Se afișează postările cu eticheta Noua Ordine Mondială. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Noua Ordine Mondială. Afișați toate postările

luni, 19 ianuarie 2015

Conspirația Noii Ordini Mondiale pe înțelesul tuturor + documentar (RO)


CONSPIRAȚIA NOII ORDINI MONDIALE
 PE ÎNȚELESUL TUTUROR

Credeți în conspirații? Dacă da, în ce măsură? Bineînțeles că asta depinde de cât de doritori sunteți să vă deschideți ochii și mintea și să vedeți realitatea. Cei mai mulți oameni cred că lumea este astăzi așa cum este pentru că aceasta este direcția pe care a ales-o umanitatea pentru a se dezvolta. De fapt, acest drum ne-a fost pavat și vândut cu mult timp înainte, pentru profit. Mulți vorbesc de conspirații ca Watergate, Iran-Contra, Rezerva Federală a SUA, criza financiară, asasinarea lui Kennedy, Francmasoneria, Consiliul pentru Relații Externe, Comisia Trilaterală sau extratereștrii cenușii, dar puțini cunosc adevărul, pentru a și le putea explica. În general, oamenii preiau informații de la alții și nu le cercetează ei înșiși. Pe măsură ce informațiile se scurg pe diferite canale, ele devin din ce în ce mai distorsionate, prin subiectivismul celor care le dau mai departe. De aceea, este bine să ne formăm convingerile pe baza faptelor incontestabile și a raționamentului propriu, și nu a speculațiilor. Așadar, să începem:


Acum 10.000 de ani, omenirea avea mai multe cunoștințe științifice și spirituale decât avem noi astăzi, cu tot progresul de care ne mândrim. Biblioteca din Alexandria le deținea pe toate și a fost arsă din temelii. Esenienii erau o sectă gnostică (păstrătorii cunoașterii) care a existat acum 2.000 de ani. Acest grup, ca și altele în timpurile străvechi, practica o religie naturală, în care Soarele era considerat simbolul vieții. Anticii credeau că atunci când Soarele își oferea energia, dădea viață pentru oameni, iar fiul său, „lumina lumii”, era salvatorul lor etern, pentru că se ridica la cer. În concepția lor, în lume exista o luptă permanentă între lumină și întuneric. Când Soarele apunea și totul se scufunda în beznă, fenomenul era numit Set/Satan, pentru că, prin natura lui, omul se teme de întuneric. Iar când Soarele apărea la orizont (horizon) era numit Horus (tradus mai târziu prin Isus), adică salvatorul. Pornind de la acest concept, au fost puse bazele creștinismului timpuriu.

Esenienii, ca și alte societăți secrete ale timpului, au alcătuit preoțimea primei Biserici, un centru al cunoașterii, ale cărui idei erau încifrate în texte religioase. Cu timpul, simbolurile lor și-au pierdut înțelesul, ele rămânând cunoscute doar inițiaților. În esență, acești preoți dețineau cunoașterea energiilor arhetipale, care leagă spiritul de materie. Aceste energii au fost exprimate în gematria asiro-babiloniană, preluată mai târziu de greci și de evrei sub numele de „geometrie sacră”.

Termenul „ocult” înseamnă „ascuns”. Acei preoți au confiscat cunoașterea, au ascuns-o și au făcut-o să apară ca ceva rău, funest, astfel încât să poată controla oamenii mai ușor. Așa a luat ființă prima breaslă a zidarilor în piatră (masonii) care au făcut posibilă construirea marilor piramide și a altor monumente și a căror tehnică rămâne inexplicabilă până astăzi. Acum, să stăm să ne gândim: dacă toată lumea ar fi știut cum se înalță o piramidă, aceasta n-ar fi fost mai uimitoare decât casa unui simplu țăran, iar masonii care construiau castele și catedrale pe tot cuprinsul Europei ar fi ieșit în mare pierdere. Prin urmare, așa s-au pus bazele capitalismului timpuriu.

Plantele sacre, precum canabisul, sau anumite ciuperci, au fost folosite ritualic de către liderii spirituali ai multor societăți timpurii, pentru a induce o anumită stare de conștiință viitorilor lideri, războinicilor sau celor care trebuiau să îndeplinească anumite sarcini. Aceasta era o formă de control mental natural, în sensul învățării de a-ți controla propria minte. Dar în afară de această utilizare în sens pozitiv mai exista una, cea a cultelor ucigașe, în care membrii erau pregătiți pentru a ucide la comandă, prin ingerarea anumitor substanțe, precum hașișul. Aceștia se numeau „hashishini” sau „asasini” și erau victimele unui control mental manipulativ, în sensul că, sub influența halucinogenelor, subiecții erau instruiți să ucidă în numele lui Dumnezeu sau al lui Alah.

„Ordinul asasinilor”, precum și o societate numită „Ordinul Doamnei din Sion”, au apărut cam în același timp – în jurul anului 1090 e.n. Apoi, „Ordinul Doamnei din Sion” s-a transformat în „Doamna noastră din Sion” (Notre Dame de Sion) și din acest ordin au făcut parte 5 din cei 9 fondatori ai „Ordinului Cavalerilor Templieri”. Templierii și Asasinii aveau filozofii asemănătoare și interese comune. Desfășurau cam aceleași afaceri și purtau lupte permanente. Templierii făcuseră jurământ de sărăcie, dar în același timp adunau averi uriașe – pentru Biserică, spuneau ei, dar în realitate pentru ei înșiși. Ei sunt cei care au finanțat cruciadele și alte războaie religioase sângeroase. Și tot ei au fost primii care au înființat bănci în Ierusalim. Acestea era băncile templelor, care uneori erau atacate și aurul furat. Această stare de lucruri i-a determinat pe templieri să-și plaseze aurul în mai multe locuri, ca să nu le fie furat tot dintr-o dată. De aici a răsărit ideea unei bănci centrale, cu filiale locale, ceea ce a devenit mai târziu un model bancar în Europa și America.

Cavalerii Templieri au devenit mai cunoscuți lumii abia în secolul al XIV-lea, când au fost demascați și exilați în 1307 de către regele Filip al IV-lea al Franței, îndatorat până peste cap templierilor. Liderul lor, Jacques de Molay, a fost ars pe rug ca eretic, iar o bună parte din averea ordinului a încăput pe mâna regelui, cu care acesta a finanțat Ordinul Cavalerilor Ospitalieri, devenit ulterior Ordinul Cavalerilor de Malta. Există dovezi care atestă faptul că în următoarele două secole templierii și-au continuat activitatea sub numele de rozicrucieni, dar aceasta are mai puțină importanță. Relevant este faptul că aceste ordine și societăți secrete au derivat unul dintr-altul și, prin natura informațiilor pe care le posedă, toate sunt masonice.

Aceleași societăți secrete și aceleași familii europene înrudite genetic controlează lumea și astăzi. Ca să înțelegem mai bine ce fac, trebuie să aruncăm o privire asupra ideilor și filozofiei lor. Unul dintre motto-urile lor este ordo ab chao = ordine din haos. Ce înseamnă aceasta? Mai întâi ei creează haosul și apoi propun soluția, ordinea – totul în secret, din spatele scenei, pentru a controla situația creată. Francmasoneria este împărțită în mai multe secțiuni, care împreună alcătuiesc ierarhia puterii. Ocazional, grupurile masonice se opun unele altora în dezbaterile publice, prin agențiile pe care le controlează, dar în spatele scenei sunt unite. 

Primele loji masonice au apărut sub acest nume în Anglia, în anii 1600, și până la sfârșitul secolului s-au răspândit în aproape toată Europa, inclusiv în Germania, Franța și coloniile continentului american. Unul dintre scopurile avute în vedere a fost crearea unui forum al elitelor, care să se întâlnească și să discute aspectele politice și sociale fără teama persecuțiilor religioase. În Roma, masonii și-au dat seama că nu pot conduce lumea de unii singuri și că au nevoie de consensul mai multor națiuni, adică de un „regat unit al națiunilor”. Simbolul fascismului este un mănunchi de bețe legate împreună cu un topor sau o bardă. El reprezintă un consens al puterii, sau „Puterile Axei” (axe = topor în limba engleză). Acest simbol apare astăzi pe steagul Senatului american și a existat pe reversul monedei de 10 cenți, aflată în circulație între anii 1916 și 1945.


Deși anterior au existat mai multe societăți ai căror membri își spuneau „iluminați”, abia pe 1 mai 1776 profesorul Adam Weishaupt a alcătuit o societate secretă numită „Illuminati”, care avea ca unic scop controlul în secret asupra lumii. În privința uneltirii și manipulării, Weishaupt a fost un adevărat maestru. Era un profesor respectat la Universitatea din Ingolstadt, landul Bavaria, și avea multe relații în învățământ. Era mason, dar în același timp era și preot iezuit. S-a informat intens și s-a hotărât să-și înființeze propria societate secretă. El a pus în practică un proces de inițiere și diseminare a puterii similar structurii unei piramide, în care un singur individ sau un mic grup aflat la vârf știa ce se întâmplă, în timp ce cei aflați pe treptele inferioare știau din ce în ce mai puțin, nemaivorbind de faptul că habar n-aveau cine-i controla.

Ocupanții celor mai de sus trepte au propus controlul lumii printr-un guvern unic, mondial, spunând că-l pot institui prin convertirea masonilor existenți la conceptul de iluminism. Weishaupt le-a vorbit de Utopia – societatea perfectă – care ar putea fi stabilită pe pământ dacă toți ar conlucra pentru realizarea acestui plan. Fiind liber-cugetători, ei au propus abolirea religiilor, a guvernelor, a claselor sociale, a dreptului de a deține proprietăți și chiar de a-și crește propriii copii. Deviza lor era „scopul scuză mijloacele”, aceasta însemnând că orice ar presupune atingerea acestui țel ar trebui făcut fără ezitare. Ei bine, în trei ani de la înființare, Ordinul Iluminaților avea peste 3.000 de membri, care activau în mai multe loji. După alți câțiva ani, printr-o împrejurare nefericită, au fost descoperiți și exilați din Bavaria, iar documentele lor confiscate. Acestea au fost expuse la British Museum, unde se află și astăzi. Dar Iluminații au continuat și continuă să existe și în prezent, membrii lor având controlul multor instituții, printre care și al celor de presă. Prin acestea din urmă, ei răspândesc informații false, blamează religii, guverne și monarhii, promovează anarhia și instigă la revoltă. Se folosesc de mase ca de o pârghie, pentru a înlocui conducători de state cu marionete pe care le pot controla din spatele scenei.

A existat un grup de francmasoni numiți columbieni, organizați în „Facțiunea Columbiană” a Iluminaților, care a ajuns în America de foarte timpuriu. Pe documentele confiscate în Bavaria se poate vedea că simbolul societății Iluminaților era o piramidă cu un ochi în vârf, așa cum apare și astăzi pe spatele bancnotei de 1 dolar. Simbolul pentru CBS (Columbia Broadcasting System) este ochiul atotvăzător. Capitala Statelor Unite se află în Districtul Columbia. Există, de asemenea, Universitatea Columbia, Columbia Pictures și naveta spațială Columbia.

Cele două Americi au căpătat numele de Lumea Nouă odată cu Columb, deși el nu a fost primul care a ajuns acolo. Exista deja o colonie înființată cu 20 de ani înainte de sosirea lui. În estul Americii de Nord există un teritoriu care se numește New England (Noua Anglie) și acolo s-au stabilit primele colonii. Părinții fondatori au fost masoni și mulți președinți americani sunt rude de sânge cu membri ai caselor regale europene.

Când masonii de Rit York au venit în America, ei s-au stabilit tot pe coasta de est, numind localitatea în formare New York (Noul York). Apoi au construit The Empire State (Statul Imperiu). În New York există Statuia Libertății, cadou din partea Franței, care ține în mâna dreaptă torța masonică a iluminării. Cele mai înalte grade în Francmasonerie sunt 32 și 33. Pe spatele bancnotei de 1 dolar, pe Marele Sigiliu al Statelor Unite sunt 32 de pene pe aripa dreaptă a vulturului și 33 pe cea stângă. Sub piramidă se poate citi expresia în latină Novus Ordo Seclorum, însemnând Noua Ordine Mondială. Aceasta a apărut prima oară pe bancnota de 1 dolar în 1933 și există acolo și astăzi. [n.n.: Expresia corectă în latină este Novus Ordo Seculorum, din care iluminații francmasoni au eliminat o literă, pentru a obține exact 17 litere, în sistemul lor de numerologie 17 fiind numărul nemuririi].

Karl Marx și Frederick Engels au fost demni urmași ai lui Weishaupt. Cele 10 puncte ale Manifestului lor, care au definit comunismul, sunt aproape identice cu țelurile Iluminaților:

1. Abolirea proprietății private asupra pământului.
2. Taxe ridicate și progresive asupra venitului.
3. Desființarea dreptului de moștenire.
4. Confiscarea proprietății tuturor emigranților și a celor ce sunt împotriva regimului.
5. Monopolul statului asupra creditului, printr-o bancă centrală de stat.
6. Centralizarea tuturor mijloacelor de transport în mâinile statului.
7. Sporirea numărului fabricilor de stat și a uneltelor de producție.
8. Obligativitatea muncii pentru toți.
9. Îmbinarea agriculturii cu industria, având ca scop înlăturarea treptată a diferențelor dintre sat și oraș și relocarea populației.
10. Învățământ public obligatoriu și gratuit pentru toți copiii. Îmbinarea teoriei cu practica.

Manifestul Comunist a apărut în 1848, iar comunismul ca formă de orânduire socială a luat ființă în Rusia, la începutul secolului XX, ca urmare a revoluției bolșevice.

În secolul al XVIII-lea, două familii americane – Russell și Piertpont – au fondat mai multe instituții de învățământ, între care universitățile Yale (1701) și Princeton (1756). În anul 1832, generalul William Huntington Russell și Alfonso Taft, bunicul lui William Howard Taft, fost președinte al Statelor Unite, au creat la Yale o societate secretă, numită „Skull and Bones” (Craniu și Oase) sau „Frăția Morții”. În același timp, Samuel Russell, care era cumnatul generalului Huntington, a fondat Russell & Co., cel mai mare sindicat de contrabandă cu opiu din lume la acea vreme. Asta le-a adus o avere de milioane. Cei mai importanți absolvenți și membri Skull & Bones au studiat filozofia și alte materii în Germania, unde predau mulți profesori Iluminați. Ulterior, această societate secretă devenit de neconcurat în privința influenței asupra politicii americane.

Prescott Bush, tatăl lui George Bush senior, a fost inițiat și a absolvit la Yale în 1917. Atât el, cât și alți membri Skull & Bones, au fost directori de bănci. Aceste bănci, alături de Guaranty Trust și Union Banking Corp., erau controlate de Skull & Bones și au fost cele mai importante entități care au ajutat la construirea Uniunii Sovietice, prin contracte miniere și de infrastructură. Mai mult, aceleași bănci au fost direct responsabile de finanțarea lui Hitler, prin filialele lor din Germania.

Scopul pentru care au fost stârnite cele două războaie mondiale a fost „crearea nevoii de pace”, astfel încât aceasta să ducă la crearea Ligii Națiunilor și ulterior a Organizației Națiunilor Unite, ca soluție de stabilire a păcii între națiuni: un organism mondial, cu un tribunal mondial și o poliție mondială, care să tempereze națiunile și să concentreze puterea în mâinile câtorva oameni. Dacă privim lucrurile din perspectiva istorică, până în prezent, ONU a implementat sau este pe cale să implementeze toate punctele din manifestul lui Adam Weishaupt. Când George Bush a pornit Războiul din Golful Persic, a declarat semeț că n-are nevoie de aprobarea Congresului, pentru că are mandat ONU. Apoi, nu cu mult timp în urmă, ONU a emis „Declarația drepturilor copilului”, care stipulează că este dreptul copilului să fie vaccinat (când, de fapt, vaccinarea face mai mult rău decât bine), iar părintele nu are dreptul să se opună. Părinții care încalcă drepturile copilului sunt acuzați de abuz, și statul le poate lua copilul. Asta nu înseamnă altceva decât un transfer de putere, statul fiind mult mai în măsură să ne crească copiii.


Dar între timp, Organizația Națiunilor Unite a adus pe lume și propriii copii. Aceștia se numesc Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional (FMI). În Elveția există o clădire enormă (foto sus) divizată în trei părți. Aici este cartierul general al Națiunilor Unite și al Băncii Mondiale, a treia parte constituind sediul central al Francmasoneriei (foarte convenabil amplasat, se pot plimba dintr-o parte în alta în pauzele de cafea).

Una dintre cele mai puternice influențe ale Masoneriei britanice în America s-a manifestat în domeniul bancar. Magnatul și politicianul Cecil Rhodes și-a făcut averea exploatând minele de diamante din Africa de Sud. La moartea sa, în 1902, a lăsat prin testament mai multe milioane de dolari, cu dorința expresă de a fi folosiți la crearea de societăți secrete, pentru a asigura conducerea anglo-saxonă în Noua Ordine Mondială și recaptarea Statelor Unite de către Anglia, prin crearea unei bănci centrale în America. De asemenea, Cecil Rhodes a creat „Bursa Rhodes” la Oxford, Bill Clinton numărându-se printre beneficiarii acesteia.

La vremea respectivă, în Europa, familia Rothschild era clanul cel mai puternic din domeniul bancar. Paul Warburg, un agent al lor, împreună cu câțiva membri Skull & Bones, au fost instrumentele lor în crearea în 1913 a Sistemului Rezervei Federale (FED) în SUA, despre care cei mai mulți americani mai cred și astăzi că este banca centrală a statului. Cum funcţionează această FED? În primul rând, tipăreşte „Federal Reserve Bancnote”, adică dolarii. Guvernul american nu are acest drept! Apoi FED îi dă guvernului în schimbul unor obligaţiuni (poliţe de împrumut), pe care FED le folosește ca garanţie. Obligaţiunile sunt ţinute de cele 12 filiale ale băncii FED, care încasează anual dobânda, iar muntele datoriilor creşte constant. În 1982, Ministerul de finanţe american făcea publică suma de 1.070.241.000.000 de dolari, pentru care FED a încasat de la contribuabilul american 115.800.000.000 de dolari dobândă. Această enormă sumă s-a scurs în buzunarele bancherilor particulari ai Federal Reserve. În anul 1992 ei deţineau obligaţiuni în valoare de 5.000.000.000.000 (5 trilioane) de dolari. Și mai rețineți că pe aceşti bancheri nu-i costă decât vopseaua, hârtia şi tipăritul dolarilor!

Deţinătorii acţiunilor băncii FED sunt:
1. Băncile Rothschild din Paris şi Londra
2. Banca Lazard Brothers din Paris
3. Israel Moses Seif Bank din Italia
4. Băncile Warburg din Amsterdam şi Hamburg
5. Banca Lehmann din New York
6. Banca Kuhn & Loeb din New York
7. Banca Chase Manhattan din New York
8. Banca Goldman Sachs din New York
De reținut că toate aceste bănci sunt evreieşti.

Practic, prin FED, aceste bănci împrumută bani guvernului american, iar dobânda o suportă contribuabilul, plătind impozite. Aceasta este cea mai mare tâlhărie din istoria Statelor Unite şi trece în continuare aproape neobservată de cetățeanul american. Prin obligaţiunile pe care le posedă, FED are drept de zălog pe întreaga avere a Americii de Nord. Toate încercările de a anula legea care a făcut posibilă existenţa acestei bănci au dat greş. S-a încercat prin instanţe judecătorești, dar s-a decis că cetăţeanul american nu poate cere aceşti bani înapoi, deoarece FED nu este o instituţie de stat, ci o structură particulară. Până acum, nouă state americane au intentat, fără succes, acţiune judecătorească pentru anularea concesiunii acestei bănci, pe motiv este anticonstituţională.

Charles August Lindbergh, membru al Congresului american între anii 1907 și 1917 și tatăl celebrului aviator Charles Lindbergh Jr., a fost primul care a numit Federal Reserve Bank „guvernul invizibil”.

Președintele Andrew Jackson a afirmat că bancherii FED sunt un cuib de vipere și chiar a intenționat să-i expulzeze din America. El a mai spus: „Dacă poporul ar înțelege nivelul nedreptății sistemului nostru bancar, mâine dimineață ar începe o revoluție”.

Președintele Thomas Jefferson a declarat: „Dacă poporul american va permite vreodată băncilor private să controleze emiterea monedei lor, mai întâi prin inflație și apoi prin deflație, băncile și corporațiile care cresc în jurul lor vor deposeda oamenii de toate proprietățile lor, până când copiii lor vor fi aruncați în stradă, pe continentul pe care părinții lor l-au cucerit”.

Președintele Abraham Lincoln, care s-a împotrivit înființării unei bănci centrale de către un grup de bancheri privați, a fost asasinat din acest motiv, iar președintele Garfield a fost la rândul său împușcat, la scurt timp după ce a declarat că „cine va controla emiterea de monedă, va controla activitățile tuturor oamenilor”.

În 1963, președintele Robert Kennedy a emis un ordin executiv pentru tipărirea a 450 de miliarde de dolari americani nepurtători de dobândă. La scurt timp după aceasta a fost asasinat, și de îndată ce succesorul lui, Lyndon Johnson, a fost confirmat în funcție, primul lucru pe care l-a făcut acesta a fost să suspende ordinul executiv al lui Kennedy și tipărirea de monedă.

Baronul Nathan Mayer de Rothschild este cel care a rostit fraza rămasă celebră: Dați-mi controlul banilor unei națiuni și nu-mi pasă cine-i face legile”.

Dar cel mai important de reținut din această înșiruire de informații este faptul că toate aceste mari familii – Rockefeller, Rothschild, J.P. Morgan etc. – n-au fost și nu sunt nici astăzi principala putere financiară a lumii. Ei sunt doar niște agenți foarte bine plătiți, oamenii de fațadă, care apar în public. Adevărații arhitecți ai lumii în care suntem nevoiți să trăim rămân în continuare în umbră, implementându-și programul de control total, cu răbdare și tenacitate. Dacă vor reuși sau nu, depinde numai de noi și de câtă putere suntem dispuși să le mai dăm.


Chemarea (The Calling) (RO)

«În martie 2009, Max Igan demara proiectul acestui ultim film al său, care sintetizează o parte din informațiile cuprinse în trei filme mai vechi ale autorului: The Big Picture, Fight the NWO With Global Non Compliance și NWO - The Final Solution, toate fiind destinate trezirii colective, prin dezvăluirea de informații accesibile și verificabile de către oricine, privind planurile infame ale elitei, de accelerare a integrării noastre în „noua ordine mondială”, făcând însă un apel la solidaritate umană și renaștere spirituală, singurele posibilități de răsturnare a balanței puterii.
Sintagma „noua ordine mondială” este o prostie sfidătoare, fiindcă nu reprezintă decât noul ambalaj al unor planuri vechi de când lumea, de „renaștere a ordinii din haos”, principiul de aur masonic sau, mai simplu spus, de edificare a imperiului global la care au visat dintotdeauna și pe care numai lăcomia lor feroce și luptele interne pentru putere i-au împiedicat să-l impună cu mult timp înainte». Marian Matei - traducătorul documentarului
Citiți întreaga prezentare a filmului aici.


duminică, 18 mai 2014

Filozofia unui britanic remarcabil - Bertrand Russell

-->

FILOZOFIA UNUI BRITANIC REMARCABIL
– BERTRAND RUSSELL –

Pe 18 mai 1872 s-a născut Bertrand Russell, celebru filozof, matematician, istoric și critic social britanic. În timpul vieții, s-a declarat liberal, socialist și pacifist, dar în același timp a admis că nu a fost cu adevărat niciunul dintre aceste lucruri. A murit la vârsta de 97 de ani.


La începutul anilor 1900, Bertrand Russell a condus revolta britanică împotriva idealismului. Este considerat fondator al filozofiei analitice, alături de predecesorul său, Gottlob Frege și protejatul său, Ludwig Wittgenstein, și văzut ca unul dintre cei mai importanți logicieni ai secolului XX. A fost coautor (împreună cu A.N. Whitehead) la Principia mathematica, o încercare de a găsi bazele matematicii în logică. Lucrările sale au avut o influență considerabilă asupra logicii, matematicii, teoriei mulțimilor, lingvisticii și filozofiei, în special filozofia limbii, epistemologie și metafizică.
Bertrand Russel a fost un proeminent activist anti-război; a militat pentru comerțul liber și anti-imperialism. În timpul Primului Război Mondial a fost arestat pentru acțiunile lui pacifiste. Mai târziu, a făcut campanie împotriva lui Adolf Hitler, a criticat totalitarismul lui Stalin, a atacat Statele Unite pentru implicarea în războiul din Vietnam și a fost un susținător declarat al dezarmării nucleare. În 1950 i-a fost acordat Premiul Nobel pentru literatură, în recunoașterea lucrărilor sale semnificative, în care promovează umanitarismul și libertatea de conștiință.

BERTRAND RUSSELL
DESPRE O NOUĂ ORDINE MONDIALĂ

Iată ce profețea Bertrand Russell că se va întâmpla cu omenirea într-un viitor nu prea îndepărtat, în cartea sa Impactul ştiinţei asupra societății, apărută în 1953. Și trebuie să recunoaștem că în multe privințe a cam avut dreptate...

«Despre guvernele științifice: Dintr-un motiv pe care n-am reușit niciodată să-l înțeleg, multor oameni le place totalitarismul științific acum, când este în Rusia, dar același sistem le-a displăcut când a existat în Germania. Sunt înclinat să cred că acest fapt se explică prin puterea etichetei. Acestor oameni le place orice este etichetat „de stânga”, fără să-și pună problema dacă existența totalitarismului se justifică în vreun fel.

Despre învățământ: Populația nu va cunoaște felul în care i-au fost inoculate convingerile. Când tehnica actuală se va perfecționa, toate guvernele care au controlat sistemul educațional pe parcursul unei generații întregi vor fi capabile să-și controleze supușii cu ușurință, fără a mai avea nevoie de armată sau de poliție. În același timp, guvernanții vor aplica un tip de educație pentru oamenii obișnuiți și un altul pentru cei desemnați să devină deținătorii puterii. Bărbații și femeile de rând vor fi formați să fie docili, harnici, punctuali, mulțumiți și superficiali în gândire. Dintre toate aceste calități, mulțumirea va fi considerată cea mai importantă. Pentru a o produce, vor fi puși la treabă toți cercetătorii din domeniile psihanalizei, biochimiei și comportamentului uman. Băieții și fetele vor învăța de la o vârstă fragedă să fie ceea ce se cheamă „cooperanți”, adică să facă exact ce face toată lumea. Spiritul de inițiativă va fi descurajat, iar nesupunerea, fără a fi pedepsită, le va fi anihilată prin metode științifice. Se așteaptă ca noile descoperiri privind fiziologia și psihologia umană să le ofere guvernelor mai mult control asupra mentalității individului decât au acestea în prezent în țările cu regim totalitar. Johann Gottlieb Fichte [filozof german, 1762-1814] susținea că educația trebuie să țintească distrugerea liberului arbitru, în așa fel, încât, după ce au părăsit școala, elevii să fie incapabili pentru tot restul vieții lor să gândească sau să acționeze altfel de cum i-au învățat profesorii lor.

Despre controlul opiniilor: Succesul deplin al controlului asupra opiniilor se bazează pe tehnici științifice. În țările în care toate școlile sunt controlate de guvern, autoritățile pot închide mințile copiilor la orice contravine convenției oficiale. Tipărirea de cărți, ziare sau reviste în regim privat este imposibilă, deoarece toate editurile aparțin statului. Emisiunile de radio și televiziune sunt, de asemenea, monopolul statului. Nimic din toate acestea nu este rodul imaginației. Se întâmplă în țările oligarhice și nu există niciun motiv să ne așteptăm la altceva în viitor.

Despre oligarhie: Prin „oligarhie” înțeleg orice sistem în care puterea supremă se află în mâinile unui segment al comunității: bogații față de săraci, protestanții față de catolici, aristocrații față de plebe, albii față de oamenii de culoare, bărbații față de femei, membrii unui partid politic față de restul partidelor. Un sistem poate fi mai mult sau mai puțin oligarhic, în funcție de procentul din populație care este exclus de la guvernare. Monarhia absolută este forma extremă de oligarhie.

Despre alimentație și vaccinări: O anumită hrană și anumite injecții se vor combina de la o vârstă fragedă, pentru a produce acel tip de caracter și de credințe pe care autorităţile îl vor considera dezirabil, așa încât orice critică a puterii să devină imposibilă din punct de vedere psihologic. Chiar dacă oamenii vor fi săraci și nefericiți, toți se vor considera fericiți, pentru că guvernul le va spune că sunt așa.

Despre controlul populației: În prezent, populația globului crește cu aproximativ 58.000 de oameni pe zi. Există trei căi de a stabiliza numărul populației. Prima este controlul nașterilor, a doua este infanticidul sau războaiele distructive, iar a treia este sărăcia generalizată, cu excepția unei elite minoritare. Toate aceste metode au fost deja practicate: prima, de exemplu, pe aborigenii din Australia; a doua, pe azteci și spartani; a treia metodă a fost aplicată de Stalin în Rusia sovietică.

Despre armele biologice ca mijloc de reducere a populației: Până acum, războiul n-a avut cine știe ce efect asupra scăderii populaţiei, care a continuat să crească după fiecare dintre cele două războaie mondiale. Poate că războiul bacteriologic se va dovedi mai eficient. Dacă la fiecare generaţie s-ar răspândi în lume o ciumă neagră, supravieţuitorii ar putea procrea liber, fără să aglomereze planeta. În felul acesta, naționaliștii și credincioșii nu s-ar putea scandaliza. Această stare de lucruri e destul de neplăcută dar ce dacă? Elitele adevărate sunt indiferente la nefericirea celorlalţi.   

Despre selecția controlată: Treptat, prin selecție controlată, diferenţele congenitale dintre conducători şi conduşi vor creşte, până când aceștia vor deveni specii aproape diferite. În această situație, o revoltă a plebei ar fi la fel de neconceput, ca şi o insurecţie organizată a oilor împotriva consumatorilor de carne de oaie (aztecii, de exemplu, al căror regim era totalitarist, creșteau un trib străin în scop de canibalism).

Concluzii: Părerea mea este că o societate științifică poate deveni stabilă în anumite condiții. Prima dintre acestea este un guvern unic pentru întreaga lume, care să dețină monopolul forțelor armate și, prin urmare, să fie capabilă să mențină pacea. A doua condiție este răspândirea egală a prosperității, astfel încât să nu existe nicio ocazie de invidie a unei părți a lumii în raport cu alta. A treia condiție (presupunând că a doua a fost îndeplinită) este o rată scăzută a nașterilor peste tot în lume, în așa fel, încât populația lumii să rămână staționară. A patra condiție este acordarea dreptului la inițiativă pentru fiecare individ, fie la locul de muncă, fie în cadrul comunității din care face parte, și o guvernare compatibilă cu menținerea unui cadru economic și politic stabil.
Lumea mai are un drum lung de străbătut până la realizarea acestor condiții și, prin urmare, trebuie să ne așteptăm la revolte și suferințe îngrozitoare înainte ca stabilitatea mondială să fie atinsă. Dar, cu toate că suferințele și revoltele au fost până în prezent soarta omului, putem întrezări astăzi un viitor mai bun, în care sărăcia și războaiele să fie depășite, iar frica, acolo unde va mai exista, să fie doar un comportament patologic izolat. Mă tem că acest drum va fi unul foarte lung, dar nu există niciun motiv să ne pierdem speranța.

Încheiere: ...Există anumite lucruri de care lumea contemporană are nevoie și anumite lucruri pe care trebuie să le evite. Oamenii au nevoie de compasiune și de dorința ca întreaga umanitate să fie fericită. Au nevoie de dorința de cunoaștere și hotărârea de a evita miturile amăgitoare. Mai presus de toate, oamenii au nevoie de speranță, curaj și creativitate. Lucrurile pe care omul trebuie să le evite și care l-au adus pe marginea prăpastiei sunt cruzimea, invidia, competiția, dorința de răzbunare și obsesia pentru acumulările materiale.»

BERTRAND RUSSELL DESPRE RELIGIE

Într-o înregistrare din 1959, Bertrand Russel își expune concepția despre religie:

De ce nu sunteți creştin?

Pentru că nu am descoperit nicio dovadă a vreuneia dintre dogmele creştine. Am studiat toate argumentele referitoare la existenţa lui Dumnezeu şi niciunul dintre ele nu mi s-a părut a fi valid din punct de vedere logic.

Credeţi că există un motiv practic în spatele religiei?

Bertrand Russell: Nu poate exista un motiv practic care să te facă să crezi ceea ce nu e adevărat. Un lucru este fie adevărat, fie neadevărat. Dacă e adevărat, ar trebui să-l crezi. Dacă nu e adevărat, atunci n-ar trebui să-l crezi. Şi dacă nu poţi afla dacă un lucru e adevărat sau nu, trebuie să renunți la a-l mai judeca. Mi se pare o lipsă totală de onestitate şi integritate intelectuală să crezi în ceva pentru că ai impresia că-ţi e folositor, nu pentru că e adevărat.

Ce credeţi despre oamenii care consideră că religia îi ajută să-şi pună ordine în viaţă, să şi-o trăiască după un set de reguli stricte despre ce este bine şi ce este rău?

Bertrand Russell: Toate aceste reguli sunt în general greşite. Mulţi oameni fac mai mult rău decât bine. Probabil găsesc o moralitate raţională pe baza căreia trăiesc.

E posibil ca unele persoane să nu fie suficient de puternice, încât să-şi impună propria etică şi să aibă nevoie de reguli impuse din exterior?

Bertrand Russell: Nu cred. Ceea ce ţi-e impus din exterior n-are nicio valoare, nu contează.

Aţi fost crescut în religia creştină. Când aţi decis că nu mai vreţi să fiţi creştin?

Bertrand Russell: Nu am decis niciodată că nu mai vreau să fiu creştin. Între 15 şi 18 ani mi-am petrecut tot timpul liber gândindu-mă la dogmele creştine şi am încercat să aflu dacă există un motiv care să mă facă să cred în ele. La 18 ani, am exclus până şi ultima dogmă.

Credeţi că acest lucru v-a făcut mai puternic?

Bertrand Russell: Nu ştiu. Cred că nu m-a făcut nici mai puternic, nici mai slab. Am căutat întotdeauna cunoaşterea.

Pe măsură ce vă apropiaţi de finalul vieţii, vă e teamă de viaţa de după moarte? Credeţi că există ceva după moarte?

Bertrand Russell: Nu cred că există viaţă după moarte. Toate aceste lucruri sunt aiureli.

Ce credeţi despre ateii sau agnosticii care se convertesc la creştinism chiar înainte să moară?

Bertrand Russell: Aceste lucruri nu se întâmplă atât de des precum cred oamenii religioşi.

BERTRAND RUSSELL – CITATE

N-am să mor niciodată pentru crezurile mele, pentru că s-ar putea să nu am dreptate.

A nu fi sigur este, cred, una dintre caracteristicile esențiale ale rațiunii. Marea problemă a omenirii este că fanaticii şi proştii sunt mereu siguri pe ei, în timp ce oamenii înţelepţi sunt plini de îndoieli.

Omul se naște ignorant, nu stupid. El devine stupid prin educație.

Cred că întotdeauna ar trebui să ne judecăm propriile păreri cu o doză de îndoială. Mi-aș dori ca oamenii să nu creadă fără rezerve în nicio filozofie, nici măcar în a mea.

Libertatea poate fi definită ca absența obstacolelor în realizarea dorințelor.

Democrația este procesul prin care oamenii îl aleg pe cel pe care să dea vina.

Susținătorii capitalismului se pricep foarte bine să apeleze la principiile sacre ale libertății, care pot fi concentrate într-o singură maximă: Cel norocos nu trebuie împiedicat să-și exercite tirania asupra celui nenorocos.

Învingerea fricii este începutul înțelepciunii.

Nu mă feresc să afirm că religia creștină, organizată în bisericile ei, a fost și încă este principalul dușman al progresului moral al umanității.

Din câte mi-aduc aminte, nu există nicio frază în Evanghelie care să laude inteligența.

Trei sentimente simple, dar puternice, mi-au guvernat viața: nevoia de iubire, foamea de cunoaștere și mila nețărmurită pentru suferințele omenirii.

Am făcut o descoperire ciudată: de câte ori vorbesc cu un savant, am convingerea că fericirea nu există. Și totuși, când vorbesc cu grădinarul meu, mă conving de contrariu.

Dacă în momentul de față ar exista în lume un număr mare de oameni care-și doresc propria fericire mai mult decât își doresc nefericirea altora, în câțiva ani am putea trăi în Paradis.

Căsnicia este pentru femei cel mai obișnuit mod de trai, iar numărul de acte sexuale nedorite suportate de femeile măritate este probabil mult mai mare decât cel al prostituatelor.

Megalomanii se deosebesc de narcisiști prin faptul că vor mai degrabă să fie puternici decât fermecători și mai degrabă temuți decât iubiți. Din această categorie fac parte unii alienați mintal și cei mai mulți dintre bărbații celebri ai istoriei.

În America, toți oamenii sunt egali. Fiecare este convins că nu există nimeni care să-i fie superior, dar în același timp nu admite ideea că nu există nimeni care să-i fie inferior. De la Jefferson încoace, doctrina egalității oamenilor se aplică numai de jos în sus, nu și de sus în jos.

Se spune că omul este un animal înzestrat cu rațiune. Toată viața am căutat dovezi în sprijinul acestei afirmații...


Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa Verde)

Puteți citi și descărca celebra carte a lui Bertrand Russell, „În căutarea fericirii”, aici:
-->

Avertisment!

Frumoasa Verde” este un blog de cultură generală, care cuprinde teme din toate domeniile vieții. Articolele din domeniul sănătății sunt alcătuite sau preluate cu grijă, din surse considerate de noi respectabile, dar nu se constituie în sfaturi medicale autorizate.