presă că acest consiliu este îngrijorat că metilfenidatul (Ritalin) este prescris pe scară largă. El spunea că zilnic se iau 330 de milioane doze de Ritalin numai în Statele Unite, în comparație cu cele 65 milioane în restul lumii. Copiii noștri sunt drogați sistematic, iar părinții și profesorii stau și privesc acest proces, uneori încurajându-l chiar. Principala țintă sunt copiii cu mintea activă, care reacționează diferit la normele impuse.

Sursa: David Icke - Copiii matricei, Editura Daksha, 2008

--> -->

vineri, 7 februarie 2014

David Icke - Remodelarea istoriei - Atlantida și Lemuria + documentare (RO)

-->

REMODELAREA ISTORIEI

– ATLANTIDA ȘI LEMURIA –

David Icke

Motto: Istoria este o minciună acceptată de comun acord. Voltaire

Faptul că știi unde te afli și încotro te îndrepți te ajută enorm să știi de unde vii. Tot ce credem noi astăzi că suntem și modul în care privim realitatea se bazează în mare parte pe credința noastră în ceea ce s-a petrecut în trecut. Prin urmare, dacă vrei să le manipulezi oamenilor simțul realității, tot ce trebuie să faci este să rescrii ceea ce în mod hilar numim „istorie”. De exemplu, dacă istoria oficială îți spune că Al Doilea Război Mondial s-a dus între cei buni și cei răi – aliații care luptau pentru libertate și fasciștii care urmăreau instaurarea unei dictaturi mondiale – nu există nicio șansă să vezi nenumăratele dovezi ale finanțării și controlului ambelor tabere de către aceiași oameni de pe Wall Street și din City-ul londonez.


Pentru a înțelege cum repetarea obsesivă a unei anumite versiuni a faptelor servește celor care urmăresc cu obstinație să obțină controlul global al acestei planete, dar și pentru a afla care sunt originile acestora, este necesar să ne cercetăm originile. Dacă vom face aceasta cu mintea deschisă, fără prejudecăți și idei preconcepute, vom descoperi lucruri mult diferite față de tot ceea ce știam până acum – informații care nu se învață în școli sau în universități și nici nu sunt făcute publice pe canalele mediatice oficiale. Ceea ce vom afla, nu numai că este plin de sens, dar ne va arăta adevărata față a celor care ne manipulează astăzi, deschis sau pe ascuns, și cât de departe sunt în stare să meargă pentru a-și atinge țelurile diabolice.

Contrar a ceea ce știm cu toții, viața pe Pământ nu a evoluat de la primitivism la universul tehnologic de astăzi. În urmă cu multe mii de ani, așa cum este descris în detaliu în manuscrise foarte vechi, Terra se bucura de vaste cunoștințe tehnologice, iar civilizația care o popula era condusă de ființe pe care oamenii îi numeau „zei”. E greu să ne dăm seama care dintre aceștia erau reali și care simbolici, precum Soarele, Luna, planetele, ciclurile naturii... Cei mai mulți sunt simbolici, dar există destule dovezi care atestă existența unor ființe asemănătoare celor umane și care dețineau cunoștințe uimitoare. Cunoașterea și dotările lor tehnologice erau atât de avansate, încât puteau construi piramide și alte structuri incredibile oriunde pe glob, ceea ce este foarte dificil, dacă nu chiar imposibil de realizat cu mijloacele moderne de care dispunem în prezent.

Un astfel de exemplu sunt piramidele de pe platoul Gizeh, din Egipt. Cea mai mare dintre ele, care are aproape 150 de metri înălțime, este formată din 1,5 milioane de blocuri de piatră individuale. Unele cântăresc 70 de tone, sunt perfect tăiate și îmbinate și nu lasă loc nici pentru o foaie de hârtie între ele. Cu aceeași cantitate de piatră din care este alcătuită Marea Piramidă s-ar putea construi 30 de clădiri Empire State, iar din toate blocurile de piatră existente pe acest platou s-ar putea ridica un zid în jurul Franței înalt de 3 metri și gros de 1 metru. Unii dintre acești monoliți gigantici provin din cariere aflate la sute de kilometri depărtare. Și nouă ni se spune ca sunt construite de popoare „primitive”?
În Liban, la Baalbek, există structuri vechi de mii de ani, între care 3 lespezi de piatră enorme, fiecare cântărind peste 800 de tone. Au fost deplasate cel puțin 1 km, iar una din ele a fost așezată pe un perete, la o înălțime de câțiva metri. În apropierea acestora se află o altă lespede, care cântărește nu mai puțin de 1.000 de tone, ceea ce echivalează cu greutatea a 3 avioane cu reacție. Și de această dată ni se cere să credem că nu este decât opera unui popor primitiv.
În Peru există temple construite din lespezi ce cântăresc 440 tone fiecare, iar la Tiahuanaco există blocuri de piatră de 100 de tone, legate între ele prin cleme metalice. Vechimea acestui sit este apreciată la 11.000 de ani.
În câmpia Nazca, din Peru, există faimoasele linii care figurează păsări, insecte și alte animale, create prin zgârierea suprafeței solului, lăsând să se vadă roca albă de dedesubt. Imaginile sunt conturate din linii continue, iar unele dintre ele sunt atât de mari, încât au putut fi observate pentru prima oară, în întregime, doar de la 650 de metri înălțime, în anul 1939, când zona a fost survolată. Într-o expediție făcută în podișul Marca Huasi, la nord-est de Lima, în Peru, au fost descoperite sculpturi în rocă cu o vechime de 10.000 de ani, care reprezintă oameni și animale, cele mai multe nefiind specifice zonei. Câteva reprezintă un urs polar, o focă, un leu african și un stegozaur. Dar despre existența preistorică a dinozaurilor nu s-a știut înainte de anul 1880. Așa cum au arătat numeroase cărți și documentare TV în ultimii ani, aceste structuri uimitoare, temple, cercuri de piatră și monoliți, nu numai că sunt precis aliniate cu anumite constelații, dar sunt similare pretutindeni pe planetă, tehnicile și planul de construcție fiind peste tot aceleași.

De ce nu ni se spun toate aceste lucruri? Deoarece versiunea oficială a istoriei e o mare minciună. Nu au existat societăți izolate, care s-au dezvoltat independent. A existat o singură societate globală, controlată de așa-numiții „zei” și reprezentanții acestora – ființe care dețineau o cunoaștere tehnologică foarte avansată comparativ cu populația de atunci și, în multe privințe, chiar cu societatea noastră de astăzi. Sau, cel puțin, comparativ cu atât cât ne este nouă permis să știm din adevăratul progres științific și tehnologic de astăzi.

În Austria anului 1885 s-a găsit în mijlocul unui bloc de cărbune un cub de metal perfect lucrat și finisat. Analiza a estimat vechimea cărbunelui la 300.000 de ani! În 1844, în Rutherford Mills, Anglia, s-a descoperit într-un strat de rocă cu grosimea de 2,5 metri un fir din aur, vechimea rocii fiind apreciată la 60 de milioane de ani! În mormintele egiptene au fost găsite baterii electrice, iar în Israel, o lespede de sticlă verde care cântarea câteva tone. S-au găsit până și oase de animale preistorice, cu gloanțe în ele. După cum scria cercetătorul James Churchward: „Mereu și mereu civilizații s-au născut și au sfârșit prin a fi uitate. Nimic nu-i nou sub soare. Ceea ce este, a mai fost. Ceea ce aflăm și descoperim acum, a existat și înainte; invențiile și descoperirile noastre nu sunt decât re-invenții, re-descoperiri”.

Manuscrise străvechi din întreaga lume descriu o „epocă de aur” a societății umane. Din aceleași surse aflăm că această perioadă de înflorire a luat sfârșit în urma unor războaie tehnologice și a unor cataclisme geologice – cutremure, erupții vulcanice, schimbări ale polilor magnetici și unde mareice la o scară greu de imaginat astăzi – care au generat schimbări majore la nivelul întregii planete. Marele Potop biblic este un astfel de exemplu. Multe consemnări biologice și geologice atestă că aceste modificări au avut loc între anii 12.000 și 5.000 î.e.n. Dovezile sunt susținute de o mulțime de consemnări făcute și descoperite de-a lungul timpului.

Profesorul James DeMeo scrie în cartea sa „Saharasia - Mistere ascunse” din anul 2000, despre vastele schimbări din Orientul Mijlociu chiar în această fereastră temporală: „Întreaga lume a fost zguduită de o schimbare climatică masivă, în urmă cu cca 6.000 de ani, când mari suprafețe de pădure din Lumea Veche, pline de vegetație luxuriantă, au început să se usuce rapid și să se transforme în deșert. Înainte de anul 4.000 î.e.n., marele deșert al Saharei, deșertul arab și cele din Orientul Mijlociu și Asia Centrală pur și simplu nu existau”.

Toate aceste modificări geologice radicale au distrus societatea avansată sau „Epoca de aur” care domnea în acele vremuri în Atlantida și Lemuria. Omenirea a fost astfel nevoită s-o ia de la capăt. Dacă vi se pare deplasat ce vă spun, gândiți-vă la avansul tehnologic și informatic la care a ajuns societatea umană în prezent. O asemenea tehnologie poate face multe minuni, una din cele mai simple fiind redactarea unei scrisori pe un calculator, pentru ca altcineva s-o citească la celălalt capăt al lumii câteva secunde mai târziu. Dar ce s-ar întâmpla dacă un nou cataclism ar devasta planeta, distrugând progresul tehnologic dobândit cu atâta efort? În câteva minute am ajunge din nou în epoca de piatră. Am fi o specie primitivă și fiecare supraviețuitor s-ar lupta să-și procure hrana zilnică și atât de necesarul adăpost. După mai multe generații, tot ce a existat înainte de acest cataclism va deveni o amintire din ce în ce mai îndepărtată, până când ar rămâne doar fragmente de idei, simboluri, nume sau obiceiuri despre o lume dispărută, semănând din ce în ce mai mult cu născociri ale imaginației. Cei mai mulți oameni ar nega existența unei astfel de lumi. Am ajunge la aceeași mentalitate: „imposibil”. Istoria acelei societăți post-cataclismice ar începe cu consemnările lăsate de omenire de îndată ce a reajuns pe un anumit nivel. Atunci, istoria ar fi scrisă doar în baza legendelor transmise oral de generațiile anterioare.

Istoria convențională spune că leagănul civilizațiilor a fost Sumer, zona situată între râurile Tigru și Eufrat, în locul numit acum Irak și cunoscut odată ca Mesopotamia („între două râuri”). Perioada sumeriană este estimată între anii 4000 și 2000 î.e.n. Istoricii afirmă că în aceeași perioadă au apărut și alte civilizații independente și avansate în Egipt și India, pe Valea Indului. Dar ipoteza mea e alta. Sumerul nu a fost începutul a ceea ce numim societate civilizată pe această planetă. Dar a fost cea mai semnificativă după catastrofa care a distrus societatea globală a „Epocii de aur” - Atlantida și Lemuria sau Mu. Sumerul a fost doar un alt început a ceea ce urma să devină centrul unui alt imperiu global. În realitate, civilizațiile din Sumer, Babilon, Egipt și Valea Indului începuseră cu mii de ani înainte de a fi consemnate de istorie. După cataclisme, culturile avansate din Egipt și Valea Indului, care au manifestat deodată și inexplicabil un mare nivel de dezvoltare, nu erau independente de Sumer, după cum pretind istoricii. Ele făceau parte din același Imperiu Sumerian și erau conduse de același lider. Structura administrativă, legile, tehnicile de construcție și multe alte aspecte care stau la baza a ceea ce noi numim societate modernă, pot fi urmărite până la această rasă veche, care a înființat Sumerul. Mai precis, până la liniile genealogice ale așa-zișilor „zei”, care dețineau cunoașterea încă din perioada preistorică.

Aceste societăți postdiluviene au apărut foarte repede. Prof. W.B. Emery scrie în „Egiptul arhaic” (Penguin Books, 1961): „În jurul anului 3.400 î.e.n. a avut loc o mare schimbare în Egipt, iar țara a trecut rapid de la un stat cu o cultură neolitică avansată, cu caracter tribal complex, la două monarhii bine organizate, una în zona Deltei Nilului, și cealaltă pe Valea Nilului. În același timp, a apărut și scrierea. Arhitectura monumentală, artele și meșteșugurile s-au dezvoltat într-un grad uimitor, existând dovezi ale existenței unei civilizații dezvoltate și bine organizate. Toate acestea s-au făcut într-o perioadă de timp relativ scurtă, neexistând un cadru pentru această dezvoltare”.

Întrebarea care încă mai așteaptă răspuns este dacă incredibilele piramide își au originea înainte de marile cataclisme care au distrus legendara Epocă de Aur (până acum 10.000 de ani sau mai devreme) sau au fost construite de Imperiul Sumerian, care a apărut când omenirea a atins din nou un nivel tehnologic avansat. Fără îndoială că a fost un amestec din amândouă. Prin reevaluarea celor două perioade în lumina acestor dovezi, putem spune că cel puțin unele dintre cele mai mari minuni ale lumii datează din timpul societății pre-cataclismice, cunoscută ca Epoca de Aur. Vechimea lor este cu mult mai mare decât ne-am imaginat.

Consemnările incașe, compilate de Fernando Montesinos, unul dintre primii cronicari spanioli din America de Sud, afirmă că au existat două imperii incașe. Primul își avea sediul general la Cuzco, în Munții Anzi și, după ce locuitorii săi s-au refugiat într-o zonă sacră, aflată la mari înălțimi, pentru a se proteja de mișcările tectonice care au distrus planeta, s-au întors la Cuzco pentru a pune bazele unei noi societăți. Acest fapt ar antedata imperiul incaș original până în vremea cataclismelor atlantico-lemuriene și mai departe, ducându-ne la adevărații constructori ai fantasticelor structuri pe care istoria convențională nu le poate explica.

Pretutindeni în lume, în fiecare cultură băștinașă, se regăsesc povestiri despre un mare potop și incredibile mișcări ale scoarței terestre, cu efecte devastatoare. Fără îndoială că pe pământ au avut loc catastrofe în perioada 11.000-5.000 î.e.n. Dovezile geologice și biologice vin în sprijinul nenumăratelor legende și tradiții care descriu astfel de evenimente și care pot fi întâlnite pe întreg cuprinsul globului: Scandinavia, Rusia, Africa, cele două Americi, Australia, Noua Zeelandă, China, Japonia, Orientul Mijlociu. Pretutindeni... Unele povestesc despre o mare căldură care a fiert marea, despre munți care scuipau foc, despre dispariția soarelui și a lunii în întunericul care a urmat, despre ploaia de sânge, gheață și pietre, despre răsturnarea pământului, căderea cerului, ridicarea și cufundarea pământului, dispariția continentelor, venirea gheții. Practic, toate descriu un potop teribil, un zid de apă care a măturat pământul.

Mareea produsă de o cometă în filmul Deep Impact poate da o idee destul de clară despre cum a fost atunci. Vechi texte chinezești descriu cum stâlpii cerului s-au prăvălit, soarele, luna și stelele au căzut în nord-vest, unde cerul s-a prăbușit, râurile, mările și oceanele s-au năpustit spre sud-est, unde pământul s-a scufundat și a fost inundat. În America, indienii Pawnee relatează aceeași poveste din timpul în care stelele polare de nord și de sud și-au schimbat poziția și „s-au vizitat reciproc”. Tradițiile nord-americane fac referiri la nori uriași care au apărut împreună cu o căldură atât de mare, încât apele au fiert. Eschimoșii groenlandezi povesteau primilor misionari cum, cu mult timp în urmă, pământul s-a răsturnat. Legende peruane relatează că Anzii au fost despicați când cerul a pornit războiul cu pământul. Un mit brazilian descrie cum cerul a făcut explozie și fragmente din el au căzut, omorându-i pe toți, iar cerul și pământul și-au schimbat locurile. Indienii Hopi din America de Nord consemnează: „Pământul s-a crăpat, iar apa a acoperit totul, mai puțin o creastă îngustă de noroi”.

Toate aceste informații se corelează îndeaproape cu legendele Atlantidei și ale Lemuriei. Acestea erau două continente mari, unul în Atlantic și celalalt în Pacific, despre care mulți cred că erau conduse de rase foarte avansate, care își aveau originea în alte lumi. Despre aceste continente se spune că au dispărut sub ape, în împrejurările descrise mai sus, lăsând în urma lor numai câteva insule, precum Azore și Polinezia, ca reminiscențe ale fostei glorii. Despre Atlantida se spune că a apărut după scufundarea Lemuriei. Alții susțin că au existat în același timp, ipoteză la care subscriu. Cel mai avizat cercetător al Lemuriei/Mu a fost colonelul James Churchward, care a scris o serie de cărți în prima jumătate a secolului XX. El a vizitat mânăstiri îndepărtate din Asia, studiind consemnări despre Țara Mu sau Lemuria, vechi de 12.000-70.000 de ani. El afirmă că acest continent era centrul unui imperiu global, care includea Atlantida. În cartea sa, „Copiii din Mu”, publicată pentru prima dată în 1931, el arată că planeta era populată de diferite rase, inclusiv marii blonzi cu ochi albaștri.

Lemurienii s-au deplasat înspre răsărit, unde au devenit mayașii din America Centrală și constructorii incredibilelor structuri de pe continentul american. Au migrat și spre apus, pentru a popula Asia, în special China și India, creând coloniile numite mai târziu Egipt și Sumer. Toate căile genetice și culturale, spune el, duc înapoi spre Lemuria/Mu și civilizația care a existat cu mii, posibil sute de mii de ani înainte de societatea „modernă” de astăzi. Churchward susține că Lemuria a fost distrusă în urmă cu cca 12.000 de ani.

W.T. Samsel, în studiul său asupra acestor vechi societăți, „Conexiunea atlantă” (1998), datează sfârșitul Lemuriei mult mai devreme, dar concluziile sunt similare. El afirmă că în urmă cu cca 100.000 de ani au apărut primele exemplare de formă umană modernă pe Insula Lemuria (Mu), în Oceanul Pacific, iar Atlantida a existat în Oceanul Atlantic, într-o zonă geologic instabilă. Samsel crede că primii atlanți erau oameni cu pielea închisă la culoare, diferiți de băștinașii americani. El mai spune că băștinașii nord-americani sunt descendenții direcți ai lemurienilor și ai atlanților, care s-au stabilit în Americi înainte de primul mare cataclism, care s-a petrecut în urmă cu 48.000 de ani. Legendele lor sprijină această ipoteză. Părerea lui este că în acele prime zile ale Atlantidei și Lemuriei oamenii trăiau sub Legea lui Unu, conform căreia tot ceea ce există este aceeași energie sau același întreg care se manifestă sub forme diferite, totul fiind deci interconectat. Oamenii de știință numesc aceasta teoria câmpurilor unificate, care poate fi des întâlnită în miturile și legendele atlante – o civilizație plină de intenții pozitive, care trăia în armonie cu legile naturii, dar care a sfârșit într-un tărâm al întunericului.  


Samsel sugerează că „războiul dintre zei” din mitologie a fost de fapt un război între rase extraterestre, privind intervenția sau neintervenția în viața de pe planeta noastră. El spune că la jumătatea epocii atlante timpurii, extratereștrii umanoizi – „foarte înalți, blonzi, cu pielea albă, asemănători cu albinoșii” – au ajuns în Atlantida, combinându-se cu locuitorii acelui continent pentru a le schimba ADN-ul și a crea descendenți hibrizi, care au devenit liniile genealogice regale de mai târziu. Eu aș spune că și Lemuria a avut parte de aceeași soartă. Tehnologia și înfățișarea acestor extratereștri i-au făcut pe atlanți/lemurieni să-i considere zei. Combinarea cu aceste ființe pentru a produce copii cu „trăsături zeiești” a fost scopul multor atlanți, scrie Samsel, iar aceste rase au devenit forța dominantă. Ei au preluat controlul guvernului, economiei, educației, religiei, comunicațiilor. Sună cunoscut? Samsel afirmă că regii descendenței albe regale au domnit în Atlantida, iar cei pe care el îi numește „Fiii Diavolului” controlau Templul Soarelui, religia și ritualurile. Astăzi, acest Templu Atlant al Soarelui este cunoscut ca marea rețea a Iluminaților.

Samsel continuă: „Epoca imperiului atlant s-a dovedit propice pentru Fiii Diavolului și pentru discipolii lor din Templul Soarelui. Tribul alb dominant a ajuns să conducă toate aspectele societății atlante. Ei au nesocotit Legea lui Unu, și-au pus credința în tehnologie și au fost mânați de lăcomie și dorința de putere. Brațele imperiului atlant au cuprins aproape toată lumea. Americile și Africa, țările europene, Orientul Mijlociu, India și Tibetul au ajuns sub controlul imperiului. Unicul Templu s-a divizat și a devenit ineficient, iar Templul Soarelui și Fiii Diavolului au prosperat. În acea perioadă, preoții Legii lui Unu conduceau migrații ale rasei roșii spre Americi și Africa. Ei căutau să păstreze Legea lui Unu, construind noi cercuri în ținuturile îndepărtate”.

Samsel e de părere că sfârșitul Atlantidei a fost produs de un al doilea mare cataclism. El crede că locuitorii ei și-au îndreptat „super-armele” împotriva ținutului pe care astăzi îl numim China și au încercat să folosească Pământul drept conductor prin care să-și înfrângă adversarii, cu ajutorul unui cristal uriaș. Această temă este des întâlnită în legendele despre Atlantida. Dar Pământul și-a întors forța împotriva lor, declanșând în final un cataclism.

Samsel afirmă că forța din spatele controlului global este rasa albă: „În decursul istoriei Pământului și a omenirii, rasa albă a manifestat constant caracteristicile moștenirii sale ancestrale. Ei dețin multe din trăsăturile ființelor neumane, punând tehnologia mai presus de spiritualitate, pe care au manipulat-o pentru a-și atinge scopurile. Manifestă puțin interes pentru planeta noastră, pentru natură și ființele vii. De-a lungul timpului, au căutat să obțină controlul întregii Terre. Au fost programați și condiționați să fie exclusiviști, agresivi și dominanți. În prezent, rasa albă conduce omenirea spre Noua Ordine Mondială, îndeplinind, conștient sau nu, planurile Iluminaților, și deci pe cele ale manipulatorilor extratereștri”.

Fiii Diavolului au căutat să construiască Noua Atlantidă imediat după cataclismele care au distrus versiunea originală. Atlantida a fost descrisă de Platon (427-347 î.e.n.), filozoful antic grec. El a fost și un inițiat al societății secrete Școala misterelor. Până azi, această societate a transmis cunoașterea avansată doar unor puțini aleși, în timp ce maselor le-a fost refuzat acest privilegiu.
Istoria oficială elimină ipoteza lui Platon, conform căreia acest continent a existat, dar afirmația lui se susține prin multe dovezi geologice. Insulele Azore, despre care unii cred că făceau parte din Atlantida, se află pe creasta Atlanticului de mijloc, o linie care înconjoară planeta pe o distanță de 64.000 km. Azorele și Canarele erau supuse unei activități vulcanice intense în perioada sugerată de Platon ca fiind sfârșitul Atlantidei. Lava se dezintegrează în apă în 15.000 de ani; totuși ea există pe fundul oceanului din jurul Azorelor, confirmând mișcări geologice recente. Alte dovezi, ca nisip de plajă recoltat de la adâncimi de 3.500-6.000 m, arată că fundul oceanului s-a aflat deasupra nivelului actual. Oceanograful Maurice Ewing scria în revista National Geographic că „ori pământul s-a scufundat 4-5 km, ori oceanul a fost cu 4-5 km mai scăzut decât acum. Oricare dintre aceste ipoteze este cel puțin uimitoare”.

La sosirea primilor exploratori europeni în Insulele Canare, băștinașii, care spuneau că sunt descendenții atlanților, au fost șocați că și alți oameni supraviețuiseră cataclismului care le-a distrus țara. Dovezile geologice și biologice mai sugerează că activitatea vulcanică ce a dus la scufundarea pământului în zona Azorelor a avut loc în același timp cu crăparea și scufundarea masei de pământ cunoscută ca Appalachia, care lega Europa, America de Nord, Islanda și Groenlanda.

Așa-numitul Triunghi al Bermudelor a fost mult timp asociat cu Atlantida. Legat de această zonă, există nenumărate legende despre dispariția unor vase și avioane. Clădiri, ziduri, drumuri, pietre circulare precum Stonehenge, chiar câteva construcții asemănătoare unor piramide, au fost localizate lângă Bimini, sub apele din Bahamas. Un alt lucru puțin cunoscut este că Himalaya, Alpii, Anzii și alte câteva lanțuri muntoase s-au format în urmă cu cca 12.000 de ani. Lacul Titicaca de la granița Peru-Bolivia este azi cel mai înalt lac navigabil din lume, aflat la o altitudine de peste 4.000 m. Acum 11.000 de ani, o mare parte din acea regiune se afla la nivelul mării.

De ce au fost găsite atâtea fosile de pești și vietăți marine la mari înălțimi muntoase? Deoarece acestea se aflau cândva la nivelul mării, oarecum recent din punct de vedere geologic. Este deci interesant că Platon data cataclismul care a distrus continentul Atlantida în jurul anului 9.000 î.e.n., ca și Allan și Delair, în lucrarea lor de excepție, When the Earth Nearly Died (Când Pământul aproape a murit). Ei plasează acest eveniment în jurul anului 9.500 î.e.n. Cercetătorul american Charles Hapgood afirmă că suprafața Pământului s-a mișcat cu cca 5.000 km în jurul anului 10.000 î.e.n. Rocile care conțin fier acționează ca o busolă. Odată cu răcirea rocii topite, moleculele se aliniază cu Polul Nord, ceea ce i-a permis lui Hapgood să calculeze că în jurul anului 10.000 î.e.n. Polul Nord fizic era situat în zona ocupată astăzi de golful Hudson, Canada.

Scriitorul canadian Rand Flem-Ath, care a cercetat aceste teme mai bine de 20 de ani, este convins că o mare parte din Atlantida este Antarctica de astăzi, din cauza acestei deplasări de 5.000 km înspre sud. Hapgood, continuând activitatea căpitanului Arlington H. Mallery, a studiat sute de hărți aflate în Biblioteca Congresului, Washington, care dovedesc că planeta este cartografiată de mii de ani cu mare precizie. O astfel de hartă, făcută de Oronteus Finnaeus în 1531, arată Antarctica cu râuri curgătoare și munți fără gheață. Faimoasa hartă din 1513 a marinarului turc Piri Reis, găsită în palatul sultanului din Constantinopol în 1929, cartografiază coasta sud-americană cu mare precizie și o parte a coastei antarctice, înainte ca aceasta să fi fost acoperită de gheața de 3,5 km grosime, acum 7.000 de ani! Totuși Antarctica a fost descoperită oficial de căpitanul Cook în 1773 și nu a fost explorată până în anii 1950. Unele lanțuri muntoase de pe harta lui Piri Reis nu au fost identificate decât în 1952. Reis a precizat că pentru a obține aceasta hartă a compilat alte 20, mai vechi.

Flem-Ath a găsit dovezi uimitoare ce susțin existența unei societăți foarte avansate, veche de mii de ani. El a descoperit că meridianul care trece prin Marea Piramidă de la Gizeh se intersectează cu toate marile suprafețe de uscat de pe planetă, fapt ce susține vechea credință egipteană că piramida era centrul Pământului. Flem-Ath a descoperit că, dacă Marea Piramidă este luată ca centru al meridianului zero, longitudinea și latitudinea locurilor sacre ale planetei formează figuri geometrice perfecte. Astfel, se poate prezice amplasarea unui loc sacru care face parte din acest sistem. Această perfecțiune geometrică nu există, dacă se ia Observatorul Greenwich din Londra ca punct central de 0 grade. Întregul sistem se dă peste cap. Greenwich a fost ales de un comitet abia în 1884, în ciuda protestelor unui membru, astronomul regal al Scoției, Charles Piazzi Smyth, care susținea că meridianul 0 trebuie să treacă prin Marea Piramidă.

Flem-Ath a mai stabilit că cca 50 de locuri sfinte sunt aliniate cu Polul Nord, fiind situate în zona golfului Hudson, așa cum era înainte de cataclism. Chiar cele construite după marile mișcări tectonice se află pe puncte aliniate cu Polul Nord. Un astfel de exemplu este Rosslyn Chapel, de lângă Edinburgh, Scoția. Acesta este un fel de Sfânt Graal al Iluminaților, plin de simbolismul lor și construit de familia St. Clair/Sinclair, unii dintre cei mai de seama descendenți ai Iluminaților și una din forțele din spatele societății secrete Cavalerii Templieri. Charles Hapgood urma să se întâlnească cu președintele Kennedy pentru a discuta despre un proiect de descoperire a Atlantidei, dar acesta a fost asasinat cu doar câteva zile înainte de întâlnirea lor.

Triburile polineziene și alte popoare înrudite dețin multe legende despre pământul lor de origine, care a fost scufundat, iar băștinașii din Insula Paștelui, aflată în Oceanul Pacific, pretind că țara lor făcea odinioară parte dintr-un continent distrus de un cataclism. Un text chinezesc găsit în anul 1900 într-o peșteră budistă, numită Dunhuang, include fragmente dintr-o hartă care înfățișează un continent-insulă în Pacific. O legendă sud-americană relatează aceeași poveste a strămoșilor lor, care au venit de pe un continent pierdut, împreună cu o persoană numită Aramu Mura, care ducea cu ea cunoașterea Frăției Lemuriene. Tribul Hopi din Arizona își amintește de Lemuria ca fiind o suită de insule care i-au purtat spre continentul american. Astronomul Carl Sagan a afirmat că un text despre Atlantida, numit The True History of Mankind Over the Last 100,000 Years (Adevărata istorie a omenirii din ultimii 100.000 de ani) a fost distrus împreună cu multe altele în incendiul care a devastat Biblioteca din Alexandria în 391 e.n.

De ce relatările despre Atlantida și Lemuria nu sunt menționate de istoria noastră oficială? Deoarece cunoașterea a fost sistematic suprimată și distrusă. De îndată ce am afla despre aceste civilizații avansate, care au dăinuit sute de mii de ani, ca și despre implicarea extraterestră în crearea și dispariția lor, întreaga perspectivă asupra noastră și a lumii în care trăim s-ar schimba.

Ce s-a petrecut cu Marte? Legătura dintre aceasta planetă și devastarea Pământului este un subiect care preocupă mintea multor cercetători. Marte a primit o atenție deosebită în urma recordului nefericit de pierderi și probleme tehnice care ne împiedică să primim imagini de pe această planetă. NASA, creată și controlată de Iluminați, este răspunzătoare de aceste „eșecuri”. Ele au început să se producă după ce au fost făcute fotografii în zona de pe Marte numită Cydonia, în care păreau să se observe formațiuni de roci nenaturale. Între acestea, faimosul „chip” și numeroase piramide. Cel mai avizat cercetător în domeniu este americanul Richard Hoagland, jurnalist de știință și fost consilier la NASA Goddard Space Flight Center. Un membru al echipei lui afirmă că a comparat legătura dintre formele nenaturale din Cydonia (chipul și piramidele) cu câteva zone terestre vestite pentru modul lor misterios de construcție: Avebury, Silbury Hill. Acestea acționează ca niște oglinzi virtuale, susține el.

Platoul Gizeh din Egipt, locul Marii Piramide, era cunoscut înainte ca El-Kahira, fiind derivat din substantivul arab El-Kahir, numele egiptean pentru... Marte. Texte străvechi relatează că măsurarea timpului se calcula pe atunci în funcție de mișcarea planetei Marte, iar 15 martie, Idele lui Marte, era o dată-cheie în calendarul lor, ca și 26 octombrie. Prima din aceste zile marca începutul primăverii, iar cealaltă, sfârșitul anului în calendarul celtic.

Numele Camelot, din legenda regelui Arthur, pare să însemne Orașul lui Marte. Din ceea ce știm, este imposibil să fi existat vreo legătură între civilizația de pe Marte și societatea umană, dat fiind că civilizația de pe acea planeta a fost distrusă cu milioane de ani în urmă. Dar oare chiar așa a fost? Așa credem noi, pentru că asta e versiunea oficială. Dar la baza faptelor științifice se află adesea mai mult o presupunere, decât ceva ce poate fi dovedit. Este ceea ce afirmă și dr. Frank Drake, fostul președinte al Departamentului de astronomie de la Universitatea Cornell: „Obișnuim să credem că Universul reprezintă doar o mulțime de câmpuri de stele aranjate în galaxii, dar subestimăm varietatea și cantitatea de materie din spațiu printr-un factor de aproape un trilion. Ceea ce înseamnă că ne înșelăm enorm”.

Acest lucru se petrece zilnic, iar mass-media repetă la nesfârșit absurdități care, în opinia savanților, sunt cât se poate de adevărate. Există însă un alt scenariu, care susține în bună parte povestea oficială, cu excepția câtorva aspecte fundamentale. Ambele afirmă că pe Marte au existat cândva apă, vegetație și atmosferă, care ar fi susținut viața așa cum o știm. Ambele susțin că acest mediu potențial propice omului a fost distrus de evenimente geologice catastrofale. Singurul aspect disputat este perioada producerii dezastrului. Chiar a avut loc acum milioane de ani, așa cum susține știința oficială, sau e vorba de numai câteva mii de ani, așa cum afirmă cercetătorii alternativi, ceea ce s-ar suprapune devastării Atlantidei și Lemuriei? Dovezile arată că Marte a fost distrusă de același cataclism care pe Pământ a însemnat sfârșitul Epocii de Aur.

În anii '50, scriitorul și cercetătorul rus Immanuel Velikovsky (foto) a sugerat într-o serie de cărți că planeta cunoscută de noi ca Venus (atunci, un mare corp-cometă) a fost cauza sfârșitului lui Marte și că aproape a distrus Pământul. El a fost ridiculizat și atacat fără milă de știința oficială, deși spusese ceva demn de luat în seamă. Teoria lui se bucură acum de susținere, deoarece în misiunea Mariner 9 s-au făcut fotografii ale lui Venus, iar multe din descrierile lui Velikovsky s-au dovedit corecte, inclusiv ceea ce părea o coadă de cometă. La fel, imaginile de pe Marte susțin unele din teoriile sale. El a subliniat că vechile popoare au descris Venus ca fiind un obiect foarte strălucitor, ce urma o orbită și o traiectorie foarte diferite de cele de astăzi. Chinezii, toltecii și mayașii au consemnat și ei aceste lucruri. Primele relatări sumeriene nu au inclus planeta Venus, dar mai târziu, caldeenii au făcut-o chiar în aceeași regiune. Ei au descris-o ca pe „o torță strălucitoare pe cer” care „luminează ca soarele” și „umple tot cerul”.

Unul din cele mai mari obstacole legate de înțelegerea trecutului planetei este că oamenii judecă o posibilitate prin prisma experienței lor prezente, ceea ce este o mică parte din istoria planetei. După cum scrie Velikovsky: „Legendele care povestesc despre mari mișcări geologice și catastrofe de neimaginat, ce se regăsesc la mai toate popoarele lumii, sunt discreditate, în general, din cauza credinței false că nicio forță n-ar fi putut modela lumea în trecut, fără s-o facă și în prezent, credință care este chiar fundamentul geologiei moderne și al teoriei evoluției”.

Motivul suprimării acestor informații din știința, educația și mass-media actuală este efectul de domino pe care îl pot avea asupra percepției umane. Ați văzut încercările de record mondial la doborât piese de domino? Piesele sunt aliniate astfel, încât prima să le dărâme pe toate celelalte. Sistemul de control, Matricea, după cum o numesc eu, este asemănătoare. Iluminații trebuie să lucreze pe rupte pentru a menține fiecare piesă la locul ei, căci dacă una cade, celelalte o vor urma. Controlul istoriei este piesa de bază. Dacă am ști că a existat o societate extrem de dezvoltată acum multe mii de ani, care însă a dispărut în urma unui teribil cataclism, cu siguranță am vedea lumea altfel. Întreaga versiune oficială a evoluției speciei umane s-ar prăbuși. Ne-am întreba cine erau acei oameni, de unde veneau, de unde aveau cunoașterea și tehnologia. Subit toate misterele egiptene și sumeriene și structurile uimitoare lăsate de antici ar fi mai puțin misterioase. Și dacă Egiptul și Sumerul au fost fondate pe aceeași cunoaștere avansată, atunci unele din acele popoare pre-cataclismice s-ar putea să fi supraviețuit. Deci, ce s-a petrecut cu descendenții și cu cunoștințele lor de-a lungul miilor de ani care s-au scurs? Iluminații, prin religia și, mai recent, „știința” lor, au ca prim obiectiv suprimarea tuturor dovezilor și informațiilor care ar scoate la lumină adevărata istorie a umanității. De îndată ce înțelegem acest lucru, ceața începe să se risipească.
Sursa: David Icke - Copiii matricei, Editura Daksha, 2008

Graham Hancock (născut în 1950 în Edinburgh, Scoția) este un renumit cercetător, scriitor și ziarist britanic, specializat în teorii neconvenționale privind civilizațiile străvechi, monumentele megalitice, stările modificate de conștiință, astronomie și astrologie. Una din ideile care-i străbat lucrările este legătura întregii umanități cu aceeași „cultură mamă”, din care mai apoi s-au născut și s-au răspândit toate civilizațiile de pe pământ. Și reușește să demonstreze foarte bine că are dreptate. Convingeți-vă urmărind excepționala serie de documentare „În căutarea civilizațiilor pierdute”, realizată de el.

Graham Hancock - Oglinda cerului (Heavens Mirror) (RO)
Graham Hancock - Cunoașterea uitată (Forgotten Knowledge) (RO)


Graham Hancock - Cunoașterea uitată (Forgotten... de frumoasaverde


Graham Hancock - Navigatorii antici (Ancient Mariners) (RO)


Graham Hancock - Navigatorii antici (Ancient... de frumoasaverde

joi, 5 decembrie 2013

David Icke - Fluorură să-ți astâmperi setea + VIDEO (RO) + documentar

-->

FLUORURĂ SĂ-ȚI ASTÂMPERI SETEA

David Icke

Fluorura este un alt inhibitor al intelectului, adăugat în apa potabilă și în pasta de dinți. Fluorura de sodiu este un ingredient comun în otrăvurile pentru șoareci și gândaci de bucătărie, în anestezice, hipnotice, medicamentele psihiatrice și gazele de luptă militare. Fluorura este unul dintre ingredientele de bază care intră în compoziția Prozac-ului și a gazului Sarin, folosit în atacul terorist din metroul japonez. Studii științifice independente au arătat că fluorura produce tulburări mentale și îndobitocește oamenii, transformându-i în ființe docile și servile. Și asta, pe lângă scurtarea vieții și distrugerea structurii osoase.


Apa fluorurată a fost utilizată pentru prima oară în lagărele de concentrare naziste, de către gigantul farmaceutic al Iluminaților, I.G. Farben, aceeași firmă care a condus lagărul de concentrare de la Auschwitz și care astăzi este parte a unor mari concerne, precum Bayer. Tot mai credeți că naziștii au făcut-o pentru că le păsa de igiena dentară a deținuților? Introducerea fluorurii de sodiu în apa potabilă s-a făcut pentru sterilizarea și supunerea prizonierilor.

Chimistul Charles Perkins scria următoarele rânduri Fundației Lee pentru Cercetare Nutrițională din Milwaukee, Wisconsin, la 2 octombrie 1954: „În anii 1930, Hitler și naziștii germani au avut viziunea unei lumi dominate și controlate de filozofia nazistă a pan-germanismului. Chimiștii germani au lucrat la un plan ingenios și pe termen lung de control în masă, avizat și adoptat de Statul Major german. Aceste plan cuprindea controlul populației în orice domeniu, printr-o medicație administrată prin rețeaua de apă potabilă. Astfel, populația putea fi controlată pe zone mari, redusă numeric prin inducerea sterilității la femei și așa mai departe. În această schemă de control în masă, fluorura de sodiu ocupa un rol important”.

Charles Perkins relata că dozele repetate de cantități infinitezimale de fluorură vor reduce în timp puterea de împotrivire a individului, prin otrăvire lentă și narcotizarea unei anumite zone cerebrale, supunându-l voinței celor care vor să-l guverneze. El a numit-o „lobotomie ușoară și convenabilă”. „Motivul din spatele fluorizării apei nu este sănătatea dinților copiilor, spunea el. Dacă acesta ar fi motivul, ar exista multe modalități mai ușoare și mai ieftine. Adevăratul motiv este reducerea rezistenței maselor la dominare și control și pierderea libertății lor de gândire”.
Perkins spunea că în momentul în care naziștii lui Hitler au decis invadarea Poloniei, Statul Major german și cel rus au schimbat idei militare și științifice, planuri, chiar și personal de specialitate, intenționând controlul maselor prin modificarea apei potabile. Ideea a fost repede îmbrățișată de comuniștii ruși, deoarece se potrivea perfect cu planul lor de „comunizare” a lumii: „Acest plan mi-a fost adus la cunoștință de un chimist german, care era un oficial al marelui industriaș I.G. Farben și membru marcant al mișcării naziste de atunci. O spun cu sinceritatea unui chimist care a petrecut aproape 20 ani în cercetarea chimică, biochimică, fiziologică și patologică a fluorurii: orice persoană care bea apă fluorurată artificial timp de un an sau mai mult, nu va mai fi niciodată aceeași din punct de vedere mental sau fizic”. Acesta este motivul pentru care, de atunci, Iluminații au extins consumul de fluorură ca mijloc optim de inhibare mentală a populației prin apa potabilă. Bând ceva care conține apă fluorurată, inclusiv bere și răcoritoare, suntem drogați în mod lent, dar constant.

Fluorura este un produs secundar din industria aluminiului, iar ideea folosirii ei ca adaos la apa potabilă vine de la familia americană Mellon, care controlează cartelul aluminiului ALCOA. Membrii familiei Mellon sunt descendenți importanți, prieteni apropiați ai familiei regale britanice și dictatori ai politicii americane prin rețeaua Iluminaților. Fluorurile industriale sunt poluanți ai râurilor: otrăvesc pământul, peștii și animalele. Costurile manipulării în industria aluminiului erau uriașe, așa că familia Mellon a găsit soluția prin care reziduul toxic a devenit o sursă enormă de venit și control uman.
În 1944, Oscar Ewing a fost angajat de ALCOA cu un salariu anual de 750.000 de dolari. Imaginați-vă cât ar însemna astăzi! Dar a plecat după câteva luni, pentru a deveni șeful Agenției Guvernamentale de Securitate. În această calitate, a început o campanie de adăugare a fluorurii de sodiu în apa potabilă. Acum, familia Mellon o vinde pentru utilizare în apa potabilă și în pasta de dinți, cu un profit de uriaș.
Dar principalul motiv, ca întotdeauna, nu sunt banii. Un fost controlor mental al Iluminaților mi-a povestit despre implicarea clanului Mellon în planurile Iluminaților și în satanism. Această persoana mi-a spus că, din informațiile pe care le are, Mellon National Bank din Pittsburgh, Pennsylvania, efectuează o operațiune de spălare a banilor pentru Iluminați. Cine să aibă încredere într-o familie care pune chimicale în apa potabilă și în pasta de dinți ca să-ți protejeze dinții? Fluorura nu ți-i protejează.

Un parlamentar din Isle of Wight, Anglia, pe nume Peter Brand, face presiuni pentru adăugarea fluorurii în apa potabilă locală, deoarece „face bine la dinții copiilor”. El este doctor și purtător de cuvânt pe teme de „sănătate” pentru Partidul Liberal Democrat. De fapt, nu știe nimic, fiind un alt exemplu de lipsă de informare în rândul doctorilor. Dar, pentru că sunt doctori, mulți îi cred. Dr. Hardy Limeback, doctor în biochimie, șeful Departamentului de stomatologie preventivă de la Universitatea din Toronto și președinte al „Asociației canadiene de cercetare stomatologică” a fost la început promotorul fluorurii în apa potabilă. Apoi însă a anunțat că s-a răzgândit, spunând că „pasta de dinți sau apa potabilă fluorurată nu trebuie folosite de copiii sub 3 ani. Nicio formulă pentru copii nu trebuie făcută cu apa potabilă din Toronto. Niciodată!”

Un studiu al Universității din Toronto arată că oamenii din orașele cu apă potabilă fluorurată au o cantitate dublă de fluorură în oasele șoldului în comparație cu cei din zonele fără fluorură, concluzionând că fluorura schimbă „arhitectura de bază a oaselor umane”. Există o boală numită fluoroză scheletală, produsă de acumularea de fluorură în oase, care devin astfel slabe și fragile. Primele simptome sunt dinții fragili și marmorați. Dr. Limeback spune că în Canada se cheltuiesc mai mulți bani pentru tratarea fluorozei decât pentru tratarea cariilor.

Dar stați așa! Această otravă pusa în apă și în pasta de dinți se presupune că menține dinții sănătoși și previne cariile, nu? După cum subliniază Limeback, în apa potabilă din Toronto s-a adăugat fluorură timp de 36 de ani, în timp ce la Vancouver acest lucru nu s-a întâmplat. Și acum fiți atenți: oamenii din Vancouver au carii mai puține decât cei din Toronto! Limeback spune că rata cariilor este scăzută în statele în care în apele potabile nu există fluorură adăugată. Dr. Limeback mai spune că cei care continuă să promoveze fluorura lucrează cu date vechi de 50 de ani și foarte îndoielnice. „Dentiștii nu au nicio pregătire în toxicitate. Orice dentist bine intenționat se bazează pe 50 de ani de dezinformare din partea asociațiilor de sănătate publică și a dentiștilor. Chiar și eu am făcut lucrul acesta. Din nefericire, nu am avut dreptate”.

Dar nu numai că bem fluorură de sodiu otrăvitoare; mai înghițim și celelalte chimicale din industria aluminiului. Limeback afirmă: „Lovitura decisivă a fost conștientizarea că am aruncat, timp de 50 de ani, fluorură contaminată în rezervoarele de apă. Cei mai mulți aditivi fluorurați provin din Tampa Bay, Florida, de la substanțele de curățare a fumului industrial. Aditivii sunt produse secundare toxice din industria îngrășămintelor cu superfosfați. Asta înseamnă nu numai că otrăvim oameni nevinovați cu fluorura toxică din apa potabilă, dar îi expunem și unor elemente ca plumb, arsenic și radiu – toate cancerigene. Prin proprietățile cumulate ale acestor toxine, efectele asupra sănătății sunt catastrofale”.

Boala Alzheimer a fost considerată ca având legătură cu aluminiul și aspartamul. Într-o prelegere ținută în fața studenții la stomatologie de la Universitatea Toronto, dr. Limeback a mărturisit că, neintenționat, i-a indus în eroare pe colegii și studenții săi. Timp de 15 ani a neglijat să studieze informațiile toxicologice disponibile tuturor: „Otrăvirea copiilor noștri a fost ultima mea intenție. Adevărul a fost greu de digerat, dar l-am acceptat”.

Deși cel mai mare susținător al fluorurii a condamnat utilizarea ei, asociațiile stomatologilor canadieni și americani, precum și agențiile pentru „sănătate” publică, continuă să spună oamenilor că fluorura e bună. Acesta este un bun exemplu de „cu cât minciuna e mai mare, cu atât mai mulți o vor crede”. Oamenii Iluminaților din poziții administrative medicale și cercetare științifică dictează medicilor ce este adevărat și ce anume trebuie să creadă. Ei informează părinții și mass media, care preiau pur și simplu afirmația oficială și o repetă ca niște papagali. Și pentru că foarte puțini cercetează personal problema, dentiștii, doctorii, ziariștii sau publicul acceptă ca atare că fluorura din apa potabilă sau pasta de dinți e bună pentru dinți și nicidecum toxică.

Același scenariu este repetat în legătură cu fiecare subiect zilnic. De aceea, oamenii trăiesc în propria lor poveste fantezistă. Această iluzie fabricată este atât de înrădăcinată în psihicul uman, încât cei mai mulți îți râd în față când vrei să le spui adevărul. Aici trebuie luate masuri de acționare în justiție împotriva autorităților și a celor care deja au distrus sănătatea oamenilor prin fluorură, Prozac și aspartam. Acest lucru se petrece deja în Canada, în ceea ce privește mercurul, un alt inhibitor cerebral, aflat în plombele dentare. Și aici întâlnim aceeași afirmație, care se repetă constant atunci când sunt listate efectele adverse ale medicamentelor, ale aditivilor alimentari și ale altor chimicale: este un inhibitor cerebral. Cum adevărul despre fluorură circulă acum mai mult, „noile cercetări” au dezvăluit, în mod convenabil, că este bună și pentru oprirea fragilizării oaselor și reducerea riscului de fracturi. Această afirmație a fost lansată cu scopul de a genera noi presiuni pentru extinderea fluorurii în apele potabile.

Fluorul nu protejează dinții. Acesta este doar un pretext. El este folosit în scopul inhibării intelectului populației, pentru a nu se răzvrăti, a nu pune întrebări și a nu gândi.

David Icke - Copiii matricei, Editura Daksha, 2008 (fragment)

Când vrem să cumpărăm o pastă de dinți, din multitudinea de mărci, toți încercăm s-o alegem pe cea mai bună. De obicei, televizorul e o sursă de inspirație, dar deja am început să ne prindem că reclamele nu sunt concepute pentru binele nostru ci... al producătorului. Așadar, ce pastă de dinți să alegem? Vă vindem un pont: Știați că orice tub de pastă de dinți are în partea de jos un pătrățel colorat într-una din culorile verde, albastru roșu și negru? Ei bine, fiecare culoare are o semnificație:

verde = naturală 
albastră = naturală și medicinală 
roșie: naturală și chimică
neagră = exclusiv chimică

De curiozitate, am verificat informația pe câteva mărci de paste de dinți:

Genna Dent Junior -  pătrățel verde
Sensodyne - pătrățel albastru
Blend-a-med - pătrățel roșu
Aqua Fresh - pătrățel negru
Sensiblu - pătrățel negru 

Alegerea vă aparține.

Înșelătoria fluorului (The Fluoride Deception) (RO)

„Fluorurarea este cel mai mare caz de fraudă științifică din secolul 20” 
Dr. Robert Carlton, Agenția de protecție a mediului, 1992


An Inconvenient Tooth

Cunoscătorii limbii engleze pot urmări și acest documentar recent despre fluorizarea apei și a pastei de dinți. Specialiștii intervievați în film spun că fluorul, chiar și în cantități mici, adăugat în apa potabilă și în pasta de dinți este o substanță neurotoxică, nemaivorbind de faptul că provine dintr-un deșeu industrial, adică exact ceea ce afirmă și David Icke în cartea sa.

Avertisment!

Frumoasa Verde” este un blog de cultură generală, care cuprinde teme din toate domeniile vieții. Articolele din domeniul sănătății sunt alcătuite sau preluate cu grijă, din surse considerate de noi respectabile, dar nu se constituie în sfaturi medicale autorizate.