Se afișează postările cu eticheta SUA: istorie - politică - economie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta SUA: istorie - politică - economie. Afișați toate postările

joi, 16 aprilie 2015

America - în topul națiunilor + VIDEO (EN)


AMERICA - ÎN TOPUL NAȚIUNILOR


Cea mai grasă populație din lume. În lista publicată în 2013 de revista medicală Lancet, Statele Unite ale Americii depășesc lejer țări ca China, Rusia, Brazilia, Mexic sau Germania, cu două treimi din populație supraponderală sau obeză. Studiul a mai relevat că, la nivel mondial, numărul persoanelor obeze a crescut de la 857 milioane în 1980, la 2,1 miliarde în 2013, acestea aflându-se preponderent în țările civilizate. De aici, rezultă că America este cea mai civilizată națiune de pe glob.

Cea mai mare rată a încarcerărilor. Dacă acum 200 de ani americanii își numeau țara land of the free – ținutul oamenilor liberi, ei se pot mândri în prezent cu cei mai mulți oameni lipsiți de libertate din lume: 730 de deținuți la 100.000 de locuitori. [n.tr.: La capitolul ăsta, România ocupă încă un loc modest – 163 de pușcăriași la suta de mii de cetățeni, dar se lucrează intens la mărirea procentului].

Cel mai ridicat procent de persoane bipolare. Într-un studiu recent, efectuat pe populația a 11 țări, Statele Unite s-au dovedit a avea cel mai mare număr de persoane suferind de această boală psihică, cu 4,4% dintre cetățenii săi diagnosticați ca bipolari. Asta însă nu-i îngrijorează deloc pe americani. Alienarea mintală este o caracteristică a locuitorilor din țările bogate, ceea ce arată că, cu cât mai mulți demenți are, cu atât mai prosperă este America.

Cea mai ridicată rată a divorțurilor. State Unite raportează o medie de 5 divorțuri la 1.000 de locuitori. Partea proastă e că asta înseamnă multe familii distruse. Partea bună e că în America găsești oricând o țintă ușoară...

Cel mai mare consum de droguri. America conduce detașat la consumul de canabis și cocaină, ceea ce înseamnă o tristă realitate. În același timp, ocupă un loc fruntaș în ceea ce privește procentul de hoți, huligani și oameni ai străzii. Cercetările au mai relevat și faptul că această mare națiune este numărul 1 mondial și la consumul de alcool și tutun.

Cele mai multe ore petrecute în fața televizorului. Americanii își petrec, în medie, 28 de ore pe săptămână în fața ecranului TV, fiind urmați îndeaproape de englezi. Și rețineți că această statistică a fost efectuată înainte de începerea ultimului sezon al serialului Breaking Bad!

Cele mai multe mame adolescente. Se pare că popularele show-uri TV Teen Moms (Mame adolescente) și 16 and Pregnant (16 ani și însărcinată) fac o treabă bună, glorificând mămicile foarte tinere. Așa de bună, încât America are în prezent cel mai mare procent de adolescente însărcinate dintre toate țările civilizate de pe glob.

Cea mai înaltă infracționalitatea electronică (Internet Phishing). America conduce lumea cu 24% din numărul de infracțiuni constând din obținerea de date confidențiale de tip bancar sau comerț electronic (eBay sau PayPal), prin folosirea de tehnici de manipulare a datelor identității unei persoane sau a unei instituții. Având în vedere că în ceea ce privește cultura generală americanii ocupă un loc de-a dreptul rușinos între țările lumii, acest loc întâi la înșelăciune poate fi o plăcută consolare.

Cei mai mulți avocați pe cap de locuitor. Nicio țară din lume nu știe mai bine cum să dea în judecată o persoană, o firmă, un spital sau o instituție ca America, așa că națiunea ar trebui să-i mulțumească Domnului că i-a binecuvântat cu 1 avocat la 265 de americani.

Costul cel mai ridicat al unei nașteri. Această micuță și drăgălașă bucurie pe care decide să și-o facă un cuplu de americani îi ușurează de o grămadă de bani, mai mulți decât oriunde în lume. O naștere standard în America costă 9.775 de dolari, ceea ce, pentru mamele care nu beneficiază de o asigurare medicală poate fi mai dureros decât nașterea propriu-zisă.

Consumul cel mai mare de vin. America este numărul 1 mondial la consumul de vin, surclasând Franța, Italia și Spania, țări ai căror cetățeni încep să bea vin din fragedă pruncie. Un studiu în acest sens arată că 12,54% din vinul din întreaga lume este băut de cetățenii americani, probabil de cei care au devenit imuni la mahmureala îngrozitoare de a doua zi.

Consumul cel mai mare de băuturi răcoritoare (soft drinks). America depășește cu mult orice altă națiune la consumul de băuturi soft pe cap de locuitor. Iar dintre cetățenii ei, bărbații cu vârste cuprinse între 12 și 29 de ani sunt campionii absoluți, cu o medie de 630 de litri ingurgitați anual. Chiar și uriașul Gargantua al lui Rabelais ar fi invidios...

Cel mai mare număr de operații estetice. Statele Unite sunt lider în ceea ce privește chirurgia estetică, cu aproape 22% din totalul procedurilor efectuate la nivel mondial. Se pare că în prezent, fața națiunii americane e plină de botox și silicoane.

Cel mai mare număr de dispozitive electronice deținute de populație. Se știe deja că America este regatul consumului, dar dovada incontestabilă a acestei afirmații este numărul de aparate electronice deținute de locuitorii ei: 165 de milioane de smartphone-uri, iPads, tablete, telefoane mobile și alte device-uri, cumpărate numai în 2013. Cea mai mare problemă? Nu s-a descoperit încă un tratament pentru a scăpa de această dependență, iar sevrajul poate fi fatal.

Cei mai mulți milionari și miliardari. Ar fi minunat să faci parte din elita societății, nu-i așa? Ei bine, chiar dacă n-ai cum, șansa să cunoști un milionar sau un miliardar este cea mai mare dacă locuiești în America. Aici trăiesc 6 milioane de milionari și 425 de miliardari. Totul e să te informezi cine sunt și să fii destul de isteț ca să-ți croiești drum în cercul lor exclusivist.

Cei mai mulți câini și cele mai multe pisici. Americanii sunt lideri mondiali la deținerea de feline și canine de companie. Pe tot cuprinsul Americii există peste 76 de milioane de pisici, și fiecare dintre ele are un video postat pe YouTube. Cât despre câini, dintre toți deținătorii de animale de companie, 37% sunt stăpâni de câini.

Cea mai eficientă strângere de fonduri. Nu ai bani pentru organizarea unei expoziții de artă avangardistă realizată din jeleu sau unt de arahide? Vrei să salvezi melcii de grădină din statul Oregon și acest act caritabil necesită sume considerabile? Pune-ți prietenii să plătească pentru asta! Este logica din spatele donațiilor, care au crescut enorm în popularitate în ultimii ani. Statele Unite au ocupat în 2013 locul 1 la proiecte finanțate prin strângerea de bani de la rude și prieteni, cu un procent imbatabil: 72% dintre proiectele de acest gen din lume!

Cea mai mare productivitate a muncii. În ciuda stereotipului cunoscut, cum că americanii ar fi leneși, pe baza unor serioase studii statistice s-a constatat că cetățenii Statelor Unite stau mai mult la birou și fac mai mulți bani per persoană decât cetățenii oricărei alte țări din lume. Din păcate, studiul nu ne spune cât din acest timp este alocat efectiv lucrului și cât jocului Candy Crush pe Facebook.
Americans Are Not Stupid (EN)


FIECARE NAȚIE ARE IDIOȚII EI

Niciodată n-am vrut să merg în Japonia. Pur şi simplu, nu-mi place să mănânc peşte. Şi ştiu că peştele este foarte popular în Africa.
Britney  Spears - cântăreață pop americană

Unde va avea loc Festivalul de la Cannes anul acesta?
Christina Aguilera - cântăreață pop americană

Fumatul ucide. Și dacă mori, ai pierdut o parte importantă din viaţă.
Brooke  Shields - actriță americană

În opinia  mea, căsătoriile dintre homosexuali ar trebui să fie între un bărbat și o femeie.
Arnold Schwartzenegger - actor american, guvernator al statului California

Am fost recent în turneu în America Latină. Singurul meu regret este că nu am aprofundat limba latină în şcoală, ca să pot purta şi eu o conversaţie cu oamenii aceia.
Dan Quayle - al 44-lea vicepreședinte al SUA

Inamicii noștri sunt inventivi și au numeroase resurse. Și noi la fel. Se gândesc în permanență la noi modalități de a face rău Americii și americanilor. Și noi la fel.
George W. Bush - al 43-lea președinte al SUA

Cred că nimeni n-ar trebui să-şi scrie autobiografia până nu moare.
Samuel Goldwyn, fondatorul studioului Metro-Goldwyn-Mayer

Cel mai bine mă simt atunci când sunt fericită.
Winona Ryder - actriță americană

Dacă încep să gândesc prea mult, intru în panică.
Pamela Anderson - actriță americană

Cel mai  frumos gest de afecţiune este să împarţi patul cu altă persoană.
Michael Jackson - regele muzicii pop

Mă îmbrac sexy, dar nu într-un mod evident, ci într-un mod virginal...
Victoria  Beckham - creatoare de modă, scriitoare, actriță și cântăreață britanică

Dacă aş fi așa de grasă ca Marilyn Monroe, m-aș sinucide.
Liz Hurley - actriță britanică

Exact aşa s-a întâmplat cu Imperiul Roman. Nu avea toată lumea de acolo sifilis? Şi aţi văzut că după aia, imperiul  a fost distrus de un vulcan.
Joan Collins - actriță britanică

Iau lecţii de franceză, pentru că ştiu că toţi europenii vorbesc franceza şi nu vreau să spun prostii când ajung acolo.
Paris Hilton - actriță americană, strănepoata fondatorului hotelurilor Hilton

Sursa: aici

miercuri, 21 ianuarie 2015

Serviciul Secret al Statelor Unite în slujba președintelui


SERVICIUL SECRET AL STATELOR UNITE
 ÎN SLUJBA PREŞEDINTELUI

Un jurnalist a reușit să pătrundă pentru prima oară dincolo de zidul gros care înconjoară Serviciul Secret al Statelor Unite, corpul de elită care este gata să încaseze în orice moment un glonț pentru a-l proteja pe președinte și familia sa. După obținerea unor interviuri în exclusivitate cu vreo sută de foști și actuali agenți ai Serviciului Secret, Ronald Kessler, autor de bestseller-uri și reporter care a câștigat mai multe premii prestigioase, dezvăluie în această carte, pentru prima dată, unele secrete ale președinților Statelor Unite ale Americii. Deoarece agenții din Serviciul Secret sunt obligați să păstreze confidențialitatea, alegătorii află foarte rar cum sunt de fapt președinții, vicepreședinții, candidații la președinție sau membrii cabinetului acestora. „Dacă ar afla, spune un fost agent al Serviciului Secret, s-ar îngrozi”. Ronald Kessler a fost reporter la The Washington Post și Wall Street Journal și este în prezent unul dintre cei mai bine vânduți autori din SUA. New York Times îi recomandă cu căldură și romanele: The Terrorist Watch, The Bureau, Inside the White House și CIA at War. Iată câteva extrase interesante din cartea lui Kessler:

JOHN ȘI JACQUELINE KENNEDY
El era un „crai” în adevăratul sens al cuvântului. Ea poruncea ajutoarelor de la bucătărie să „recupereze” tot vinul rămas de la dineurile oficiale, să-l amestece cu vinul proaspăt și să-l servească la următoarea ocazie festivă de la Casa Albă.


LYNDON B. și LADY BIRD JOHNSON
LBJ era și el un „crai”, poate chiar mai mare decât JFK, deoarece era unul neomenos. LBJ, ca și JFK, care, însă o făcea mai pe ascuns, ținea o mulțime de femei la Casa Albă pentru legături extraconjugale. Ambii au fost bărbați hipersexuali. Au trăit în promiscuitate și au avut dispozitive de avertizare care îi alertau când/dacă soțiile lor se aflau prin apropiere. Ea, fie era naivă, fie pur și simplu se prefăcea că nu știe nimic despre numeroasele infidelități ale soțului.


RICHARD și PATRICIA NIXON
El a fost un om moral, dar foarte bizar, tăcut și retras în cea mai mare parte a timpului. Unii credeau chiar că e paranoic. Avea o relație îngrozitoare cu familia lui. Ea, ca și soțul ei, rămânea calmă și tăcută, indiferent de situație.


GERALD și BETTY FORD
Un adevărat domn, care trata Serviciul Secret cu respect și demnitate. Avea un deosebit simț al umorului. Ea bea foarte mult și a ajuns chiar să se alăture unui grup de „reabilitare”.


JIMMY și ROSALYN CARTER
El s-a dovedit a fi un om complet fals. Înfățișa o imagine bună în public, dar era cu totul altul în privat. De exemplu, ca să fie surprins de fotografi, își căra singur prima valiză din propriul bagaj, dar aceasta era întotdeauna goală. Voia ca oamenii să-l vadă ca un om pios, cumpătat, care nu bea alcool, dar el și familia lui beau foarte mult! Manifesta dispreț față de Serviciul Secret și a fost iresponsabil în privința codurilor nucleare. Credea că acestea nu erau „mare lucru” și-i ținea pe consilierii militari la distanță. De multe ori desconsidera activitatea agenților Secret Service care-i asigurau paza. Ea, în cea mai mare parte a timpului, și-a văzut de treburile ei.


RONALD și NANCY REAGAN
El a fost un om adevărat, moral, cinstit, respectuos și demn. Ambii tratau cu respect Serviciul Secret și pe toți cei din jur, mulțumindu-le tot timpul. El și-a rezervat timp pentru a cunoaște personal pe toată lumea. O poveste celebră a fost cea de la începutul președinției lui, când a ieșit din cameră cu un pistol ascuns la șold. Agentul de serviciu l-a întrebat: „De ce purtați pistol, domnule președinte?” El a răspuns: „Pentru ca atunci când băieții nu se descurcă singuri să-i pot ajuta”. Pentru el era ceva obișnuit să poarte pistol. Când s-a întâlnit cu Gorbaciov, avea unul în servietă. Ea era amabilă cu toată lumea și foarte protectoare cu soțul ei, încercând din greu să controleze ce mânca acesta, iar Serviciul Secret era de multe ori prins la mijloc, căci el era nevoit mereu să-i spună agentului de pază: „Hai, trebuie să mă ajuți”. Familia Reagan bea vin doar la cocteiluri de stat și ocazii speciale. Un membru al Serviciului Secret a confirmat că beau rar vin în timpul cinelor de familie și că evitau alcoolurile tari. După toată fanfaronada familiei Carter, cei doi Reagan și-au trăit viața ca niște oameni morali în adevăratul sens al cuvântului.


GEORGE H. și BARBARA BUSH
Erau mereu respectuoși și plini de considerație. Îi preocupa confortul agenților de pază și le aduceau chiar de mâncare. Odată, ea a adus niște haine groase agenților care păzeau afară, în frig la Kennebunkport. Unuia i-a oferit o căciulă călduroasă, iar când acesta, deși evident înghețat, a încercat să spună „nu, mulțumesc”, președintele i-a spus: „Fiule, nu te pune cu prima doamnă. Pune-ți căciula pe cap!” El a fost cel mai punctual dintre președinți și a menținut Casa Albă ca pe o mașină bine unsă. Ea conducea treburile familiei și spunea întotdeauna ceea ce gândea, fără ocolișuri.


BILL și HILLARY CLINTON
Pentru el, președinția a fost ca o mare petrecere. Nu era demn de încredere. Era amabil mai ales pentru că vroia să-l placă toată lumea, iar viața lui era doar un mare și amuzant joc. Cât despre sexualitatea lui... știe toată lumea. Ea era mereu cu ochii pe Bill Clinton. În rest, o falsă vedetă TV. Atitudinea ei se schimba radical de îndată ce se apropiau camerele de luat vederi. În lipsa lor, manifesta un dispreț nedisimulat pentru militari și pentru cei din Serviciul Secret, considerându-i niște slugi care erau acolo doar ca s-o servească pe ea.


ALBERT GORE (vicepreședinte)
Un tip egoist, care la un moment dat a fost auzit de omul din Secret Service aflat în preajmă spunându-i fiului său, care nu avea rezultate prea bune la școală, să fie mai sârguincios, pentru că altfel va ajunge ca acești băieți. Iar în timp ce spunea asta, arăta spre agenții care-l aveau în grijă.


GEORGE W. și LAURA BUSH
El a fost președintele în cea mai bună formă fizică, având un program strict de antrenament. Familia Bush a cerut întregului personal administrativ să-i respecte pe membrii Serviciului Secret, iar aceștia i-au îndrăgit pe amândoi. Ea a fost una dintre cele mai agreabile prime doamne, poate chiar cea mai simpatică. N-a spus niciodată vreun cuvânt aspru despre cineva din anturajul ei.


BARACK și MICHELLE OBAMA
El are un temperament isteric, este egoist, viclean și prefăcut. Te privește în ochi și pare să fie de acord cu tine, dar după ce pleacă face exact invers. Ca și Clinton, nu-i poate suferi pe militari și se uită de sus la cei din Serviciul Secret. Ea este o adevărată scorpie care, practic, urăște pe oricine nu este negru, urăște militarii și-i tratează pe agenții Serviciului Secret ca pe niște slugi.

Apropo de Barack Obama, iată o întâmplare adevărată, petrecută în biroul lui. Este vorba despre împrejurările demisiei generalului Stanley A. McChrystal (foto dreapta), povestite de acesta în cartea sa Never Stand in Line Again, titlu care se poate traduce în două feluri: „Nu mai sta niciodată în poziție de drepți” sau „Nu mai sta niciodată la coadă”, termenul in line având acest dublu sens. Fost comandant militar în Afganistan, generalul McChrystal a fost chemat la un moment dat de Obama în Biroul Oval. În cursul discuției, McChrystal a înțeles repede că lucrurile nu merg bine, fapt confirmat în momentul în care Obama l-a acuzat că nu-l sprijină destul în rolul său de președinte. McChrystal i-a răspuns: „Domnule Președinte, nu e treaba mea să vă sprijin ca politician. Treaba mea este să vă sprijin în calitatea dumneavoastră de comandant suprem al forțelor armate”. După ce a spus aceste cuvinte, generalul McChrystal i-a înmânat lui Obama demisia. Nemulțumit de demisia lui, pe care nu putea decât s-o accepte, Obama a făcut o glumă ieftină, de despărțire: „Pun pariu că atunci când o să mor, o să fii fericit să te ușurezi pe mormântul meu”. La care generalul a salutat militărește și i-a răspuns: „Domnule președinte, eu m-am jurat ca, după ce o să părăsesc armata, să nu mai stau niciodată... la coadă”. Unii oameni dau dovadă chiar de mai multă diplomație decât diplomații.

Sursa: Ronald Kessler, Serviciul Secret al SUA în slujba preşedintelui, Ed. Niculescu, 2010

duminică, 12 octombrie 2014

Cum a „descoperit” Columb America


CUM A „DESCOPERIT” COLUMB AMERICA


În fiecare an, în a doua zi de luni din luna octombrie, Statele Unite marchează evenimentul din 12 octombrie 1492, când Cristofor Columb a pășit pentru prima dată pe pământ american. Aceasta este zi liberă pentru angajații care lucrează în instituțiile Guvernului federal, precum și pentru cei din instituțiile bancare, din ambasade etc., chiar dacă majoritatea magazinelor sunt deschise și copiii merg la școală. La New York se organizează și o mare paradă festivă. Însă, deși americanii continuă să sărbătorească cu fast descoperirea „Lumii Noi” de către Columb, tot mai mulți cercetători susţin că drumul spre noul continent a fost cunoscut cu mult înainte de această dată și nu puțini au fost navigatorii care au pus piciorul pe noul continent înaintea „amiralului oceanului”. Aceasta este și opinia cercetătorului francez Robert Charroux, care în cartea sa, Le livre de ses livres, dedică un capitol celebrului personaj, propunându-ne o reconsiderare bine documentată a tot ceea ce am învățat la școală despre descoperirea Americii:

CRISTOFOR COLUMB ȘI MAGIA

Despre Columb s-au scris atât de multe cărţi, încât am putea crede că a fost spus totul despre personalitatea sa fizică şi morală, ambiţiile, planurile şi reuşitele sale! Apoi, întocmai ca Galilei în 1633, un istoric adevărat, Salvador de Madariaga, a aruncat o piatră în băltoaca cu broaşte şi a editat, mai întâi în Anglia, apoi în Franţa, adevărata poveste a lui Cristofor Columb. O poveste care taie răsuflarea „asasinilor plătiți” din Conjuraţie, care nu pregetă să organizeze un fel de black-out împotriva cărţii eretice. Aventura lui Madariaga a început în 1968. Îşi merita din plin soarta pe care unii i-o doreau – rugul – pentru simplul motiv că avusese tupeul să expună o teză contrară celei a istoricilor recunoscuţi. Bineînţeles, „criticii” cinstiţi, dezinteresaţi din televiziune şi presa scrisă „au uitat” să vorbească despre cartea lui!

Conform lui Madariaga, Columb i-ar fi spus lui Fray Juan Pérez că fusese deja în Indiile Occidentale, un pilot necunoscut revelându-i drumul maritim. În secolul al XV-lea, cei aflaţi în căutare de aventuri visau insule fabuloase: Antillia sau Insula celor Şapte Cetăţi, San Brandan, Brazilia, Mano Satanaxia, pe care le situau în Marea Întunecată, dincolo de Coloanele lui Hercule.
În anul 743, un arhiepiscop de Porto, şase episcopi şi câţiva fideli ai acestora, luându-și cu ei toate bunurile, fugiseră din Spania invadată de mauri, ajungând în Insula celor Şapte Cetăţi. În secolul al XI-lea, geograful arab El-Edrisi a scris în cartea sa, intitulată „Descrierea Africii şi a Spaniei”: „De la Lisabona a plecat expediţia aventurierilor care intenţionau să descopere secretele şi limitele oceanului... După 11 zile de navigaţie, au intrat într-o mare a cărei apă densă emana un miros pestilenţial... Apoi au navigat spre sud timp de 12 zile, ajungând la Insula Oilor cu carne amară, ce nu putea fi mâncată. Şi-au continuat drumul spre sud timp de încă 12 zile, ajungând într-un oraş mare, unde au văzut oameni goi, înalţi, cu pielea roşie şi cu plete lungi şi drepte. Femeile lor erau extrem de frumoase”.
Acestea erau numite „Insulele norocoase” şi mulţi occidentali, printre care şi Columb, credeau că ele reprezintă paradisul terestru al Bibliei, dar şi... rezervorul unor pietre prețioase uluitoare şi al unor bucăţi masive de aur nativ, nu mai puţin atrăgătoare. Era epoca în care „Cartea minunilor”, scrisă de Jean de Mandeville, înfierbânta imaginaţia, povestind despre lumea oamenilor fără minte, despre diavoli cocoţaţi pe munţi, care scoteau foc pe gură, monştri înaripaţi și mări tropicale. Oare Columb credea în aceste baliverne? Nimeni nu va putea spune până în ce punct era victima marii iluzii a insulelor atlantice, dar, în mod sigur, spera să găsească în Indiile de Vest ceea ce era cel mai important în ochii lui: aur, pietre preţioase şi glorie. Probabil că spera şi în existenţa acestui paradis terestru occidental, prezent în mitologiile Egiptului, Islandei şi ţării Sind. El a scris că „nimeni nu poate ajunge la acest paradis terestru doar prin voinţa divină”.

Señor Glorioso sau Fabuloso (cum i se spunea atunci lui Columb, ca aluzie la spusele lui, considerate aiureli, invenţii) avea calităţile şi defectele rasei sale. Era inteligent, lacom de bani şi se credea superior restului oamenilor. Adresându-se suveranilor lui, scria: „Prin expulzarea evreilor, m-aţi trimis în India şi m-aţi făcut mare amiral. Umilindu-mi rasa, m-aţi ridicat”. De fapt, Columb era în acelaşi timp un rău evreu şi un rău creştin şi, în ciuda faimei sale de descoperitor, nu putem să nu vedem în el un erou fără suflet şi uneori necinstit. Este evident că genovezul Columb nu a fost descoperitorul Americii, unde celții, vikingii, irlandezii, bascii etc. au ajuns cu mult înaintea lui.

Se crede că Cristofor Columb a pornit în călătorie după ce a sustras harta fizicianului florentin Paolo del Pezzo Toscanelli. Iată textul primei scrisori expediată de Toscanelli lui Cristofor Columb. Ea voia să dovedească faptul că florentinul i-a dat o hartă şi indicaţii precise lui Columb, ca să se ducă în Indiile Occidentale. Istoricii nu cred în autenticitatea acestei scrisori și spun că ar fi fost scrisă chiar de Columb, pentru a se disculpa de acuzaţia de furt:
„Lui Cristofor Columb, Paolo Fisico, Salut. Ştiu despre nobila dorinţă pe care o ai să ajungi acolo unde se nasc mirodeniile. Din acest motiv, ca răspuns la una dintre scrisorile tale, îţi trimit copia unei alte scrisori, pe care am scris-o acum câteva zile unui prieten al meu, servitorul serenisimului rege al Portugaliei, ca răspuns la o alta pe care, cu acordul Alteţei Sale, acest prieten mi-a adresat-o, şi care are acelaşi subiect. Îţi trimit o hartă de navigaţie identică cu cea pe care i-am trimis-o şi lui şi care îţi va satisface cererile. Iată copia scrisorii despre care ţi-am vorbit”.

La 25 iunie 1474, Toscanelli a trimis canonicului portughez Fernão Martins de Roritz o hartă pe care trasase „drumul ce ducea în India, prin oceanul occidental”, cu indicaţii ale locurilor, polilor, Ecuatorului şi distanţelor. „Vă puteţi îndrepta spre vest, scria florentinul, şi veţi ajunge la regiunile cele mai fertile în soiuri de mirodenii, bijuterii şi pietre preţioase... Toţi cei ce vor naviga spre vest în emisfera cea mai joasă vor găsi drumurile mai sus menţionate, iar cei ce vor naviga spre est, pe cale terestră, în emisfera cea mai înaltă, vor găsi acelaşi pământ la est”. Harta şi comentariile erau adresate regelui Alfons I, şi avem motive întemeiate să credem că suveranul, crezând în tezele lui Toscanelli, a trimis de mai multe ori în „Brazilia” „piloţi” care i-au adus aur şi pietre preţioase.

Aceşti marinari transatlantici trebuiau „în mod obligatoriu” să se retragă la bătrâneţe în cea mai îndepărtată insulă a imperiului, la Madera, unde, din întâmplare, în 1474, Columb s-a căsătorit cu señorita Perestrello, fiica unuia dintre aceşti piloţi şi moştenitoarea tuturor hărţilor şi documentelor sale. La puţin timp după ce a intrat în posesia hărţilor defunctului, Columb şi-a abandonat soţia, fugind împreună cu fiul său, Diego. După spusele lui Pedro Vásquez de la Frontera, un vas portughez ar fi plecat în insulele necunoscute din Ponant. Pilotul a fost singurul supravieţuitor întors. El a murit în casa văduvei lui Bartholomeu Perestrello, unde şi-a lăsat documentele şi a povestit călătoria.

E posibil, dacă nu chiar sigur, ca dibacele Columb, iscoditor cum era şi posedat de diavolul călătoriei pe mare, să fi citit scrisoarea lui Toscanelli şi să se fi inspirat din ea. Madariaga nu se miră de faptul că el a fugit din Portugalia (credem că în 1488). „Un om care a furat un document important trebuie să fugă! scria el. Columb a falsificat corespondenţa cu Toscanelli (care murise şi, în consecinţă, n-o putea nega)... pentru a furniza explicaţii plauzibile şi a evita să se vorbească despre el portughezilor”. Subînţeles: despre furtul hărţii! În sprijinul acestei afirmaţii, Madariaga aduce o scrisoare din a regelui Ioan al II-lea, în care îl asigură pe prietenul său, Cristóbal Colón, că dacă se întoarce în Portugalia, nu va fi „arestat, reţinut, acuzat, concediat sau obligat să răspundă la vreo întrebare, civilă sau criminală”. Ce explicaţie să dăm acestei asigurări ciudate? Colón era un hoţ, scria Madariaga. „Suntem în posesia dovezii materiale că a furat scrisoarea lui Toscanelli! A furat secretul care-i permitea să meargă în Lumea Nouă”.

Afacerea este extrem de încurcată. Suntem de părere că temerarul Columb a avut cunoştinţă despre documentele care în secolul al XV-lea circulau între marinarii şi aventurierii care înfierbântau misterul Mării Întunecate. Se instalase o adevărată psihoză. Jean de Mandeville scria: „Un om curajos din ţara noastră a plecat mai demult în căutarea lumii. A trecut prin India şi a înconjurat lumea timp de mai multe anotimpuri”.

În 1473, spun cronicarii, un reprezentant al Coroanei portugheze, João Corte-Real, ar fi participat la o expediţie spre Lumea Nouă. La întoarcere, ar fi fost numit guvernatorul Insulelor Azore, „drept recompensă pentru descoperirea Ţării Morunilor, care era fie Terra Nova, fie Labrador, adică Pământul Ferm, continentul american. Columb era la curent cu aceste descoperiri şi relatări. El citise teoriile despre Indiile Occidentale ale lui Duarte Pacheco Pereira, exprimate în „Esmeraldo de Situ Orbia”, „Cosmologia” lui Ptolemeu, „Cartea minunilor” a lui Jean de Mandeville, scrierile lui Philippe de Beauvais, care menţionau existenţa, dincolo de ocean, a unei lumi noi, încă necunoscută, „Cartea lui Marco Polo”, însemnările de călătorie ale lui Henri Navigatorul etc. Îi dăm dreptate în privinţa acestui lucru: a studiat absolut tot ce se referea la proiectul lui, a văzut şi a copiat numeroase hărţi maritime, mapamondul lui Henricus Martelus Germanus, Globul lui Laon şi poate şi schiţele lui Martin Behaim, care indicau poziţia insulelor din Ponant: Cipango, Candia, Java Mayor, Java Minor, Anguana, Ceylan, Antillia, Brazilia...

Portulanele şi hărţile cele mai importante din secolul al XV-lea, cu excepţia globului lui Martin Behaim (1492), se aflau la biblioteca marilor duci de la Weimar, la cele din Parma, Geneva, Roma, Veneţia şi Lisabona. Cele mai consultate erau hărţile veneţiene ale fraţilor Pizzigani (1367), atlasul lui Andrea Bianco, hărţile genovezilor Beccaria (1435) şi Bartholomeo de Pareto (1455), dar şi cea a lui Andrea Benincasa din Ancona. Erudiţii acelei epoci aveau cunoştinţă de existenţa, dincolo de Marea Întunecată, a unui continent care nu era cel al Marelui Han, ci Winland-ul sau Ţara Vinului.

„Spre anul 1.000, (se scrie în Enciclopedia Larousse, 1872), însoţeam o colonie în această ţară supranumită Winland care, după toate aparenţele, trebuia să aparţină de America de Nord. Se spune că nişte pescari fuseseră aruncaţi de furtună pe o insulă, unde au găsit un popor civilizat, cu o scriere aparte. Deoarece cunoşteau busola, au fost însărcinaţi să întreprindă o expediţie pe coasta Drocco, situată mai la sud; au fost făcuţi prizonieri de sălbaticii antropofagi. Unul dintre ei a parcurs, ca sclav, întreaga ţară, şi a aflat că mai departe se întindea un ţinut bogat, fertil şi civilizat”. Antropofagii din Drocco ar fi putut fi sălbaticii din Noua Scoţie şi Canada, iar ţara civilizată, Mexicul. „În orice caz, probabil că aceste informaţii cunoscute de Cristofor Columb (mai scrie Pierre Larousse) nu au făcut decât să-i confirme existenţa unor pământuri occidentale. El nu a fost primul care a descoperit America. În Antichitate, Aristotel ghicise existenţa a ceea ce Columb va numi Indiile Occidentale şi, fără să ne întoarcem prea mult în timp, este suficient să amintim de călătoriile scandinavilor în Groenlanda şi în insula Terra Nova, călătorii care probabil erau cunoscute în Italia secolului al XV-lea”.

Indiferent de meritele lui Columb, istoria nu trebuie să treacă sub tăcere petele cu care „ilustrul genovez” şi-a mânjit blazonul. În primul rând, să menţionăm că fraţii Martin-Alonzo şi Vincente Pinzón au fost prezenţi, în folosul lui Columb, pe cele trei vase ale expediţiei: Pinta, Nina şi Santa-Maria ale navigatorului Juan de la Cosa. Niciodată Columb nu s-ar fi putut îmbarca spre vest fără fraţii Pinzón şi Juan de la Cosa. Niciodată vasele n-ar fi trecut Atlanticul dacă fraţii Pinzón n-ar fi preluat comanda echipajelor. Traversarea a fost lungă; marinarii, după ce au depăşit cele 700 de leghe prevăzute de „amiralul” Cristofor Columb, şi-au dat seama că acesta era un amărât de navigator, incapabil să tragă concluzii, era dotat cu hărţi pline de greşeli şi nu era în stare să dea un ordin care să poată fi acceptat cu uşurinţă. Ei se răzvrăteau în dese rânduri şi chiar plănuiau să-l arunce peste bord pe acest amiral „de comedie”. În momentul izbucnirii revoltei, Columb era, fără îndoială, pregătit să moară curajos, poate chiar pe punctul de a face cale-ntoarsă, dar Martin Pinzón, o dată în plus, a salvat situaţia: „Mă rog la Dumnezeu, a strigat el, ca flota marii regine să nu se întoarcă din drum nu doar în noaptea asta, ci tot anul!

După Pierre Margry, autorul cărţii „Navigatorii francezi şi revoluţia maritimă din sec. al XIV-lea până în sec. al XVI-lea”, Vincente Yahez Pinzón ar fi fost secundul vasului lui Jean Cousin care, în 1488 – cu patru ani înaintea călătoriei lui Columb – descoperea Brazilia, depăşind Capul Bunei Speranţe”. Jean Cousin, originar din Dieppe, beneficiind de instrucţiunile învăţatului hidrograf Descaliers, compatriotul său, a descoperit gura unui mare fluviu, pe care l-a numit Maragnon şi care, mai târziu, va purta numele de Fluviul Amazoanelor. A botezat primul „Capul Acelor” (cu 10 ani înaintea lui Vasco da Gama) care va deveni apoi Capul Bunei Speranţe. Iată, conform relatărilor străvechi, ordinea cronologică a „descoperitorilor” cunoscuţi de americani, de la potop până la Columb:

- În urmă cu 9.000-10.000 de ani, popoare venite din Europa au trecut oceanul, povesteşte Popol Vuh, cartea sacră a mayaşilor-quiche, şi, în etape succesive, s-au deplasat de pe pământurile din Nord (Canada) până în Mexic, trecând prin America. Aceleaşi popoare migratoare au trecut prin Yucatan-Guatemala, apoi în Columbia, Peru şi Bolivia. De aici, fără îndoială, au trecut în Oceania şi în Insula Paştelui.
- Pe vremea regelui Minos, navigatori cretani ar fi ajuns în Mexic.
- 850 î.e.n.: Badezir, rege al Feniciei, ar fi ajuns în Brazilia.
- 999: islandezul Bjorn Asbrandson.
- 1003: norvegianul Leif Ericson (după o saga).
- 1029: islandezul Gudleif Gudlansgson.
- Secolul al XI-lea: expediţia numită a „Aventurierilor” de către geograful arab El Edrisi.
- 1121: Erik Gnupson, episcop de Groenlanda, călătoreşte până în Winland.
- 1362: 8 suedezi, 22 de norvegieni, conform inscripţiei runice de pe piatra din Kensington.
- 1473: portughezi, danezi şi norvegieni ai expediţiei condusă de germanii Pining şi Pothorst.
- 1488: Jean Cousin din Dieppe s-ar fi dus în Brazilia, descoperind gurile fluviului Amazon.
- 1497: Jean Cabot ar fi ajuns pe Pământul Ferm înaintea lui Columb.

Jean Cabot, navigator şi cosmograf veneţian, naturalizat englez, a pus piciorul pe continentul american (numit atunci „Pământul Ferm”) înaintea lui Cristofor Columb care, în timpul primei sale călătorii, ajunsese doar la o insulă din Antile (San Salvador). Iată povestirea acestei expediţii, scrisă de fiul său, Sebastian:
„Anul de graţie 1497, elveţianul Jean Cabot şi fiul său, Sebastian, au plecat din Bristol pe un vas englezesc şi au descoperit acest pământ pe care nimeni nu-l descoperise încă; era 24 iunie, ora 5 dimineaţa. Ei l-au numit Prima vista (primul văzut), deoarece a fost primul pe care l-au zărit de pe mare. Insulei situate în faţa continentului i-au dat numele de Sfântul Ioan, deoarece au ajuns acolo în ziua Sfântului Ioan Botezătorul. Locuitorii acestei insule erau îmbrăcaţi în piei de animale, de care se credeau feriţi. În război, foloseau arcuri, arbalete, suliţe, bâte din lemn şi praştii. Au observat că acest teren era steril în mai multe locuri, producând puţine fructe; era plin de urşi albi şi cerbi mult mai mari decât cei din Europa. Exista o cantitate mare de peşte. Au găsit aici limbă-de-mare, lungă de un metru, şi mult peşte pe care sălbaticii îl numeau baccalaos. Au mai observat aici potârnichi, şoimi şi vulturi...”. Această primă bucată de pământ descoperită de Jean Cabot în 1497 era Labradorul. A navigat de-a lungul coastei până în Florida, apoi s-a întors la Bristol, aducând cu el trei „sălbatici” vii şi o încărcătură bogată. Columb a atins pământul ferm al Americii abia în 1498, adică la un an după Cabot şi la 10 ani după Jean Cousin din Dieppe, care descoperise gura fluviului Amazon.

Dacă încerci să dovedeşti prea mult, nu dovedeşti nimic! Oare Columb era un hoţ? se întreabă Salvador de Madariaga. Aceasta este doar o ipoteză. El nu este adevăratul descoperitor al Americii, dar a adus Spaniei un imperiu imens şi istoriei una dintre cele mai frumoase bijuterii ale sale. Aventura americană este atât de complexă, încât este aproape imposibil să-i dăm de cap. Oare genovezul era un evreu abil sau un creştin viclean? Nimeni nu poate spune. Fără îndoială că e atras, înainte de toate, de aur; totuşi, Salvador de Madariaga, în uimitoarea sa carte, dezvăluie care a fost scopul secret al cuceririi Americii: să strângă bogăţii pentru a reconstrui Templul lui Solomon de la Ierusalim. I-ar fi asigurat pe rege şi pe regină că „toate beneficiile expediţiilor sale vor fi îndreptate spre eliberarea casei Sionului şi reconstruirii Templului”. Columb chiar credea că era trimis de Dumnezeu să înfăptuiască fapte eroice, iar această idee l-a sprijinit mult în călătoriile sale. El se baza pe informaţiile furnizate de Ezdra pentru a estima lăţimea mării şi pe profeţiile evreilor, pentru a prevedea sfârşitul lumii, pe care l-a fixat în anul 1656. Din acest motiv i-a grăbit pe regina şi pe regele Spaniei „să pornească la cucerirea Indiilor”.

Madariaga scria, referindu-se la misiunea cu care Columb se credea însărcinat: „El era trimisul Domnului, ales nu doar să cucerească o nouă lume, care exista până în acel moment doar în imaginaţia lui, dar şi ca să facă faţă acestui rege și acestei regine care oprimau jumătate din popor, iar pe cealaltă jumătate se pregăteau s-o trimită într-un exil inuman”. El îi invoca pe Avraam, Moise, Isaac, Sara, Isaia; după reuşită, se compara cu David. Exaltat, imita profeţii biblici: se plângea, se considera oprimat și-şi punea cenuşă în cap. În final, a scris o „Carte de profeţii” care, din păcate, nu ne-a parvenit, dar care trata probabil problema restaurării Israelului fie în Palestina, fie în Indiile Occidentale. Unii istorici au scris că evreii voiau să facă din Spania un nou Sion, intenţionând să monopolizeze taxele, şi că vizau chiar tronul. Această teză este plauzibilă, dar nu-l putem acuza pe Columb că a făcut parte din conjuraţie, deoarece, pentru a merge în America, apelase mai întâi la regii Angliei, Portugaliei şi, se spune, chiar şi ai Franţei.

Unul dintre marile mistere care îl învăluie pe Cristofor Columb, cu excepţia celor privind naşterea sa şi paternitatea descoperirii Americii, este cel al semnăturii lui secrete, pe care am reprodus-o. Pentru Maurice Privat şi Joseph Hariz, „Columb era un magician, iar semnătura lui îi dovedeşte apartenenţa la Ordinul Templului, în cadrul căruia era mare maestru. Al treilea rând face referire la faptul că lupta împotriva maurilor sub zidurile Granadei în costum de franciscan. După a doua și a patra călătorie, a debarcat îmbrăcat într-o dimie monahală... X, M, Y înseamnă Hristos, Maria, Iosif (Yusuf), cuvintele de recunoaştere ale celor din Sfânta Treime. Nu mai rămâne decât să găsim cheia triunghiului astfel format. Dacă eliminăm A-ul central, obţinem triunghiul triplu. Recunoaştem în el forma piramidelor din Egipt. Columb ne atestă, în mod indiscutabil, iniţierea sa”.
Columb îşi expune titlurile, răspicat, cu litera A: «Sunt primul din ordinul meu». „Aşadar, este marele maestru al acestei fraternităţi care, după ce a aspirat la cucerirea lumii pentru a o organiza, a fost decapitat în 1307 de Filip cel Frumos, dar a cărui putere a continuat să existe”. Aceasta este părerea extravagantă a lui Maurice Privat. Nu este imposibil ca templierii să fi avut rolul lor în această poveste, la fel ca şi evreii, deoarece nu putem să nu remarcăm că genovezul era un converso (convertit); el „a descoperit” America, al cărui stat cel mai puternic, SUA, trebuia să devină treptat noul Sion. După Louis Charpentier, templierii fuseseră informaţi despre rapoartele misionarilor din Groenlanda şi, din secolul al XII-lea, ştiau de existenţa unui drum maritim care ducea spre o lume occidentală. În consecinţă, Columb datora templierilor planurile şi hărţile care i-au permis să ajungă în Lumea Nouă. Cei care au formulat această teză vor trebui să se întrebe de ce a mai furat Columb harta lui Toscanelli şi a făcut atât de multe demersuri pentru a-şi procura documente.

Expertiza semnăturii lui Cristofor Columb nu ne conduce spre explicaţia lui Maurice Privat. Totuşi, vom reţine de aici că genovezul era evreu de origine şi că practica probabil magia. „În timpul celei de-a patra călătorii, scria doctorul J. Hariz, Columb a practicat magia. Când s-a declanşat o furtună puternică pe coastele Venezuelei, torturat de scorbut, el s-a ridicat, şi-a pus mantia şi spada și a aprins lumânările din felinare, începând să învârtească deasupra capului Evanghelia după Ioan (Evanghelia spiritului) tăind aerul în toate unghiurile. Oare din cauza acestei ceremonii nu a fost aspirat de un ciclon gigantic care a trecut în acele momente printre caravele?” La prima vedere, un lucru reiese totuşi clar: Columb credea în puterea literelor, numerelor, pentaclurilor [amulete în formă de pentagramă] iar semnătura lui trebuia să aibă un caracter magic şi cu putere de talisman. Este vorba, într-adevăr, de un pentaclu evreiesc cabalist! Columb e evreu, fapt ce reiese din temperamentul şi inteligenţa lui. Ca toţi evreii, chiar dacă sunt convertiți, el credea în forțele misterioase ce trebuiau să-l ajute la îndeplinirea „misiunii” sale.

Această semnătură se descompune în două părţi distincte: semnătura, situată în partea de jos: Cristoferens; pentaclul se află deasupra numelui, protejându-l cu 7 litere magice şi 6 colţuri care amintesc de cele de pe sceptrul lui Solomon. Columb era înfumurat, lacom de bani şi foarte orgolios; nu cumva se considera profet atunci când îşi scria „Profeţiile” şi anunţa sfârşitul lumii pentru anul 1656? N-a cerut el, înainte de a înfrunta oceanul, să fie făcut cavaler, don, mare amiral şi vicerege? După victoria sa, în 1498, le-a scris suveranilor spanioli o scrisoare delirantă, în care se prezenta prinţ al lumii, adevăratul Metatron: „Dumnezeu – ce a făcut El mai mult pentru Moise sau pentru David?” Şi, vorbind despre el, adaugă: „De la naşterea ta, El s-a ocupat tot timpul de tine... El a dat numelui tău un răsunet minunat pe Pământ”. De fapt, talismanul, scris şi închis într-un săculeţ pe care Columb îl purta direct pe piele, pare să fi avut un rol benefic. Deşi nu a descoperit America şi nici măcar nu şi-a imaginat drumul maritim spre Ponant, el a devenit un fel de Metatron: cel mai cunoscut om din lume.

Madariaga scria că Mayorazgo din 1498 (actul oficial care dovedea un majorat inalienabil) s-a bazat pe documentul dispărut în 1502. Aici găsim o clauză neobişnuită privind semnătura: „Don Diego, fiul meu, sau oricine va moşteni acest majorat, după ce l-a moştenit şi a intrat în posesia lui, va semna cu semnătura pe care eu o folosesc în prezent, care constă într-un X, cu un S deasupra, şi un M, cu un A roman deasupra, iar deasupra încă un S şi apoi un Y cu un S deasupra, cu liniile şi virgulele lor, aşa cum fac eu acum şi cum se va vedea după semnăturile mele şi după aceasta. Iar el se va semna doar Amiralul, până ce regele îi va da sau va merita alte titluri”.
Dacă vrem să ne mulţumim doar cu aceste precizări, atunci semnătura ar însemna: „Cristofor Columb - lumină sau soare - stăpân - al Pământului - sub îndrumarea lui Samuel - Domnul furtunii”. Cele şase puncte unite între ele formează două triunghiuri, unul în interiorul celuilalt. Dacă le unim în toate direcţiile posibile, obţinem două piramide în spaţiu, cu patru feţe fiecare. Prin translaţia celor două triunghiuri, se obţine pecetea lui Solomon, fapt care ne întoarce din nou la pentaclurile magice ale evreilor.
Aşadar, din precizările făcute de amiral, se pare că el a semnat cu Satana-Samuel un pact ce făcea referire la descendenţa lui directă. Sigur, noi nu credem în puterea unui astfel de pact, așa cum nu credem nici în Satana, dar este interesant de remarcat că aventura lui Cristofor Columb se derulează ca şi cum diavolul şi-ar fi vârât coada: cu cortegiul său de demoni, talismane, incantaţii, întâmplări ciudate, ajutoare providenţiale (protectorul converso San Angel l-a ajutat pe Columb în misiunea lui datorită unei comori descoperite în mod miraculos, la momentul potrivit; treaba asta nu miroase bine!) dar şi cu un context de aur, tocmeală, duplicitate, sânge şi cruzimi asemănătoare holocausturilor, ale căror victime au fost „sălbaticii” din Indiile Occidentale.

Sursa: Robert Charroux - Cartea cărților, Pro Editură și Tipografie, 2007

marți, 19 august 2014

Bugetul negru al Statelor Unite

-->

BUGETUL NEGRU AL STATELOR UNITE

Este deja evident pentru cei mai mulți dintre noi că informațiile care ni se oferă prin mass media reprezintă de obicei doar un aspect superficial al realității, cel pe care deținătorii trusturilor de presă vor să-l arate publicului, conform unor interese. Acest lucru este cu atât mai valabil în cazul aspectelor care ar putea trezi marea masă a populației din somnul conștiinței în care este menținută. De pildă, este naiv să credem că din anul 1969, când s-a realizat (oficial) prima aselenizare a cosmonauților de la NASA, programele spațiale cu oameni la bord n-au mai făcut niciun progres semnificativ. Dacă ne gândim că în domeniul tehnologiei accesibile populației, în cei 45 de ani care s-au scurs de atunci s-a făcut un salt exploziv, putem fi siguri că s-au făcut progrese uriașe și în domeniul navelor spațiale.


Din dezvăluirile pe care unii dintre cei implicați în activitățile NASA le-au făcut (în ciuda secretului pe care sunt constrânși să-l păstreze), s-a aflat de-a lungul timpului că această agenție – care este cea mai generos finanțată din lume – are în realitate două programe paralele: cel oficial, care este prezentat public, și cel neoficial, strict secret, cel al „proiectelor negre” (black projects), care au atins un nivel tehnologic ce depășește imaginația omului obișnuit. America are un „buget negru” (black budget) neaprobat de Congres, și pe care nici măcar președintele nu-l cunoaște, darămite să-l controleze. Anual, aceste black projects înghit 1,25 trilioane de dolari, adică aproape 25% din PIB-ul SUA, ceea ce reprezintă mai mult decât bugetul oricărei alte țări din lume. Pentru o imagine mai clară, menționăm că un trilion înseamnă 1.000 de miliarde de dolari și cântărește 11 tone. Aceste proiecte oculte, care scurtcircuitează autoritatea Congresului, sunt în întregime ilegale.

Prin mărturiile unor persoane din interiorul sistemului, a devenit cunoscut faptul că proiectele strict secrete ale NASA se află în subordinea unui grup restrâns de oameni, care domină din umbră toate resorturile mondiale și care acționează doar în avantajul lor. Această grupare de indivizi lipsiți de scrupule, care a cuprins ca o caracatiță omenirea, a ajuns la concluzia că viața pe pământ este amenințată de pericole, cum ar fi escaladarea poluării, încălzirea globală, furtunile solare, distrugerea stratului de ozon și, nu în ultimul rând, suprapopularea. Ca urmare, reprezentanții acestei „elite” au stabilit un număr de măsuri alternative, prin care să fie protejați în primul rând ei, cei „iluminați”. Se spune că elita stăpânește deja energia magnetică și alte forme de energie gratuită, dar totul este ținut secret, energia fiind unul dintre mijloacele prin care oamenii pot fi stăpâniți și controlați cu ușurință.

Printre proiectele tehnologice cele mai avansate care au fost sau sunt încă derulate, și care au ajuns să fie cunoscute publicului prin dezvăluiri, se numără:
- Experimentul Philadelphia – inițial dezvoltat pentru obținerea invizibilității optice și pe radar a navelor marine ale SUA (US Navy), pe principiul descoperit de Tesla – crearea unui câmp electromagnetic puternic, care să distorsioneze cuantumul spațio-temporal terestru.
- Proiectul Montauk/Phoenix I, II și III – prin care se perfecționează călătoria în timp.
- Proiectul Pegasus – experimente de teleportare a obiectelor și a ființelor umane în spațiu și timp, pe baza cărora s-au construit bazele secrete de pe Lună și Marte.
- Proiectul Looking Glass – dezvoltarea tehnologiei capabile să „privească” în viitor la mai multe scenarii posibile.
- Proiectul Solar Warden – programul flotei spațiale interstelare a guvernului ascuns.
- Proiectul Aquarius (Vărsătorul) – program ce se derulează din 1958, când, conform scurgerilor de informații, SUA a pus mâna pe o navă extraterestră în deșertul Utah. Nava a fost depozitată într-o zonă secretă și studiată de-a lungul anilor. Se presupune că la ora actuală SUA se află în posesia unor informații care sunt experimentate și folosite în diverse domenii.
- Proiectul Aurora – dezvoltarea unei generații de arme hipersonice, care pot lovi mai rapid decât rachetele. Prin acestea, SUA speră să poată elimina teroriștii din orice colț al Terrei în mai puțin de o oră.

Experimentul Philadelphia a fost demarat de Marina Americană în anul 1931 în scopul obținerii invizibilității navelor maritime față de radare. Acest proiect a fost condus inițial (din 1932 până în 1943) de genialul Nikola Tesla, care însă n-a vrut să mai continue, din cauza  lipsei de scrupule a conducerii militare. La coordonarea proiectului a urmat dr. John von Neumann, cel care avea să devină părintele calculatorului electronic modern. Au fost făcute mai multe cercetări şi teste pe o navă de război, numită USS Eldrige. În cadrul testului principal din 12 august 1943, nava Eldrige a devenit invizibilă pentru radar, iar după cca 1 minut s-a produs o străfulgerare și nava a dispărut din port, după care a apărut la 400 mile distanță, pentru 15 minute, în docul Norfolk, dispărând apoi și de acolo în hiperspațiu. După aproape 4 ore, nava a reapărut în portul Philadelphia, însă se produsese un dezastru. Unii dintre membrii echipajului aveau părți ale corpului încastrate în oțelul pereților și al punților, alții apăreau și dispăreau intermitent, iar alții păreau să ardă, fără însă a se combustiona.


În timpul dispariției navei, doi dintre oamenii de știință îmbarcați (frații Duncan și Edward Cameron), care erau fizicieni însărcinați cu pornirea și oprirea generatoarelor, au sărit peste bord. Dar, surpriză! Ei nu au căzut în apa portului Philadelphia ci pe iarba bazei militare Montauk din Long Islands. Apariția lor era așteptată de către poliția militară. Au fost introduși într‑un complex subteran, unde i-a întâmpinat nimeni altul decât dr. Von Newman, care era cu 40 de ani mai în vârstă. Acesta i-a anunțat că se află în anul 1983. Von Newman le-a explicat celor doi că fuseseră absorbiți în hiperspațiu prin intermediul câmpurilor generate de o mașină a timpului aflată în baza Montauk, care a interferat cu câmpurile generate de experimentul din Philadelphia. Ceea ce se petrecuse era că aceste două experimente asupra timpului s-au cuplat unul cu celălalt și au creat o gaură în hiperspațiu care a aspirat nava Eldrige. Von Newman le-a spus că s-a creat o bulă în hiperspațiu care crește în mod periculos și de aceea este stringent necesar să fie trimiși înapoi în timp, pe nava Eldrige, ca să distrugă generatoarele, ceea ce frații Cameron au și făcut. Dar după îndeplinirea acestei sarcini, Duncan a sărit din nou peste bord, ajungând în 1983. Prin tehnologia realizată în cadrul Proiectului Montauk se creează veritabile scurtături între oricare două puncte din spațiu-timp prin așa-numita metodă a „găurii albe și a găurii negre”.

În cartea sa, „Experimentul Philadelphia şi alte conspiraţii OZN”, precum şi în mai multe interviuri pe care le-a acordat, unul dintre oamenii de ştiinţă care au participat la acest experiment, dr. Alfred Bielek aduce o serie de detalii. El relatează că în anul 1931, Nikola Tesla i-a oferit posibilitatea preşedintelui de atunci al SUA, Theodore Roosevelt, să comunice cu două grupări extraterestre prin intermediul unei aparaturi speciale, proiectată chiar de către el. Primul grup cu care Roosevelt a luat legătura au fost Pleiadeenii, care şi-au oferit ajutorul, dar numai dacă oamenii renunță la proiectele de război. Al doilea grup a fost cel numit Kumorash Kun, sau pe scurt „Grupul K”, care, spre deosebire de primul grup, s-a oferit să furnizeze guvernului SUA un ajutor ce includea şi anumite proiecte militare. Roosevelt s-a hotărât să colaboreze cu cel de-al doilea grup. Se pare că, în urma acestei colaborări, au fost luate anumite decizii guvernamentale, printre care aceea ca pe 12 august 1943 să fie realizat proiectul strict secret ce avea să rămână cunoscut ca Experimentul Philadelphia.

Implicaţiile proiectului erau cu mult mai mari decât simpla obţinere a invizibilității, totul fiind de fapt dirijat din umbră de către extratereştrii din „grupul K”. Dezvăluirile lui Al Bielek arată că de fapt Proiectul Philadelphia a fost menit din start să fie conexat cu o secvenţă desfăşurată în viitorul de atunci, data de 12 august 1983, mai exact cu anumite operaţiuni ce se desfăşurau în cadrul aşa‑numitului Proiect Phoenix. Bielek afirmă că există mai multe mărturii care susţin faptul că proiectul Phoenix a fost operaţional între anii 1975 şi 1983 şi a reprezentat un fel de etapă superioară a Proiectului Philadelphia, având drept scop dezvoltarea tehnologiei necesare călătoriilor în timp. Tehnologia folosită s-a bazat pe efectul pe care dr. Carl Sagan îl numea „găuri de vierme în hiperspaţiu”, iar proiectul realizării călătoriilor în timp a fost încununat de succes. Mai multe persoane au fost trimise atât în viitor, cât şi în trecut, fiind făcute chiar şi înregistrări video. Însuşi Al Bielek relatează că într-o astfel de experienţă a reuşit să aducă o revistă Life din anul 1983 în anul 1943. Călătorii în timp erau aduşi de multe ori înapoi, chiar cu o milisecundă înainte de momentul plecării, iar memoria le era de obicei ştearsă. Informaţii detaliate despre aceste aspecte puteţi citi în lucrarea „Proiectul Montauk”, scrisă de Preston Nichols şi Peter Moon. 

Ulterior a fost înţeles faptul că motivul pentru care aceşti „K” au avut interesul să facă această conexiune între Proiectul Philadelphia şi Proiectul Phoenix a fost acela de a crea o fisură în continuumul spaţiu-timp, cu o durată de 40 de ani, pentru a permite intrarea în zona Pământului a unor nave spaţiale ce veneau dintr-o altă dimensiune şi care aparţineau extratereştrilor din rasa „micii cenuşii”. Datele de 12 august din 1943 şi 1983 nu au fost alese întâmplător, ci pentru că ele corespundeau anumitor condiţii energetice ale bioritmului Pământului, fără de care operaţiunea nu putea fi realizată. „Micii cenuşii” au reuşit astfel să se infiltreze în număr mare în zona planetei noastre şi câteva dintre navele lor este foarte probabil că au fost doborâte de armata americană, situaţie ce are legătură cu celebrele prăbuşiri ale unor OZN-uri, raportate în anii 1947-1948. Al Bielek relatează că în 1953, următorul preşedinte al SUA, Dwight Eisenhower, chiar a avut o întâlnire secretă cu „micii cenuşii”, la care a fost stabilit un acord comun de non-interferenţă şi în care s-a decis că extratereştrii vor oferi SUA tehnologie avansată, în schimbul permiterii unor experimente genetice pe animale şi chiar pe oameni, precum şi accesul în 75 de baze subterane, ce urmau a fi construite în colaborare umano-extraterestră. Construirea bazelor la mare adâncime (DUB – Deep Underground Bases) a început în 1959 şi mulţi cenuşii s-au adăpostit acolo. Acordul de non-interferenţă nu a ţinut însă mult timp, pentru că în câţiva ani a devenit evident faptul că extratereştrii au început să nu-l mai respecte.

Proiectul Pegasus a continuat descoperirile legate de aparatul numit „cronovizor”, care a fost inventat în anii ‘50 ai secolului trecut de către o echipă de 12 oameni de ştiinţă reuniți în jurul unui călugăr italian, Pellegrino Ernetti, care era totodată un savant genial, specialist în fizică cuantică. Din această echipă au mai făcut parte Enrico Fermi (laureat Nobel) şi Wernher von Braun, părintele programului spaţial al SUA. Cronovizorul, pe care Vaticanul a urmărit să-l menţină în cel mai mare secret, este un dispozitiv ce captează prin rezonanţă frecvenţele armonice superioare remanente ale oricărui eveniment care a avut loc în trecut. Aceste armonice nu dispar complet niciodată, ci rămân  într-o dimensiune superioară a realităţii (akasha tattva în ezoterismul oriental), ca un fel de ecou. Aceste frecvenţe sunt convertite printr-o aparatură specială, putându-se astfel reconstitui imaginile şi sunetele oricărui eveniment care a avut loc chiar şi cu sute sau mii de ani în urmă.


Cercetările legate de cronovizor au fost continuate de cercetătorii de la DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency), care au adăugat noi descoperiri ce au derivat în primul rând din tehnologia extraterestră obţinută prin inginerie inversă. A fost astfel obţinută o tehnologie capabilă să creeze vortexuri (tuneluri) în continuumul spaţio-temporal, prin care este posibilă nu doar vizionarea unor evenimente din trecut, ci şi din viitor, şi chiar teleportarea fizică în acele coordonate. Această tehnologie a fost dezvoltată şi ca o eventuală posibilitate de salvare a elitelor în cazul unei catastrofe care ar putea afecta planeta noastră. În acest scop, au fost pregătite deja baze secrete pe planeta Marte, aşa cum am menţionat anterior. Unul dintre cei care au făcut dezvăluiri importante despre acest proiect în cadrul mai multor emisiuni televizate din Statele Unite, Canada şi Mexic este avocatul american Andrew D. Basiago, care a fost implicat în Proiectul Pegasus între anii 1968 și 1972.

Proiectul Looking Glass. Conform informaţiilor paralele şi convergente prezentate de dr. Dan Burisch, Bob Lazar şi David Wilcock, acest proiect (PLG) se desfăşoară în baza subterană uriaşă (ce are mai multe niveluri) cunoscută ca „Area S 4”, situată la 12 mile sud de baza „Area 51”. Scopul acestui proiect este pe de o parte acela de a observa chiar şi cele mai fine distorsiuni temporale din trecut, iar pe de alta, acela de a perfecţiona o tehnologie capabilă să „privească” în viitor la mai multe „scenarii” virtual posibile, pentru a putea fi aleasă în momentul prezent linia temporală cea mai favorabilă pe care cei aflaţi la putere o doresc.


Dispozitivul folosit în acest scop se bazează pe crearea unor câmpuri energetice intense, prin intermediul rotaţiei unor inele metalice foarte mari, precum şi pe radiaţia generată de un element care în tabelul periodic al lui Mendeleev are numărul 115, dar care nu se găseşte în mod natural pe Pământ. Acest element este de provenienţă extraterestră, poate produce antimaterie şi este folosit şi la sistemele de propulsie ale navelor extraterestre. Proiectul Looking Glass mai urmăreşte să studieze și efectul pe care îl produce crearea artificială a unei unde gravitaţionale asupra timpului.

Proiectul Aquarius studiază orice aspect legat de entităţile biologice extraterestre şi de interacţiunea acestora cu oamenii. Acest proiect a compilat în detaliu toate înregistrările despre istoria omenirii şi vizitele extraterestre, începând cu tăbliţele sumeriene, inscripţiile egiptene şi toate celelalte texte antice, până la informaţiile obţinute în timpurile moderne.

Programul Aurora este cel mai secretizat program aerospațial existent. El creează şi dezvoltă nave aeriene cu o capacitate de zbor la niveluri ultraperformante, cu mult peste ceea ce se foloseşte în tehnologia convenţională. Cel mai avansat şi mai exotic vehicul creat în cadrul Programului Aurora este cel numit TR-3B, care are numele de cod ASTRA. La construcţia acestui vehicul a fost folosită în mare măsură tehnologie obţinută prin inginerie inversă (recuperată de la navele extraterestre prăbuşite). 


Iată câteva dintre caracteristicile acestei nave: are o formă triunghiulară, se poate deplasa atât orizontal, cât şi vertical în atmosfera Pământului (cam până la 120 km altitudine) atinge o viteză de 9 Mach, adică de 9 ori viteza sunetului (ceea ce înseamnă cca 10.000 km/oră), iar în afara atmosferei Pământului poate atinge viteze cu mult mai mari. În plus, TR-3B își poate schimba reflectivitatea, absorbția radar și culoarea, poate deveni invizibil (folosind tehnologia STEALTH) şi are o autonomie de zbor nedeterminată. Acest avion funcționează cu metan lichid și are la bord un dispozitiv antigravitație și o armă ce utilizează pulsuri electromagnetice (care poate distruge și radarele). Nava are chiar și capacitatea de a ajunge pe Lună. În lume, au fost raportate fotografiate şi filmate mii de apariţii ale acestui tip de vehicul însă, bineînţeles, oficialităţile neagă faptul că ar cunoaşte ceva.

Flota stelară Solar Warden. Pe 13 aprilie 2009, Arhiva Administrației SUA a pus la dispoziția publicului, conform  Freedom of Information Act (Legea accesului la informație) aproape 250.000 de pagini de documente din timpul administrației Reagan, inclusiv din jurnalul personal al președintelui. În finalul acestuia, președintele Reagan scria la data de 11 iunie 1985 despre existența unui program spațial clasificat, care poate transporta și găzdui sute de astronauți. Jurnalul său evidențiază faptul că a primit mai multe informări cu privire la acest subiect. Indicii importante rezultă și din registrele publicate de Arhiva Națională cu privire la Flota Comandamentului Strategic. Aceste dezvăluiri sunt susţinute şi de informaţiile care au apărut în presă despre hacker-ul scoţian Gary McKinnon, care a reuşit să spargă de pe laptopul său personal baza de date a NASA şi a Pentagonului, găsind o serie de informaţii copleşitoare despre colaborarea guvernului american cu extratereştrii şi despre tehnologia extrem de avansată care este ascunsă populației. McKinnon a declarat în fața judecătorilor și a presei că a găsit dovezi ale tehnologiilor de origine extraterestră: existența energiei capabile să stopeze procesul de încălzire globală, dispozitive antigravitaționale și, peste toate, existența unei adevărate flote stelare, capabilă să străbată distanțe uriașe prin spațiul cosmic.

Aceste realizări tehnologice nu sunt nici măcar bănuite de către marea masă a populaţiei. În cartea sa, Adevărul ascuns – Informații interzise, Steven Greer spunea că „tehnologia neagră” preluată din surse extraterestre de către elita Noii Ordini Mondiale este cu 10.000 de ani înaintea tehnologiei utilizate în civilizația noastră la vedere. Dr. Greer afirmă că guvernul din umbră al Noii Ordini Mondiale are la dispoziţie peste 30 de dispozitive ultra-performante, capabile să opereze cu aşa-numita free energy (energie liberă), majoritatea acestor dispozitive aflându-se în bazele subterane de mare adâncime (DUB).

Conducătorii din umbră au tehnologia capabilă să scoată cu uşurinţă lumea din întunericul ignoranţei, dar au ales să n-o facă. Cunoscând aceste lucruri, ajungem să recunoaştem că senatorul american Brian Larry a avut foarte multă dreptate atunci când a spus, cu umorul său caracteristic: „Adevărul o să vă facă liberi. Dar mai întâi o să vă enerveze”.

Dincolo de aceasta, pentru a putea aprecia cam ce nivel tehnologic sunt civilizaţiile extraterestre, este de remarcat faptul că în ultima perioadă au fost observate în spaţiu, chiar prin echipamentele NASA, uriaşe obiecte neidentificate, cu un comportament inteligent. Astfel, pe data de 24 aprilie 2012, satelitul NASA destinat studierii permanente a activităţii solare, cunoscut sub numele de SOHO (Solar & Heliospheric Observatory) a făcut fotografii şi filmări – care sunt încă accesibile pe internet – ale unui obiect gigantic prezent în apropierea Soarelui, având un aspect clar de navă spaţială, de la care pleacă o extensie imensă.

De asemenea, pe data de 1 august 2012, în imediata apropiere a Staţiei Spaţiale Internaţionale (ISS) a fost înregistrată prezenţa unui OZN uriaș. Aceste filmări sau fotografii sunt postate conform legii în mod public pe Internet de către oficialii NASA. Trebuie să menţionăm însă că de multe ori au fost semnalate cazuri când aceste postări sunt ajustate, astfel încât o serie de detalii – care probabil au scăpat cenzurii iniţiale – nu mai pot fi remarcate. Există de asemenea şi cazuri în care anumite filmări sau fotografii care au stârnit un mare interes prin aspectele uluitoare pe care le evidenţiau, au fost şterse pur şi simplu de pe Internet, accesul public nemaifiind posibil.

O altă înregistrare NASA uimitoare, care a fost prezentată în SUA şi în serialul de televiziune Weird or What?, pune clar în evidenţă obiecte stranii de mărimea planetei Pământ care se deplasează în apropierea Soarelui, realizând mişcări ce denotă un comportament inteligent, neputând fi confundate cu fenomene naturale gen asteroizi sau comete ori cu particule de praf sau de gheaţă. Uneori aceste obiecte plonjează pur şi simplu în masa Soarelui, rezultând ulterior uriaşe jerbe de plasmă. Cunoscutul astrofizician Nassim Haramein a explicat că, din perspectiva cercetărilor sale privind singularităţile spaţio-temporale care se creează în interiorul stelelor, este cât se poate de plauzibil ca acele obiecte să fie de fapt uriaşe nave extraterestre intergalactice extrem de avansate, care folosesc Soarele nostru ca pe o poartă stelară prin care pot ieşi oriunde în altă parte în Univers. Haramein susţine că concluziile lui sunt în legătură cu unele aspecte menţionate în mai multe texte antice, conform cărora vizitatorii din spaţiu veneau din stele şi erau adoratori ai Soarelui, fiind chiar numiţi „Fii ai Soarelui”.

Un aspect recent constatat, care ne poate ajuta să înţelegem cam la ce nivel de realizare tehnologică au ajuns unele civilizaţii extraterestre, este acela că rapoartele observaţiilor astronomice au pus în evidenţă anumite structuri stelare gigantice despre care astrofizicieni renumiţi constată că cel mai probabil au o natură artificială. Mai exact, au fost remarcate şi fotografiate legături extrem de stranii între mai multe galaxii, ca un fel de poduri intergalactice. Unele dintre acestea sunt realizate în linie perfect dreaptă, iar altele în trasee curbe, care prezintă simetrii inexplicabile. Întrucât este binecunoscut faptul că Universul se află într-o mişcare de expansiune, iar în plus galaxiile se şi rotesc individual, în jurul propriului nucleu central, este foarte greu de explicat cum s-ar fi putut forma şi menţine asemenea structuri cosmice într-un mod natural. Constatând, în cadrul unui studiu că aceste aspecte sfidează logica fenomenelor cunoscute de astrofizică, savantul rus A. Vorobev declara: Studiind aceste grupe de galaxii care interacţionează, de exemplu galaxiile VV-33 şi VV-34, rămânem uimiţi de dispunerea inteligentă în spaţiu a cordoanelor de legătură.

Ulterior declaraţiei savantului rus, au fost fotografiate prin telescop două cordoane luminoase şi mai impresionante, formate din stele gigantice de mari dimensiuni. Aceste cordoane se întind pe uriaşa distanţă de 300.000 de ani-lumină! Anunţând tulburătoarea descoperire în cadrul unui congres ştiinţific, astronomul american Roger Lynds (de la Observatorul Naţional Kit Peak, Arizona SUA) a menţionat că aceste asocieri stelare stranii sunt „cele mai mari structuri observate vreodată în Univers”. Totodată, el a precizat că „gradul de perfecţiune geometrică a arcuirii acestora este incredibil”. În plus, ţinând cont că respectivul „pod de stele” se află la cca 5 miliarde de ani lumină de noi, înseamnă că ceea ce vedem noi astăzi este imaginea a ceea ce a existat acolo acum 5 miliarde de ani. De aici deducem că dacă – şi cel mai probabil aşa este – acestea sunt structuri artificiale, atunci civilizaţiile care au reuşit să creeze aşa ceva au faţă de noi un avans tehnologic pe care nici măcar nu ni-l putem imagina.

Căutând acum să înţelegem natura fiinţelor extraterestre care ne vizitează, din informaţiile dezvăluite de dr. Steven Greer aflăm că navele extraterestre sunt construite prin asamblarea şi manevrarea matricei energetice astrale, pentru a construi tiparul navei la acel nivel subtil, care apoi apare ca o formă perfect modelată în molecule fizice materiale. Este vorba despre o ultra-nanotehnologie, care face ca nava să se poată manifesta atât în plan fizic, cât şi în dimensiunile eterică şi astrală. O astfel de navă este în aşa fel structurată, încât este infuzată cu conştiinţă şi inteligenţă, putând spune că este de fapt o bio-maşină dotată cu o inteligenţă artificială, capabilă de auto-integrare şi chiar auto-vindecare, în situaţiile în care este avariată.

Tehnologia extraterestră este în realitate trans-dimensională, iar esenţa ei este CONŞTIINŢA, care acţionează direct, prin intermediul gândurilor coerente, la fel cum laserul nu este doar o simplă lumină, ci este o lumină coerentă. De aceea, pentru a interfera cu civilizațiile extraterestre benefice şi cu tehnologiile lor, n-are rost să folosim radiotelescoape, antene cu microunde sau alte tehnologii umane curente. Ceea ce trebuie folosit în primul rând este GÂNDUL. În limbajul mecanicii cuantice, aşa cum arăta laureatul Premiului Nobel, Erwin Schrodinger, conştiinţa este o singularitate, adică un substrat ce conţine totul şi care transpare în mod identic în absolut tot ceea ce există. Oamenii îşi cunosc mult prea puţin potenţialul de care dispun. Conştiinţa trezită şi dinamizată este cea mai mare forţă din Univers. Iar această trezire a conştiinţei se realizează în mod firesc prin punerea în stare de coerenţă cu „legile divine ale armoniei universale”. De altfel acesta a fost dintotdeauna, într-o formă sau alta, scopul tuturor căilor spirituale autentice care au existat pe Pământ.

Este important să știm că, dacă reuşim să intrăm în starea de conştiinţă a gândurilor coerente, intrăm în coerenţă cu Universul şi experimentăm minunata stare de conştiinţă a Unităţii, cunoscută în tradiţiile spirituale ca samadhi sau nirvana. Dacă atingem această stare, aproape totul devine posibil. Potenţial, fiinţa umană deţine capacitatea de a realiza prin intermediul conştiinţei sale tot ceea ce realizează o tehnologie terestră sau extraterestră: levitaţie, proiecţii în timp, teleportare, influenţarea la distanţă a evenimentelor etc. Absolut totul ne stă la dispoziţie dacă ştim cum să accesăm şi să trezim aceste capacităţi ale conştiinţei. Exact acesta este însă lucrul pe care elita întunecată a vrut întotdeauna să-l împiedice. 

Sursa: Marvin White - Istoria interzisă a omenirii, Ed. Sapientia, 2013
-->

Avertisment!

Frumoasa Verde” este un blog de cultură generală, care cuprinde teme din toate domeniile vieții. Articolele din domeniul sănătății sunt alcătuite sau preluate cu grijă, din surse considerate de noi respectabile, dar nu se constituie în sfaturi medicale autorizate.