Se afișează postările cu eticheta Spiritualitate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Spiritualitate. Afișați toate postările

joi, 19 ianuarie 2017

Falun Gong - o luptă între bine și rău + VIDEO (RO) + documentare (RO)




FALUN GONG – O LUPTĂ ÎNTRE BINE ȘI RĂU

Falun Gong (sau Falun Dafa) este o practică străveche a corpului, minții și spiritului, profund înrădăcinată în cultura tradițională chineză. Principiile care stau la baza acestei practici spirituale sunt: adevăr – compasiune – toleranță.  Această practică include un set de cinci exerciții line, și a fost făcută publică în luna mai 1992, în China. De atunci, Falun Gong s-a răspândit rapid, de la om la om, atât în China, cât și în străinătate. În prezent, este practicată în peste 110 țări, de către aproximativ 100 de milioane de oameni. Este complet gratuită, se face în parcuri sau acasă, nu are liste de membri și nu se acceptă donații. Falun Gong a primit peste 1000 de premii și onoruri, inclusiv în China, înainte de începerea persecuției, iar Maestrul școlii, Li Hongzhi, a fost de cinci ori nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace, între anii 2000 și 2012, datorită aportului adus omenirii prin principiile și beneficiile acestei şcoli.

duminică, 14 februarie 2016

Este știința un sistem de credință? + VIDEO (RO)




ESTE ȘTIINȚA UN SISTEM DE CREDINȚĂ?

Important este să nu încetezi niciodată să-ți pui întrebări. Albert Einstein

Ați fost tentați vreodată să vă puneți la îndoială gândurile, convingerile sau cunoștințele căpătate de-a lungul vieții? Puțini dintre noi fac asta, pentru că în viața de adult am decis deja că modul în care gândim este cel corect, cel care ne ține funcționali, adaptați la rutina vieții, și care, mai ales, ne reprezintă. Când devenim maturi, mintea se închide. Ne-am atașat emoțional față de propriile credințe și puține sunt lucrurile de care ne mai îndoim. Nu ne mai gândim că, de fapt, am aderat la un sistem de credințe, însușindu-ne adevărurile altora.

Un „sistem de credință” este definit ca suma convingerilor despre natura divinului. Este o noțiune care se referă la întregul sistem de valori spirituale și informaționale, pe care l-am primit moștenire din generație în generație, prin părinți, profesori, filozofi, cercetători. În copilărie ne sunt inculcate o serie de convingeri și programe mentale, dintre care multe nu ne sunt deloc utile pe parcursul vieții și chiar ne blochează gândirea critică. Astfel, la maturitate nu mai suntem atenți la noi, la ce se întâmplă în jurul nostru, la legile firii. Nu mai cercetăm, nu mai descoperim și nu mai învățăm nimic. Îi lăsăm pe oamenii de știință să se ocupe de asta, după care așteptăm să ne informeze și pe noi.

Știința este un ansamblu de cunoștințe despre natură și societate, căpătate în urma unor studii sistematice și a unor metode specifice de investigație. Ea presupune gândirea liberă, verificarea ipotezelor și evidențierea rezultatelor. Din păcate însă, pentru cei mai mulți savanți, știința a devenit mai degrabă un sistem de credință, decât o metodă de cercetare. Cel puțin aceasta este părerea cunoscutului biolog și autor britanic Rupert Sheldrake, care în ultimii ani a explorat natura cvasi-religioasă a științei moderne, reușind să se elibereze de sub vraja ei dogmatică.


În prezent, Rupert Sheldrake, autor a peste 80 de lucrări științifice și 10 cărți, inclus în topul primilor 100 de gânditori ai secolului XXI de către Institutul Duttweiler din Zürich, este etichetat drept un om de știință eretic. Deține toate acreditările posibile în cadrul comunității științifice, printre care titlul de doctor în biochimie acordat de Universitatea Cambridge și absolvent al cursurilor de filozofie și istoria științelor de la Universitatea Harvard. Cu toate acestea, el afirmă că majoritatea savanților contemporani au aderat, fără să-și dea seama, la anumite adevăruri bazate, de fapt, pe credință, și nu pe dovezi, ceea ce limitează progresul științific. Neuroștiința, de pildă, admite că memoria există sub formă de urme fizice în creierul nostru, deși aceste urme n-au putut fi niciodată puse în evidență. În schimb, dr. Sheldrake sugerează că amintirile vin spre noi ca un fel de rezonanță din trecut. „Ne acordăm la trecut, spune el, iar creierul nostru este mai degrabă un receptor TV, decât un videorecorder”.

În cartea sa, A New Science of Life - Morphic Resonance (O nouă știință a vieții - Rezonanța morfică) dr. Sheldrake citează experimentele efectuate pe șoareci pe o perioadă de 50 de ani, ce par să dovedească această rezonanță. Astfel, o dată ce șoarecii aflați într-o regiune geografică sunt învățați să facă un anumit lucru, șoarecii din alte regiuni învață același lucru de zece ori mai repede. „Aceasta nu este doar o statistică marginală, ci un fapt impresionant, notează dr. Sheldrake în cartea sa. Oricare dintre teoriile privind memoria ar fi cea corectă, comunitatea științifică trebuie să fie receptivă la ambele posibilități. Iar dacă savanții ajung la concluzia că vechea explicație este o dogmă și nu un fapt, domeniul de cercetare a memoriei ar trebui să rămână deschis. A descuraja sau a interzice alte direcții de investigare pentru că noi credem că concluziile noastre sunt singurele valabile înseamnă a avea o atitudine monopolistică. E ca și cum am spune că toate industriile trebuie să se afle în mâna statului și să nu existe nicio competiție. Nu așa se progresează, nici în economie și nici în știință”.

Ca să-și ilustreze acest punct de vedere, Rupert Sheldrake se folosește tot de o analogie. Mulți spun că științei ar trebui să i se acorde tot creditul, deoarece și-a dovedit succesul în numeroase domenii. Sheldrake este de acord că știința a reușit în crearea de aparate, mașinării, dispozitive, dar spune că a eșuat în explicarea multor fenomene și aspecte importante ale vieții, cum ar fi mintea umană. E ca și cum ai spune că regimul comunist din Uniunea Sovietică a fost un succes deplin deoarece a reușit să producă rachete și arme nucleare.

Între argumentele celor care-l numesc eretic, și cărora dr. Sheldrake trebuie să le facă față, cel mai frecvent este acela că știința actuală, bazată pe gândirea convențională, va fi capabilă în cele din urmă să explice totul, chiar dacă în momentul de față nu poate. În fața acestui reducționism științific, dr. Sheldrake folosește termenul inventat de filozoful Karl Popper: promissory materialism – materialismul promis, un fel de poliță în alb. În acest sens, el dă exemplul dezbaterii pe care a avut-o cu biologul materialist Lewis Wolpert pe tema proiectului de mare anvergură numit „Genomul uman”. În anul 2009, Wolpert afirma că, datorită acestui proiect, în curând vom fi capabili să prezicem fiecare detaliu al unei ființe umane, inclusiv anormalitățile. Întrebat ce înseamnă pentru el „curând”, a răspuns: 100 de ani. „Asta e cam cum ai spune că sfârșitul lumii va veni peste 100 de ani. Nu este o afirmație verificabilă, nu este știință. Este un act de credință, spune dr. Sheldrake. Știința ar trebui ca, în sfârșit, să admită că noi, oamenii, suntem în egală măsură ființe spirituale, cu suflete care există într-o lume spirituală, și ființe materiale, cu corpuri și creiere care există într-o lume materială”.

Cu asemenea convingeri nu-i de mirare că dr. Rupert Sheldrake a fost etichetat de comunitatea științifică drept eretic. 

Rupert Sheldrake - Iluzia științei (The Science Delusion) (RO)
Subtitrare: Marian Matei


joi, 17 decembrie 2015

OSHO - un maestru spiritual care te ajută să devii tu însuți + VIDEO (RO)




OSHO - UN MAESTRU SPIRITUAL
CARE TE AJUTĂ SĂ DEVII TU ÎNSUȚI

OSHO este unul dintre cei mai cunoscuți și mai provocatori lideri spirituali ai vremurilor noastre. Publicația Sunday Times l-a numit „unul dintre cei 1.000 de creatori ai secolului XX”. Romancierul Tom Robbins l-a numit „cel mai periculos om de la Iisus încoace”. La 23 de ani de la moartea sa, învățăturile lui OSHO continuă să fie prețuite de către căutătorii de comori spirituale din întreaga lume. În țara noastră, Editura Pro Editură și Tipografie a publicat o serie de cărți alcătuite tematic după învățăturile lui OSHO pentru discipolii săi. Iată câteva perle de înțelepciune și umor fin, extrase din aceste cărți:


Intuiţia este cea mai înaltă treaptă a scării, scara conştiinţei. Această scară are trei trepte: prima şi cea mai de jos este instinctul; a doua, cea din mijloc, este intelectul; iar a treia, cea mai de sus, este intuiţia. În toate trei este folosit prefixul „in”. Lucrul acesta este semnificativ. El înseamnă că aceste calităţi sunt înnăscute. Ele nu se pot învăţa, nu există niciun mod de a le dezvolta cu ajutor din afară. Intuiţia îţi oferă posibilitatea de a-ţi da răspunsuri la întrebări fundamentale – nu verbal, ci existenţial. Intelectul este un mecanism frumos, foarte util oamenilor de ştiinţă, dar dacă devine stăpân şi te domină, e periculos. Când mintea se comportă ca un supus al conştienţei, este un supus blând; dar mintea în postura de stăpân al conştienţei este un stăpân foarte periculos. (Intuiţia - cunoaşterea de dincolo de logică)

În Occident, religia nu mai face parte din viață. În jurul vârstei de 42 de ani, fiecare occidental se confruntă cu probleme psihice. Apar mii de tipuri de nevroze și ulcere. Ulcerul este amprenta ambiției. Omul ambițios face ulcer la stomac. Ambiția mușcă, roade. Ambițiosul e foarte încordat, și când mintea e încordată, și stomacul e încordat și el, și atunci se roade. Dacă ai ulcer, asta arată că ești un om de succes. Dacă n-ai ulcer, ești un amărât, viața ta e un eșec, ești un ratat. Dacă ai primul atac de cord în preajma vârstei de 42 de ani, ești un om de mare succes. Trebuie sa fii cel puțin un ministru, un industriaș bogat, sau un actor renumit, altfel atacul de cord nu se explică. Atacul de cord este definiția succesului. Toți oamenii de succes suferă atacuri de cord. Organismul lor e încărcat cu elemente toxice: ambiții, dorințe, faimă. Au trăit atât de încordați, încât încordarea a devenit stilul lor de viață. La 42 de ani se produce un salt. Omul începe să se gândească la religie, la lumea cealaltă. A mai rămas puțin timp. Când să mai ajungă la Dumnezeu, la nirvana, la iluminare? De aici, teoria reîncarnării: „Nu-ți fie frică! Te vei naște din nou, iar și iar, roata vieții se învârte întruna. Nu te teme, ai destul timp să evoluezi spiritual, să te purifici”. Când ai ambiții, ai nevoie de timp. Un om spiritual nu are nevoie de timp. El este eliberat și ajunge la iluminare aici și acum, căci religiozitatea nu depinde de trecut sau de viitor. (Maturitatea - responsabilitatea de a fi tu însuți)

Colectivitatea este o idee foarte periculoasă. În numele colectivității, individul, realul, a fost mereu sacrificat. Sunt împotriva ideii de colectivitate. Națiunea este doar un cuvânt, iar națiunile și-au sacrificat mereu indivizii în numele țării. Liniile pe care le-ați desenat pe hartă nu există pe pământ. Sunt doar parte din jocul tău. Iar lupta pentru aceste linii a avut drept urmare mulți morți, oameni reali, care au murit pentru linii imaginare. Iar voi îi faceți eroi naționali! Ideea de colectiv trebuie distrusă; altfel, într-un fel sau altul, sacrificarea individului va continua. Am sacrificat individul chiar și în numele religiei, în războaie religioase. Un mahomedan care moare într-un război religios știe că locul lui în paradis e asigurat. I-a spus preotul: „Dacă mori pentru Islam, paradisul, cu toate plăcerile pe care le-ai visat vreodată, e al tău. Iar persoana pe care ai omorât-o va ajunge și ea în paradis, deoarece a fost omorâtă de un mahomedan. E un privilegiu pentru el, deci nu trebuie să te simți vinovat că ai omorât un om”. Creștinii au avut cruciade și au omorât mii de oameni, au ars ființe umane de vii. Pentru ce? Pentru creștinism. La fel s-a întâmplat și încă se întâmplă pentru budism, hinduism, comunism, fascism... orice motiv e bun. E de-ajuns un cuvânt care înseamnă o mică colectivitate și individul poate fi sacrificat. Nu există niciun motiv pentru ca această colectivitate să existe măcar: indivizii sunt îndeajuns. Și dacă indivizii au libertate spirituală, atunci și colectivul va fi liber spiritual. (Libertatea - curajul de a fi tu însuți)

Fiecare om are propriul său centru, dar nu trăieşte în el – trăieşte în afara lui. Acest fapt duce la tensiune interioară, la frământare, la angoasă. Nu vă aflaţi unde ar trebui să fiţi; vă lipseşte echilibrul, iar dezechilibrul stă la baza tuturor tensiunilor mintale: dacă depăşeşte o anumită limită, înnebuneşti. Nebun este acela care şi-a ieşit cu totul din fire. Iluminatul este opusul unui nebun. El este centrat în el însuşi. Voi vă aflaţi undeva la mijloc, între cele două situaţii. Încă n-aţi ieşit total din voi înşivă, dar nici nu sunteţi în centrul vostru. Vă mişcaţi undeva la mijloc. Uneori, vă îndepărtaţi foarte mult și deveniţi temporar nebuni. În mânie, în sex, în toate direcţiile în care v-aţi dus prea departe de voi înşivă sunteţi temporar nebuni. În acele momente, nu-i nicio deosebire între voi şi un alienat mintal. Diferenţa constă numai în faptul că nebunia lui este definitivă, în timp ce a voastră este temporară și vă reveniţi. Când sunteţi furioşi, ajungeţi în starea de nebunie, care nu este permanentă. Calitativ, nu există nicio diferenţă, diferenţa este numai cantitativă. Alteori, când sunteţi relaxaţi, total în largul vostru, vă atingeţi şi centrul. Acelea sunt momente fericite. Se întâmplă şi ele. Atunci sunteţi ca un Buddha, ca un Krishna, dar numai pentru o clipă. Nu rămâneţi acolo. Căci, în momentul în care vă daţi seama că sunteţi fericiţi, deja ați plecat de acolo. Durează atât de puţin, încât până când aţi recunoscut fericirea, ea a şi trecut. Pendulăm permanent între aceste stări, dar această mişcare este periculoasă, pentru că nu vă puteţi crea o imagine proprie stabilă. Nu ştiţi cine sunteţi. Dacă oscilaţi permanent între nebunie şi propriul centru, nu puteţi avea o imagine clară despre voi înşivă. Veţi avea o imagine lichidă și nu veţi şti cine sunteţi. Din această cauză vă temeţi chiar şi când aşteptaţi momente de fericire, şi atunci vă fixaţi undeva, la mijloc. (Cartea secretelor)

Greşelile trebuie acceptate, nu-i nimic în neregulă cu ele. Toată lumea face greşeli şi toată lumea trebuie să le facă. Nu cere perfecţiune. Greşelile sunt bune, ele te fac să fii uman. Altfel, vei fi ori ne-uman, ori supra-uman, şi niciuna dintre aceste variante nu este benefică. A fi uman e frumos, dar pentru a rămâne uman trebuie să greşeşti. Nu-i nimic în neregulă cu greşelile! Dar tu știi că nu trebuie să comiţi greşeli. Atunci te torturezi, te simţi vinovat şi te condamni. Nu-i nevoie, toţi greşim. Doar ţine minte un lucru: nu face aceeaşi greşeală! Fă doar greşeli noi. Satură-te de cele vechi şi găseşti moduri de a face alte greşeli. Cu cât faci mai multe greșeli, cu atât mai multă experiență capeți. Cu cât capeți mai multă experiență, cu atât mai puține greșeli vei face. (ABC-ul iluminării)

Existenţa este pregătită să-ţi ofere paradisul aici şi acum, dar tu tot amâni, mereu, până mori. Dacă nu ai compasiune pentru propriul corp, nu poţi să ai compasiune nici pentru un alt corp. Corpul este un organism viu care nu ţi-a făcut niciun rău. Ţi-a stat tot timpul la dispoziţie de când ai fost conceput şi-ţi va sta până la moarte. Va face tot ce vrei tu să facă pentru tine, chiar şi imposibilul, şi nu se va arăta nesupus. E de neconceput să creezi un mecanism atât de ascultător şi de înţelept. Dacă vei deveni conştient de toate funcţiile organismului tău, vei fi surprins. Nu te-ai gândit niciodată ce face corpul tău. E atât de miraculos, atât de misterios. Dar nu te-ai interesat niciodată de el. Nu te ai deranjat niciodată să faci cunoştinţă cu propriul corp. Corpul este cel mai mare mister al existenţei tale. Acest mister trebuie iubit, funcţionarea lui trebuie să fie pătrunsă în intimitate. (Echilibrul corp - minte)  

Plăcerea depinde de ceilalți. Dacă iubești o femeie și asta e plăcerea ta, acea femeie devine stăpâna ta. Dacă iubești un bărbat, dacă asta e plăcerea ta și ești nefericită, disperată, tristă fără el, ai devenit sclavă, nu mai ești liberă, ești la închisoare. Dacă ești în căutare de bani și putere, vei fi dependent de ele. Omul care acumulează bani, a cărui plăcere este să aibă din ce în ce mai mulți, va deveni din ce în ce mai nefericit, deoarece, cu cât are mai mulți bani, cu atât va vrea și mai mulți, și cu cât va avea mai mulți, cu atât mai tare se va teme c-o să-i piardă. E o sabie cu două tăișuri. Pot fi furați, banca poate da faliment, situația politică din țară se poate schimba. Există o mie și unu de lucruri de care depind banii tăi. Banii nu te fac stăpân, ci sclav. Plăcerea e ceva periferic, ea depinde de împrejurări exterioare ție. E numai o excitație. Dacă mâncarea e plăcere, ce-ți place la ea, de fapt? Doar gustul, preț de câteva clipe. Când trece peste papilele gustative, ai o senzație pe care o interpretezi ca plăcere. Azi s-ar putea să fie plăcere, dar mâine s-ar putea să nu mai fie. Dacă mănânci zi de zi aceeași mâncare, papilele gustative devin insensibile la ea și nu-ți va mai plăcea. (Bucuria - fericirea care vine din interior)

Dacă cineva vrea să devină lider, trebuie să facă mai întâi un lucru: să-ți distrugă cumva inteligența. Să te clatine din rădăcini, să te facă să-ți fie frică, să nu mai ai încredere în tine. Asta e o condiție indispensabilă. Dacă ești inteligent, îți rezolvi singur problemele. De fapt, orice probleme apar în viața, tu ai mai multă inteligență decât ele. Inteligența e un dar al naturii. Dar există oameni ambițioși, care vor să guverneze, să domine. Există nebuni ambițioși care creează frică din tine. Frica e ca rugina, distruge inteligența. Dacă vrei sa distrugi inteligența cuiva, fă-l să-i fie frică. Creează iadul și fă-i pe oameni să se teamă. Când oamenii se tem de iad, se duc și se prosternează în fața preotului. Îl ascultă pe preot. Dacă nu-l ascultă, îi așteaptă focul gheenei. E firesc să le fie frică. Ei trebuie să se apere, și pentru asta au nevoie de preot. Preotul devine indispensabil. Trebuie mai întâi creată teama, și apoi lăcomia. Inteligența nu e lacomă. O să te miri să afli că un om inteligent nu e niciodată lacom. Lăcomia este caracteristică oamenilor mărginiți. Aduni acum provizii pentru ziua de mâine pentru că nu ai încredere că mâine ai să mai fii în stare. Devii avar, lacom, pentru că nu știi dacă mâine inteligența ta o să facă față vieții sau nu. N-ai încredere în inteligența ta, așa că aduni în prostie. Un om inteligent nu se teme, el nu e lacom. (Inteligența - reacționează creativ la prezent)

Când misionarii creștini au ajuns în Africa, s-au trezit în mare dificultate. Trebuiau să traducă Biblia, iar în Biblie, Dumnezeu e descris ca fiind alb, iar Diavolul, negru. Așa că a apărut o problemă: cum să le spui negrilor că Diavolul e negru și Dumnezeu e alb? Ei îl puteau concepe pe Dumnezeu numai ca fiind negru și pe Diavol, alb. Era firesc, ei și-l imaginaseră întotdeauna pe Dumnezeul lor ca fiind negru, iar Diavolul lor fusese întotdeauna alb. S-ar putea să nu știți cum au rezolvat problema misionarii creștini. Ei bine, în traducerile africane ale Bibliei, Dumnezeu e zugrăvit ca fiind negru, iar diavolul, alb. Altfel n-ar fi existat comunicare, confluență. Noi concepem lucrurile cu mintea; mintea noastră interpretează întruna. Dacă omul ar dispărea, în lume n-ar mai exista bine și rău, nimic n-ar mai fi moral sau imoral. Toate judecățile noastre se datorează concepțiilor. Crezi în Dumnezeu. Apoi afacerea ta dă faliment și brusc apare necredința. Crezi în Dumnezeu, îți moare cineva drag și nu mai crezi. Credința ta în Dumnezeu este distrusă doar prin moartea cuiva drag? Înseamnă că n-a valorat mult. Spre deosebire de credință, încrederea nu poate fi niciodată distrusă. Odată ce există, nimic n-o poate distruge. Așa că, ține minte, între încredere și credință e o mare diferență. Încrederea este personală; credința este socială. Încrederea ți-o dezvolți singur; credința îți este impusă. Renunță la credințe. Sigur, va apărea teama, pentru că apare îndoiala. Credința forțează îndoiala să se ascundă undeva, o reprimă. Nu-ți face griji în privința asta. Lasă îndoiala să vină. Fiecare trebuie să treacă printr-o noapte întunecoasă înainte de a ieși la lumina soarelui. Dar când, după lunga călătorie prin noaptea neagră apare dimineața, știi că a meritat. Încrederea nu poate fi cultivată și nu încerca s-o cultivi. Asta a făcut omenirea. Încrederea cultivată devine credință. Descoperă încrederea în interiorul tău, n-o cultiva. Pătrunde mai adânc în ființa ta și descoper-o. (Curajul - plăcerea de a trăi periculos)

OSHO: The Future Philosophy of Humanity (RO)



sâmbătă, 4 aprilie 2015

Jiddu Krishnamurti - Libertatea sufletului și a minții + documentar (RO)


LIBERTATEA SUFLETULUI ȘI A MINȚII
– BIOGRAFIA LUI JIDDU KRISHNAMURTI –

Jiddu Krishnamurti a fost un filozof de origine indiană, promotor al unei educații alternative. Gândirea sa, apărută în cadrul teozofiei și al contraculturii anilor 1960, a exercitat o influență notabilă asupra unor scriitori, savanți, politicieni și alte personalități ale timpului. Pe când era doar un adolescent, a fost prezentat de către Societatea Teozofică a epocii drept un potențial mesia. Mai târziu însă, el a dezvoltat o teză radical opusă, care consta în ideea că transformarea omului nu se poate face decât prin eliberarea de orice formă de autoritate. El spunea că nici religiile, nici ateismul și nici ideologiile politice nu vor fi vreodată capabile să ofere libertatea individuală, pentru că acestea, în fond, nu fac altceva decât să perpetueze condiționările.


Krishnamurti s-a născut pe 11 mai 1895, la Madanapalle, într-o familie de brahmani, în India aflată sub administrație britanică. Era al optulea băiat și, conform tradiție hinduse, i s-a dat numele de Krishna („murti” însemnând formă sau manifestare). Mama sa, Sanjeevamma, de care era foarte atașat, a murit când el avea 10 ani. Conform biografei Mary Lutyens, Krishnamurti a fost un copil cu o sănătate fragilă, bătut frecvent, atât de tatăl său, Narainiah, cât și de profesori. Avea doar 14 ani în 1909 când, însoțit de fratele său, Nityananda, l-a întâlnit pe Charles Webster Leadbeater pe o plajă privată din Adyar, care aparținea Societății Teozofice, unde lucra tatăl său. Leadbeater, care spunea că poate explora viețile anterioare ale cunoscuților săi, susținea că ar fi detectat la acest copil o aură excepțională și ar fi știut că el trebuie să fie pregătit ca vehicul pentru „învățătorul lumii”, Lord Maitreya pe care-l așteptau teozofii. Krishnamurti a considerat salutară această perioadă a educației lui în sânul Societății Teozofice, inclusiv pe planul sănătății. El declara mai târziu că, dacă nu l-ar fi întâlnit pe Leadbeater, în mod sigur n-ar fi supraviețuit.

În vederea pregătirii pentru destinul său, Krishnamurti a început să studieze cu Leadbeater și cu Annie Besant, care conducea la acea vreme Societatea Teozofică. Pentru a-l proteja, i-au dat numele de Alcyone (foto), iar celorlalți teozofi li s-a cerut cea mai mare discreție privind existența și identitatea lui. Annie Besant a devenit noua lui mamă, obținând din partea tatălui custodia lui și a fratelui lui, Nitya. Tatăl i-a retras însă acest drept printr-o decizie judecătorească, în 1913. După ce a pierdut la apel, Annie Besant a fost somată să-i redea pe cei doi băieți tatălui lor. În momentul acela, ea se afla cu ei în Marea Britanie și a refuzat să-i trimită în India. Un ultim apel a fost depus la Privy Council (Consiliul Privat al Maiestății Sale) care a decis să-i lase pe cei doi băieți să aleagă. Până la urmă însă, aceștia n-au mai fost consultați. S-a considerat că neîntoarcerea în India exprima voința lor de a rămâne în Marea Britanie și deci cu Annie Besant. În același fel, s-a considerat că tatăl, nefăcând apel la decizia Privy Council, a acceptat situația.

Ca parte a educației sale, în 1910, Krishnamurti a petrecut două zile și două nopți în apartamentele lui Annie Besant, lăsat sigur cu Leadbeater pentru „inițiere”. În acest timp, și-ar fi văzut viețile anterioare, după cum povestește în cartea sa, The Lives of Alcyone (Viețile lui Alcyone), publicată în toamna aceluiași an. După aceea, a fost acceptat de către mahatmas, sfinții teozofiei. Tutorii săi au lucrat intens pentru a-i șlefui imaginea publică și a-i induce acea atitudine detașată și calmul britanic, pe care le va păstra tot restul vieții.

Tot în 1910, cei mai zeloși teozofi din Adyar au creat Ordinul Soarelui Răsare (Order of the Rising Sun), care-l venera pe „învățătorul lumii” în persoana lui Alcyone. Acest ordin, considerat un simplu cult al personalității, a fost dizolvat în 1913. Totuși, a fost destul de repede înlocuit cu Ordinul Steaua Orientului (Order of the Star of the East), creat și omologat de Annie Besant, care considera că acest ordin nu este legat de teozofie, dar este punctul de plecare al unei viitoare religii universale. Această creație a fost, de altfel, unul dintre motivele plecării lui Rudolf Steiner, care a părăsit Societatea Teozofică pentru a-și crea una proprie, anume Societatea Antropozofică. Și alți teozofi au protestat energic și au demisionat.

Krishnamurti în Anglia, în 1911, cu fratele său, Nitya
și teozofii Annie Besant și George Arundale

În 1911, Annie Besant i-a adus deci pe Krishnamurti și pe fratele său mai mic la Londra, unde au întâlnit-o pe Emily Lutyens, care era fiica fostului vicerege al Indiilor, Robert Lytton, și soția arhitectului Edwin Lutyens. Acesta din urmă a fost trimis în 1912 la Delhi, ca arhitect oficial. Krishnamurti i-a făcut o puternică impresie lui Emily Lutyens, care s-a convertit la teozofie pentru a petrece cât mai mult timp în preajma lui. În momentul acela, Societatea Teozofică a beneficiat și de o importantă contribuție financiară din partea doamnei Lutyens, destinată atât educației tânărului Krishnamurti, cât și ei însăși și celor două prietene ale ei, americanca Mary Dodge și contesa britanică Muriel de la Warr.

Pe tot parcursul Primului Război Mondial, cei doi frați au rămas în Marea Britanie, schimbând mai multe reședințe și ocupându-și tot timpul pentru a studia și a se occidentaliza. Scopul mamei lor adoptive era ca aceștia să reușească să intre la Universitatea Oxford. Cu toate acestea, caracterul visător și lipsa de interes a lui Krishnamurti au făcut-o pe Annie Besant ca într-un final să renunțe la această idee și să plece în India, angajându-se în lupta poporului pentru independență. A fost chiar o vreme când ea s-a îndoit serios că băiatul era „învățătorul” mult așteptat.

În 1921, Krishnamurti a contractat o bronșită care s-a cronicizat. În același an, s-a îndrăgostit de o tânără de 17 ani, Helen Knothe, ai cărei părinți erau membri ai Societății Teozofice. S-a despărțit însă repede de ea, simțind că misiunea lui viitoare nu-i dă dreptul la o viață normală.

În anul următor, a călătorit în Australia și apoi în California, la Ojai, împreună cu Annie Besant. Aici, ea a achiziționat un teren, în speranța că locul va produce în Krishnamurti schimbarea mult așteptată. În vara lui 1922, după propriile spuse, consemnate de Emily Lutyens, el a trăit o experiență „transformatoare” care,  deși a fost însoțită de dureri de cap violente, a fost una de trezire spirituală, care trebuia să-i schimbe viața. Krishnamurti a numit această trăire „procesul”, iar Annie Besant i-a spus „trezirea energiei primordiale Kundalini”. El a povestit că în cursul acestui „proces” a simțit o prezență, o binecuvântare, o imensitate, o stare nouă și un sentiment al sacrului. Ulterior, în învățăturile lui, s-a referit de multe ori la „procesul transformării”, folosind acest termen mai ales în „carnetele” sale.

Moartea fratelui său, care a survenit în 1925, la vârsta de 27 de ani, l-a afectat puternic. Atât de puternic, încât, după ce și-a petrecut toți acești ani supunându-se viziunii despre el a tutorilor săi, asigurându-i chiar că va face tot ce i se va cere, Krishnamurti a început să conteste directivele care-i fuseseră impuse, fără ca totuși să dezavueze total ideea că ar fi un fel de mesia.

În august 1929, el a decis să dizolve organizația înființată în 1913 pentru a-l susține, și care fusese denumită „Ordinul Steaua Dimineții”. Cu această ocazie, a declarat: „Adevărul este o țară fără drumuri; nu poți ajunge la el pe nicio cale: nicio religie, nicio sectă”. El considera că ritualurile și exercițiile spirituale ale acestui ordin erau, în cel mai bun caz, lipsite de interes, și în cel mai rău caz, absurde. Spunea că în acest ordin, singura persoană cu adevărat sinceră era Annie Besant. Împotrivirea lui față de orice noțiune de salvator, de guru sau de mediator în experimentarea realității avea să-i devină linie directoare. Conform lui Mary Lutyens, Krishnamurti a rupt ultima legătură cu Societatea Teozofică în 1933, odată cu moartea lui Annie Besant. În acel an, se exprima astfel: „Orice autoritate, mai ales în domeniul gândirii, este distrugătoare. Liderii își distrug adepții, iar adepții își distrug liderii. Trebuie să fiți propriul vostru învățător și propriul discipol. Trebuie să puneți la îndoială tot ceea ce omul a acceptat ca valabil sau necesar. Dar, realizând că nu vom mai putea depinde de nicio autoritate exterioară, ne rămâne imensa dificultate de a respinge și autoritatea interioară a micilor noastre opinii, cunoștințe, idei și idealuri”.

În această perioadă, Krishnamurti s-a consacrat călătoriilor în lume, pentru a-și expune ideile. A devenit rapid o atracție, neobișnuită pentru vremea respectivă, căci se distanța categoric de orice religie. Spunea că oamenii nu au nevoie de dogme, ritualuri și maeștri spirituali pentru a ajunge la iluminare. Totuși, inevitabil, de fiecare dată sfârșea prin a fi perceput ca un guru.

Între 1930 și 1944, turneele lui au fost organizate de Trustul Star Publishing, sub conducerea lui Desikacharya Rajagopal, care se ocupa de toate aspectele materiale, pe care Krishnamurti le detesta. În acești ani, Krishnamurti a avut o relație de iubire cu Rosalind, viitoarea soție a lui Rajagopal, care era americancă. Fiica acestora, Radha, spune în cartea sa, consacrată anilor mamei sale petrecuți lângă Krishnamurti („Vieți în umbră cu J. Krishnamurti”) că a fost probabil prima lui relație intimă cu o femeie. În aceeași carte, Radha adaugă că mama ei era foarte apropiată de Nitya, fratele lui Krishnamurti, și că-i vizita zilnic pe cei doi frați, consolându-i în momentele de nefericire și îngrijindu-i în cele de boală. Bineînțeles că toate acestea se întâmplau înainte de mariajul ei cu D. Rajagopal, pe care Krishnamurti l-a perceput ca pe o formalitate neimportantă pentru el, și care nu i-a afectat relația privilegiată pe care o avea cu Rosalind. Biografa lui Krishnamurti, Mary Lutyens, evocă și ea această relație.

Tot în această perioadă, Krishnamurti a fondat primele școli conforme cu viziunea lui asupra educației, Rosalind devenind directoarea școlii „Valea fericită” (Happy Valley School). În acești ani, reședința lui principală era la Ojai, în California, unde a primit vizita mai multor personalități ale epocii, printre care Aldous Huxley, Igor Stravinsky, Bertold Brecht, Thomas Mann, Bertrand Russel, ca și cea a Gretei Garbo, care i s-a înfățișat ca o aspirantă spirituală serioasă. Dintre toți, Aldous Huxley i-a devenit prietenul cel mai apropiat.

În 1946, Krishnamurti a căpătat o infecție gravă la rinichi, pentru care inițial a refuzat să fie tratat, netolerând în preajma lui decât prezența lui Rosalind Rajagopal. Ulterior însă, a cedat, primind îngrijirile medicale. Acum a început să evoce o temă care va reveni frecvent în conferințele lui, cea a „meditației adevărate”, al cărei sens era diferit de cel perceput în epocă. În același timp, el critica separația care se făcea între conștient și inconștient.

Începând cu anul 1950, locuiește o parte din timp și la Paris, unde îl întâlnește pe Léon de Vidas, care avea o proprietate la Cuzorn, în departamentul Lot-et-Garonne din sud-vestul Franței. În casa acestuia redactează o parte din cartea „Comentarii despre viață”, scrisă la îndemnul lui Aldous Huxley, în care, pe lângă introspecția meditativă, adaugă critici acerbe la adresa structurilor societății. În 1953 i se publică prima carte, „La picioarele maestrului” (At the Feet of the Master) de către un editor important și nespecializat în spiritualitate.

Krishnamurti se plângea frecvent atât de venerația cu care era întâmpinat în India, cât și de aprobarea moale, inactivă, a auditoriului occidental. A menționat la un moment dat o conferință în care s-a bucurat când a auzit un murmur dezaprobator în public, ceea ce pentru el indica faptul că începuseră să gândească singuri. În India s-a întâlnit cu multe figuri notabile ale spiritualității, și chiar cu Tenzin Gyatso, al 14-lea dalai lama, cu care a avut o relație de respect reciproc.

În 1960 l-a cunoscut pe fizicianul David Böhm, ale cărui vederi îi păreau apropiate de ale lui. Cei doi au devenit repede prieteni și au înregistrat un număr de dialoguri, care s-au desfășurat pe parcursul a două decenii. După unii observatori, contactul cu omul de știință i-a adus un plus de precizie în vocabular. În anii următori, apropiații lui Krishnamurti observă la el o schimbare generală de comportament. Din bărbatul vesel și detașat care era, devenise serios, nerăbdător și uneori vehement. În această perioadă, publicul lui obișnuit l-a găsit prea auster, ceea ce însă nu l-a împiedicat să organizeze adunări încununate de succes la Saanen, în Elveția, dedicate „persoanelor serioase, preocupate de enormele provocări ale umanității”.

În 1970, Krishnamurti s-a întâlnit de mai multe ori cu Indira Gandhi. Pupul Jayakar, un apropiat al lui Gandhi, spunea că Indira Gandhi a fost influențată în politica ei de discuțiile cu el.

În 1980, Krishnamurti își reafirmă liniile directoare ale filozofiei sale într-o declarație scrisă, cunoscută sub numele de „Miezul învățăturilor”. Tot atunci, le spune apropiaților săi că experiența lui interioară, „procesul” de care vorbea în primii ani, prinsese o forță nouă, atingând sursa întregii energii, și că acum nu mai există în el decât „un spațiu incredibil și o frumusețe imensă”.

În 1981, în urma unei gripe care l-a afectat în așa măsură, încât a spus că „ar fi fost mai ușor să mor decât să supraviețuiesc”, a început să evoce tot mai des tema morții în scrierile și discursurile lui. Dar chiar dacă în acești ani apropiații lui au remarcat semnele oboselii fizice și mentale, el a continuat să țină în jur de 120 de conferințe pe an, până cu puțin timp înainte de moarte. Modul său de viață era riguros și auster: era vegetarian, nu fuma, nu bea alcool sau cafea și făcea exerciții fizice regulat.

La vârsta de 90 de ani, Krishnamurti s-a adresat Națiunilor Unite, cu ocazia primirii Medaliei pentru Pace a ONU pe anul 1984.

Ultima întâlnire cu publicul a avut loc la Madras, în India, în ianuarie 1986, cu o lună înainte de decesul său, care a survenit la Ojai, în California. Pregătindu-se pentru moarte, a cerut ca nimeni să nu fie desemnat sau să se erijeze în reprezentantul sau interpretul lui. A mai cerut ca niciuna dintre locuințele sale să nu devină loc de pelerinaj și niciun cult să nu fie creat în jurul persoanei lui. „Aceasta ar fi în contradicție cu toate învățăturile mele”, a spus Krishnamurti. Dorința i-a fost respectată. A murit pe 17 februarie 1986, la câteva săptămâni după ce a fost diagnosticat cu un cancer la pancreas. Avea 91 de ani.
 
Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa Verde)
Provocarea schimbării
Filmul biografic al lui Krishnamurti


marți, 10 decembrie 2013

Serghei Lazarev - Cauzele spirituale ale bolilor + documentar (RO)

-->

CAUZELE SPIRITUALE ALE BOLILOR

Serghei Lazarev

Bioenergeticianul rus Serghei Lazarev este autorul unor cărţi de succes, între care „Karma sau armonia dintre fizic, psihic şi destin” a atras atenţia publicului în mod special. Este o carte care, prin argumente întemeiate pe fapte concrete, relevă un fapt care revoluţionează întreaga concepţie contemporană asupra diagnosticării şi tratării bolilor. Lazarev demonstrează cu claritate că subconştientul este poarta de intrare a majorității afecţiunilor fizice:


«Subconştientul asimilează reziduul energetic. Tot ce pătrunde în subconştient constituie un ghid de acţiune şi începe să funcţioneze activ. Logica conştientului uman este orientată către supravieţuirea corpului fizic, în timp ce logica subconştientului este direcţionată către păstrarea şi dezvoltarea structurilor spirituale. Subconştientul asimilează murdăria energetică cu o viteză neînchipuită. Sentimentele şi trăirile negative ce pătrund în subconştient nu mai pot fi controlate şi, deoarece sănătatea fizică este legată de subconştient, apar complicații şi urmări grave.

Când împotriva noastră acţionează ceva neplăcut, nu e bine să răspundem în acelaşi mod. Codul legilor şi regulilor care au existat în societate în toate veacurile protejau împotriva destrămării celor mai fine structuri ale câmpurilor oamenilor. Acum toate acestea sunt pierdute. Relaţiile dintre oameni sunt determinate de nişte coduri ale câmpurilor lor. Câmpul fiecărui om conţine un set de programe ce determină relaţiile lui cu lumea şi cu oamenii. Sentimentele de dragoste, ură, supărare pe care le nutresc cei din jur faţă de noi, corespund cu ceea ce e sădit în karma omului respectiv. Câmpul unui om conţine programe informaţionale ale atitudinilor lui faţă de alţi oameni. Astfel, când împotriva noastră acţionează ceva neplăcut, nu e bine să răspundem cu aceeaşi monedă. Ne putem opune la nivel fizic, însă la nivelul câmpului şi al spiritului trebuie să ne păstrăm întotdeauna o atitudine de blândeţe şi să manifestam înțelegere faţă de oameni. Acest lucru ne curăţă karma, ne fereşte de boli şi ne poate schimba destinul.

Răutatea poate fi considerată un atac bioenergetic asupra individului. Irascibilitatea în raporturile cu oamenii constituie o tentativă de atac bioenergetic nu numai asupra unui individ, ci şi asupra Universului, provocând deformaţii ale structurii câmpului. Rugaţi-vă pentru cei care vă blestemă şi binecuvântaţi-i pe cei ce vă urăsc. Aceasta e cea mai puternică apărare împotriva nenorocirilor, bolilor şi a ceea ce numim deochi.

Multe boli apar pentru că oamenii nu ştiu cât de periculos e să emane gânduri şi stări emoţionale negative. De aceea, orice sentiment de supărare, de jignire sau de ură de care omul nu se poate debarasa timp îndelungat reprezintă un pericol. Cei ce vor să fie sănătoşi nu-şi pot permite să fie supăraţi. Oamenii încearcă în mod intuitiv să scape de sentimentul de supărare. Modalităţile sunt plânsul, spartul veselei, înjurăturile şi alte manifestări, care de fapt pot duce la ceva mult mai grav, precum omorul. Când supărarea este ţinută timp îndelungat, ea loveşte nu doar în cel care o ţine în el, dar şi în familia lui. Oamenii sănătoşi nu sunt supărați, ci veseli.

În iudaism şi creştinism există „duminica iertării”, când omul cere iertare pentru toate ofensele şi nedreptăţile pe care le-a săvârşit, cu voie sau fără voie. Dacă acest lucru se face cu sinceritate, atunci are loc autopurificarea în subconştient. Din păcate, sensul căinţei este înţeles greșit în prezent. Căinţa nu este un şir de remuşcări sterile. În timpul căinţei, are loc ruperea lanţului de cauze şi efecte, în care o faptă o atrage după sine pe următoarea. În iudaism, cel care se căieşte sau în creştinism, tâlharul răstignit pe cruce care se pocăieşte, se pot ridica mai sus decât un sfânt, pentru că ei au nevoie de eforturi de zeci de ori mai mari decât un om cu karma curată.

Conştiinţa omului este ca o rotiţă ce poate fi rotită prin eforturi nu prea mari, înainte şi înapoi, în timp ce subconştientul este ca o roată imensă, greu de pornit, dar şi mai greu de oprit. Strămoşii noştri urneau roata subconştientului prin aspiraţia către divin, prin iubire şi facerea de bine. În ultimele sute de ani am trăit din inerţia acestei mişcări, fără să depunem eforturi pentru a o menţine. De aceea, acum ne poate ajuta numai aspiraţia conştientă şi neîntreruptă către armonia lumii. Rezervele karmei omenirii sunt epuizate şi doar aspiraţiile personale ale fiecărui om vor determina gradul său de protecţie împotriva nenorocirilor. Un mare păcat pe care îl poate comite un om în viaţă este să ucidă iubirea, pentru că înainte de a ucide un om, trebuie să ucizi în tine iubirea faţă de acel om. Uciderea sentimentului de iubire reprezintă terenul pe care proliferează multe crime şi nenorociri.

Boala poate îndeplini diferite funcţii. Prima este cea de avertizare. A doua, de oprire a activităţii ce împiedică dezvoltarea normală a omului, iar a treia, de eliminare a mecanismelor care permit răspândirea informaţiei negative.

Copiii de astăzi au capacităţi bioenergetice mult mai mari decât copiii strămoşilor noștri. În luna a cincea, copilul se află într-o comuniune absolută cu Universul. Deoarece pentru o viaţă normală omul trebuie să intre periodic în contact cu Universul, el se foloseşte pentru aceasta de amintirile din luna a cincea, codate în câmpul său. Celula poartă în ea programul de distrugere a organismului, iar organismul reacţionează în mod corespunzător. Blocarea acestui program este posibilă numai prin printr-o mare iubire.

Până la naştere, fătul interacţionează puternic cu lumea înconjurătoare. Comportamentul mamei exercită o puternică influenţă asupra stării lui fizice și structurii lui spirituale. Structura negativă a câmpului femeii determină multe din necazurile copilului. Mama este indisolubil legată, prin câmp, de copilul ei, şi de aceea, trăirile emotive ale mamei se răsfrâng asupra copilului. Dacă este vorba de ură sau divorţ, aceste lucruri vor însemna o adevărată catastrofă pentru el.  Soarta şi caracterul viitorului copil se formează în câmpul infoenergetic al părinţilor încă înainte de concepţie. În momentul concepţiei, acestea există deja şi îi determină viitorul. De aceea, dacă părinţii au dubii în privința aducerii pe lume a copilului, are loc un atac asupra caracterului și destinului viitorului copil. Simpla îndoială asupra dorinţei de a avea un copil, nemaivorbind de tentativa de a scăpa de el, constituie o demolare a fericirii şi sănătăţii lui, a capacității lui de comunicare şi solidaritate cu oamenii.»

Serghei Lazarev - Cauzele spirituale ale bolilor (RO)



sâmbătă, 21 septembrie 2013

Omraam Mikhael Aivanhov - Yoga nutriției

-->

YOGA NUTRIŢIEI

Omraam Mikhael Aivanhov

Cei interesați pot descărca textul de aici.

Azi voi vorbi despre nutriţie şi vă voi spune lucruri de o maximă importanţă. Foarte puţini, chiar şi dintre cei învăţaţi şi evoluaţi, ştiu aceste lucruri. Pentru început, ar putea să pară neinteresante, dar pe măsură ce ascultaţi şi exersaţi aceste lucruri,veţi vedea că sunt extrem de bogate şi darnice, putând să vă schimbe întreaga existenţă.

NUTRIŢIA PRIVEȘTE OMUL CA UN ÎNTREG

Presupuneţi că, pentru un motiv sau altul, sunteţi lipsit de mâncare câteva zile şi sunteţi prea slăbit chiar şi pentru a vă mişca. Puteţi fi erudit, bogat... nimic din ceea ce ştiţi sau posedaţi nu poate înlocui fructul sau bucata de pâine pe care o puneţi în gură: o îmbucătură şi reînviaţi! O înghițitură e tot ce aveți nevoie pentru ca forţele şi mecanismele întregului vostru sistem să înceapă să funcţioneze din nou. Există anumite elemente în alimente care redau sănătatea şi vigoarea mai eficient decât orice gând, emoţie sau putere a voinţei, dar nu vă daţi seama de asta. Mâncarea n-are nicio altă importanţă pentru voi în afară de mijlocul de a vă satisface un instinct şi nu vedeţi să aibă vreun efect emoţional sau intelectual asupra voastră. Totuşi, mâncarea e cea care face posibil tot ce faceţi: să vorbiţi, să simţiţi, să gândiţi. Iniţiaţii au ştiut dintotdeauna importanţa nutriţiei, descoperind de mult timp că alimentele sunt concepute şi pregătite în laboratoare divine cu infinită înţelepciune şi că ele conţin elemente magice, ce pot face omul să aibă revelaţii. Ei mai ştiu că trebuie să creeze anumite condiţii înainte de a beneficia de alimente.

Deşi hrana stă la originea tuturor războaielor şi revoluţiilor, nu se poate spune că lumea o consideră de primă importanţă. Oamenii, ca și animalele, sunt instinctivi în ceea ce priveşte mâncatul, şi nu au noţiunea de beneficiu spiritual, ce poate deriva din a mânca într-un anumit mod; de fapt, ei nu ştiu să mănânce. Urmăriţi-i și veţi vedea cât de mecanic mănâncă, înghiţind fără să mestece şi lăsând tot felul de idei haotice şi sentimente să se amestece cu procesul de digestie şi eliminare. Şi apoi se miră că se îmbolnăvesc. E din modul lor de a mânca. În familie, toţi sunt ocupaţi să citească, să privească la televizor, să muncească. Apoi se aşează la masă şi încep să pălăvrăgească, să se certe. O masă luată în asemenea condiţii te face să nu mai vrei altceva după aceea decât să dormi; eşti aşa de greu, că nu mai ai entuziasm pentru nimic. Dacă ai mânca cum trebuie, te-ai simţi în formă, lucid şi gata de lucru după masă.

Cum ar trebui să se mănânce? Vă voi spune ce face un Iniţiat. Mai întâi, ştiind că trebuie să pregătească cele mai bune condiţii posibile pentru a beneficia de elementele pe care Natura le-a creat, începe prin a se reculege, rămânând tăcut şi închinându-şi gândurile Creatorului. Tăcerea la masă nu e caracteristică mânăstirilor. Iniţiaţii şi înţelepţii au mâncat întotdeauna în tăcere. Inițiatul mai ştie că prima îmbucătură e cea mai importantă (cel mai important moment al oricărei acţiuni este primul pas) pentru că ea semnalizează eliberarea forţelor. Dacă începi într-o stare de armonie, orice vei face va fi armonios până la capăt. Apoi, el mănâncă încet şi mestecă bine, nu doar de dragul digestiei, ci pentru că gura este un laborator spiritual care absoarbe energiile eterice subtile înainte de a transmite părţile grosiere spre stomac. Gura este pentru planurile subtile ceea ce stomacul este pentru planul fizic, un instrument perfecţionat, cu glande pe şi sub limbă, care captează particulele eterice, ceea ce explică de ce, când eşti slăbit de foame, poţi fi complet refăcut şi bine dispus de prima îmbucătură, înainte chiar ca ea să ajungă în stomac. Gura absoarbe energia şi o trimite la sistemul nervos înainte ca alimentele mai puţin subtile să ajungă în stomac.

Să nu vă surprindă să auziţi că din alimente pot fi extrase elemente eterice. Fructul, de exemplu, este alcătuit din materie solidă, lichidă, gazoasă şi eterică. Toţi suntem conştienţi de substanţa solidă şi lichidă, dar puţini sunt conştienţi de cea subtilă, care aparţine zonei aerului. Nimeni nu acordă nici cea mai mică atenţie părţii eterice, care are de-a face cu culoarea şi mai ales cu viaţa fructului şi care este cea mai importantă parte, pentru că aceasta ne hrăneşte corpurile subtile. Căci pe lângă corpul său fizic, omul mai are şi altele, mai subtile (eteric, astral, mental, cauzal, budic, atmic, care sunt sediile funcţiilor fizice şi spirituale). Omul ar trebui să se întrebe cum să le hrănească, decât să le lase să flămânzească. El ştie oarecum ce să-i dea corpului său fizic (zic „oarecum”, pentru că majoritatea mănâncă carne, care e dăunătoare atât fizic, cât şi psihic) dar nu are idee ce să-i dea corpului eteric (vital), astral (emoţional), mental, nemaivorbind de cele superioare.

După cum v-am spus, e de ajutor pentru corpul fizic să mestecăm bine, dar pentru corpul eteric e nevoie să adăugăm ceva în plus: respiraţia. La fel cum o briză animă flacăra, tot așa, respirând profund în timpul mesei ajutăm la combustie. Digestia, respiraţia şi meditaţia sunt forme de combustie, singura diferenţă fiind gradul de căldură şi puritatea substanţei. Dacă vă opriți din mâncat din când în când şi răsuflaţi profund, arderea ce are loc permite corpului eteric să extragă particulele subtile din mâncare şi, cum corpul eteric este centrul vitalităţii, memoriei şi sensibilităţii, e în avantajul vostru să aveţi grijă să fie alimentat. Corpul astral este hrănit cu substanţe chiar mai subtile decât particulele eterice: emoţii şi sentimente. Dacă vă gândiți cu dragoste la mâncarea pe care o mâncaţi, corpul vostru astral va extrage din ea părţile preţioase de care are nevoie şi, ca rezultat, se va umple cu dragoste pentru toată lumea. Vă veţi simţi fericiţi şi împăcaţi, având doar o dorinţă – să trăiţi în armonie cu Natura. Acest sentiment nu prea mai există azi, pentru că oamenii nu mai au acea atitudine protectoare, atentă și plină de dragoste față de obiecte, copaci, munţi, stele etc. Sunt prea ocupaţi de ei înşişi şi se simt ameninţaţi chiar şi când sunt în siguranţă acasă sau dorm. De fapt, ei nu sunt ameninţaţi. Sentimentul de a fi abandonat de Mama Natură vine din faptul că nu şi-au hrănit corpul astral! Când acesta este hrănit corespunzător, aveţi un sentiment minunat de bunăstare, care vă face să fiți generos şi tolerant în viaţă şi dacă aveți probleme importante de rezolvat, veți proceda cu tact şi înţelegere, ştiind să faceți concesii.

Pentru a alimenta corpul mental, Iniţiatul se concentrează cu ochii închişi asupra mâncării. Cum mâncarea este pentru el o manifestare a divinității, el încearcă să-i vadă toate aspectele: de unde vine, ce conţine, ce calităţi are și ce entităţi au îngrijit-o, pentru că există fiinţe invizibile care au grijă de plante şi copaci. Mintea îi e preocupată de aceste lucruri în timp ce extrage elemente din mâncare, ce sunt încă mai subtile decât cele necesare corpului astral. O masă luată astfel îl lasă cu o înţelegere pe care nu o avea la început. Majoritatea oamenilor îşi imaginează că doar prin lectură, studiu şi meditaţie îşi dezvoltă capacităţile intelectuale. Însă, deşi studiul şi meditaţia sunt indispensabile, ele singure nu sunt suficiente. Corpul mental trebuie hrănit cu anumite elemente în timpul meselor, ca să fie puternic şi rezistent la eforturi prelungite. Trebuie să înţelegeţi că corpul astral este cel care susţine emoţiile iar corpul mental vă susţine mintea, gândirea. Aceste două corpuri trebuie hrănite corespunzător, pentru a face față sarcinii de a vă trăi viaţa.

Pe lângă corpurile eteric, astral și mental, omul mai are şi alte corpuri alcătuite dintr-o substanţă şi mai înalt spirituală: cauzal, buddhic şi atmic sau centrele raţiunii, sufletului şi spiritului, care trebuie și ele hrănite. Hrana lor e sentimentul de gratitudine. Recunoștința, care și ea e pe cale de dispariţie din existenţa umană, e cea care deschide uşile spirituale. Totul devine clar, vedeţi, simţiţi, trăiţi! Recunoștința transformă materia grosieră în lumină şi bucurie. Învăţaţi să fiţi recunoscători. Când vă hrăniţi cele trei corpuri superioare, particulele subtile sunt distribuite în creier, în plexul solar şi în toate celelalte organe. Vă daţi seama că aveţi şi alte necesităţi, că lucruri de o natură infinit superioară există pentru voi, iar aceasta vă deschide poarta spre posibilităţi mai mari. Când aţi terminat de mâncat, nu trebuie să vă întoarceţi la dispute sau muncă, nici să vă întindeţi. Rămânând liniştit un moment şi respirând profund, energiile pe care le-aţi acumulat vor fi distribuite în tot sistemul şi atunci veţi fi gata să efectuaţi orice muncă. Nu uitaţi, începutul este cel mai important moment în toată activitatea.

HRANI YOGA

În prezent, oamenii sunt dezechilibraţi de viaţa agitată pe care o duc şi încearcă orice în speranţa de a-şi recâştiga echilibrul: yoga, zen, meditaţie transcendentală, relaxare... Nu am nimic împotriva acestora, dar există un mod mai simplu şi mai eficace de reechilibrare şi anume cel de a mânca corect. Când mănânci neglijent şi indiferent, grăbit, în mijlocul gălăgiei, discuţiilor, tensiunii, la ce bun să meditezi sau orice altceva după aceea? Ar fi mai bine să folosiți această ocazie pe care o aveţi de două sau trei ori pe zi pentru a face ceva care să pună în regulă celulele şi să vă armonizeze întregul sistem. Dacă vă cer să faceţi un efort şi să mâncaţi în linişte (reţinându-vă nu numai de la a vorbi, ci şi de la a face zgomot cu cuţitul, furculiţa) să mestecaţi fiecare bucăţică mult timp şi, din când în când, să respiraţi profund şi mai ales să mulţumiţi cerului pentru toate bogăţiile conţinute în mâncare, e pentru că aceste exerciţii, aparent neînsemnate, sunt mijloace de dobândire a autocontrolului. Învăţând să controlați lucruri mărunte, dobândiţi control asupra lucrurilor mari. Când văd pe cineva neglijent şi neatent în probleme mărunte, ştiu că viaţa lui a fost dezordonată în trecut şi va fi şi pe viitor, dacă nu face ceva, pentru că totul e inter-relaţionat.

Ştiu că nu-i uşor să stai tăcut în timpul mesei şi să te concentrezi numai asupra mâncării. Chiar dacă reuşeşti să fii liniştit şi să-ţi controlezi gesturile, în interior faci gălăgie cu sentimentele sau gândurile îți hoinăresc. Nutriţia devine o practică yoga dacă atunci când mănânci ajungi să-ţi dedici toată atenţia şi controlul procesului de a mânca. Dacă reușești să-ți controlezi gândurile în timpul mesei, vei reuși să-ţi controlezi gândurile și în viaţa zilnică. Dacă ești mereu atent să nu te laşi cuprins de gânduri şi sentimente negative, drumul e pavat şi-ţi va fi uşor. Bineînțeles că nu toate problemele tale vor fi rezolvate doar pentru că ai învățat să mănânci corect, dar acesta este un punct de plecare. Asta nu înseamnă însă că poţi să te relaxezi în restul timpului. Pe scurt, e de dorit să mănânci atent şi e bine să fii atent şi în timpul zilei. Una nu exclude pe cealaltă.

Mâncatul este un ritual magic, în care mâncarea se transformă în sănătate, forţă, dragoste, lumină. Observaţi-vă singuri: dacă mâncaţi într-o stare de mânie, agitaţie, nemulţumire, veţi rămâne cu un gust amar în gură toată ziua; vă veţi simţi nervos şi încordat şi, dacă sunt probleme de rezolvat, veţi fi negativ în reacţii, deciziile vor fi incorecte, nu veţi fi destul de generos și nu veți face concesii. N-are rost să vă justificaţi „Sunt aşa de nervos, n-am încotro!” şi apoi să luaţi nişte medicamente pentru a încerca să vă calmaţi. Pentru a vă liniști sistemul nervos, trebuie să învăţaţi să mâncaţi corect. Orice altceva trebuie lăsat deoparte când vă aşezaţi la masă, chiar afaceri, pentru că singurul lucru important acum e să vă hrăniţi în acord cu regulile divine. Dacă mâncaţi corect, restul se va aranja de la sine când veţi fi terminat. Astfel, economisiţi şi timp şi efort. Nu trebuie să credeţi că problemele se rezolvă mai bine şi mai repede dacă sunteţi încordat şi nerăbdător. De fapt e invers. Lucrurile vă scapă din mâini, spuneți vorbe nechibzuite, aveţi un efect negativ asupra altora, după care vă trebuie timp să îndreptați lucrurile.

Majoritatea oamenilor nu văd că şi cea mai mică acţiune din viaţa zilnică este semnificativă. Cum să te aştepţi ca ei să vadă că modul de a-şi dezvolta inteligenţa, dragostea sau voinţa e de a mânca în mod corect? Toţi cred că inteligenţa e ceva ce dezvolţi prin lectură şi studiu. Ei cred că inima e trezită când ai o soţie şi copii de care să ai grijă şi să-i protejezi; şi că puterea voinţei o dezvolţi prin efort fizic, sport etc. Dar să-ţi dezvolţi mintea şi inima în timpul mesei? Ei bine, da! În timpul mesei îţi dezvolţi inima, mintea, voinţa. Poate nu-ți poţi petrece tot timpul în bibliotecă sau la universitate, poate nu te căsătoreşti şi n-ai copii, poate n-ai ocazia să faci eforturi prelungite, dar cu siguranţă vei mânca, toţi sunt obligaţi să mănânce. Vreţi să vă dezvoltaţi mintea? De câte ori mânuiţi ceva la masă, făcând-o cu grijă, fără a lovi lucrurile unul de celălalt, fără a deranja pe nimeni, vă dezvoltaţi mintea, deveniţi inteligent, atent şi receptiv. Când văd oamenii scăpând cuţitele şi furculiţele, răsturnând lucruri, ştiu imediat că duc lipsă de inteligenţă. Pot avea tot felul de titluri şi diplome, pentru mine nu au inteligenţă. La ce bun un titlu dacă nu eşti bun să apreciezi distanţele? Să zicem că vrei să muţi un pahar. Dacă nu măsori cu ochiul cât de departe e paharul de alte obiecte, vei răsturna și sparge ceva. Vei zice că e o mică lipsă, dar una care poate atinge proporţii uriaşe în evenimentele viitoare din viaţă. Oamenii neîndemânateci şi neglijenţi îşi aduc mari pagube în viață. A nu fi atent, a face gafe, a răni oameni, a deranja lucrurile, sunt toate parte a unei atitudini care provoacă suferinţă şi resentimente ce necesită ani pentru a fi reparate. Când vreau să iau această sticlă cu apă de pe masă, îmi amintesc că a fost în frigider și că e umedă, așa că o şterg înainte de a o apuca şi astfel sunt sigur că n-o să-mi alunece din mână. Aşa trebuie să fie totul, și la masă, și în viaţă. Dacă ceva e în afara conştiinţei tale, va fi în afara controlului tău, nu-i vei fi stăpân şi nu te va asculta. Pentru a controla ceva, trebuie să-l domini în gând.

Un alt lucru, înainte de a vă aşeza la masă: asiguraţi-vă că nu lipseşte nimic, ca să nu trebuiască să vă mai ridicaţi să aduceţi sarea, o farfurie, un cuţit. Adesea când sunt invitat, gazda trebuie să părăsească masa de mai multe ori pentru că a uitat ceva; totuşi, ar trebui să ştie, căci repetă acelaşi lucru în fiecare zi. Dar nimeni nu dă vreo atenţie şi astfel o viaţă întreagă e petrecută întrerupând masa pentru a mai aduce ceva. E un semn sigur că nu eşti atent şi grijuliu nici în probleme mai mari. Dacă încerci să mănânci fără a face zgomot sau a-i deranja pe cei din jur, îţi vei dezvolta inima. Oamenii gândesc: „Ce contează ceilalţi?” şi de aceea lumea întreagă degenerează; nimeni nu se gândeşte la ceilalţi.

Oamenii nu sunt capabili să trăiască împreună pentru că nu au respect și grijă de ceilalţi. A mânca împreună le dă o şansă să-şi dezvolte caracterul şi să-și extindă conştiinţa. La masă poţi învăţa controlul supraveghindu-ţi gesturile şi reţinându-te de la a face zgomot. Ştiu că vă cer ceva greu de făcut, dar dacă reuşiţi, veți fi uimiți de rezultat. Se poate spune cât de evoluată este o persoană dacă este conștientă că aparține unui întreg şi că armonia întregului nu trebuie să fie perturbată de acţiunile, gândurile şi sentimentele lui, de gălăgia lui interioară. Veţi întreba: „Ce înseamnă gălăgia interioară?” Noi facem gălăgie în interiorul nostru cu neliniştile şi nemulţumirile noastre, şi asta perturbă atmosfera psihică a întregului. Nu ne dăm seama cât de dăunătoare este această gălăgie până în ziua în care sistemul nostru cedează şi avem de înfruntat o boală psihică sau fizică.

În timp ce mâncaţi, trebuie să vă gândiţi la mâncare cu dragoste, pentru că aceasta o va face să-şi deschidă comorile pentru voi. Când soarele încălzeşte florile, ele se deschid; când el dispare, florile se închid. Dacă iubiţi mâncarea, ea se va deschide şi va emana o aromă pentru voi şi vă va da particulele eterice pe care le căutaţi. Veţi vedea în ce stare minunată vă veţi afla din momentul în care veţi înceta să mai mâncaţi automat, doar pentru a vă umple golul din stomac. Oamenii nu ştiu să se trateze cu dragoste, să vorbească, să meargă, să privească şi să respire cu dragoste. Dacă ar şti, cerul ar fi cu ei.

În timpul mesei poţi să-ţi dezvolţi mintea, inima şi voinţa, deoarece, făcând gesturi reţinute, armonioase, îți folosești voinţa. Când eşti nervos, ia următoarea masă ca o ocazie de a te calma. Mestecă încet şi fii atent la orice gest; în câteva minute vei fi calm din nou. Va veni ziua când nutriţia va fi cea mai bună yoga. Toate celelalte: Radja-yoga, Karma-yoga, Hathayoga, Jnani-yoga, Agni-yoga sunt minunate, dar e nevoie de ani pentru a obţine cele mai mici rezultate, în timp ce Hrani-yoga, cum îi zic eu, [hrani înseamnă mâncare în limba bulgară] rezultatele sunt imediate. E cel mai uşor de învăţat, toate creaturile o practică inconştient. Această yoga, aşa de puţin cunoscută și de greşit înţeleasă, are în ea toată alchimia, toată magia.

Chiar dacă eşti copleşit de muncă sau ai multe lucruri de făcut, nu încerca să te ascunzi în spatele pretextului că nu ai timp pentru viaţa spirituală. De trei ori pe zi ai cele mai bune condiţii pentru a comunica cu Cerul. Se poate să nu ai timp pentru rugăciune, pentru lectură sau meditaţie, dar oricine are timp pentru a mânca. De ce să nu folosești acest moment pentru a merge un pas înainte spre perfecţiune, trimiţând divinității un gând plin de dragoste şi recunoştinţă. Începe azi să faci din mesele tale un moment spiritual. Oamenii cred că sunt deja perfecţi (de ce nu, se conformează legilor societăţii, nu fac niciun rău, îşi îndeplinesc sarcinile profesionale şi familiale) dar dacă nu au şi activitate spirituală, lumea divină le va rămâne închisă şi nu vor gusta niciodată bucuria, fericirea, plenitudinea, lumina. Da, ei sunt perfecţi; dar ce este această stranie perfecţiune care nu are timp pentru suflet şi spirit?

Desigur, toţi trebuie să muncească pentru propria existenţă, pentru a supravieţui, dar trebuie să găsească şi câteva minute pentru a-și hrăni sufletul şi spiritul. Toţi au venit pe Pământ cu o misiune, dar majoritatea sunt prea ocupaţi gândindu-se la succesul lor social, crezând că, dacă l-au atins, sunt perfecţi. De ce nu emană lumina dinspre ei, dacă sunt perfecţi? Pentru că nu au timp pentru viaţa spirituală sau pentru propriul progres. Suntem aici, pe Pământ, pentru un foarte scurt timp şi când plecăm, nu vom lua cu noi niciuna din achiziţiile noastre materiale – maşini, case, obiecte... Toate acestea vor rămâne în urmă. Ni se vor permite doar achiziţiile interioare. Acest lucru nu l-ați înțeles şi de aceea sunteţi dornici de posesiuni materiale. Pentru ce? Veţi lăsa în urmă totul când veți pleca, veţi fi goi, săraci. Trebuie să lucraţi spiritual la masă. Se poate ca rezultatele să nu se vadă imediat, poate nimeni nu va aprecia ce faceţi, dar mergeţi înainte, continuaţi să acumulați bogăţii spirituale, dezvoltând cele mai bune calităţi şi virtuţi în voi înșivă. Când vă veți întoarce în următoarea încarnare, Cerul vă va da condiţii mai bune și vă va ajuta să înfloriţi în continuare, pentru că aţi început adevărata muncă în această încarnare. Acest adevăr, luat din Ştiinţa Divină, este pentru voi, să-l ştiţi. În cele din urmă, el vă va ilumina şi veţi fi salvat.

Să luăm un fruct și să ne închipuim că e o scrisoare scrisă de Creator cu raze de soare şi că viaţa noastră depinde de felul în care citim această scrisoare. Dacă nu ştim s-o citim, nu vom trage multe beneficii din ea. Ce păcat! O fată sau un băiat care primeşte o scrisoare de la persoana iubită o citeşte şi o reciteşte, o mânuiește cu grijă, căci e preţioasă pentru ei. Omul e singura creatură care nu face niciun efort pentru a descifra scrisoarea Creatorului. Chiar şi animalele sunt mai interesate. Fructul este o scrisoare de dragoste de la Dumnezeu, ce trebuie descifrată. Este cea mai elocventă scrisoare, care spune: „Eşti iubit! Cineva ţine la tine aşa de mult, încât vrea ca tu să ai viaţă şi-ţi trimite mijlocul de a trăi!” Oamenii preferă să înghită în grabă şi nu fac nicio încercare de a citi mesajul: „Copilul meu, vreau să devii ca acest fruct, gustos, dulce şi perfect. Acum tu eşti tare şi acru, încă necopt. Acest fruct s-a copt la soare: fii ca el, expune-te la soare, soarele spiritual, şi el te va transforma din ceva acid şi indigest într-o fiinţă cu culori cereşti”. Asta a pus Creatorul în mâncare pentru noi. Se poate ca voi să nu-l auziţi, dar eu îl aud. Dacă ştim să ascultăm, mâncarea ne vorbeşte. Ea este lumină şi sunet condensate, dar dacă gândurile vă sunt ocupate în altă parte, nu puteţi auzi vocea luminii. Lumina şi sunetul nu sunt lucruri separate, lumina cântă, este muzică. Ar trebui să ascultaţi muzica luminii; este Cuvântul sacru.

S-ar mai putea spune că mâncarea este un fel de „radiestezie”. Fiecare fiinţă sau obiect îşi are propria radiaţie, iar un radiestezist este cel care prinde aceste radiaţii şi le interpretează. Mâncarea pe care o mâncăm a primit radiaţii de pretutindeni, din cosmos, soare, stele, cele patru elemente şi toate aceste radiaţii au lăsat urme invizibile, dar totuşi reale, forţe şi particule de energie. Deşi Natura vede cât de ignoranţi şi somnolenţi sunt oamenii, ea este aşa de generoasă, încât spune: „Ce contează. Le voi umple mâncarea cu forţele care-i ţin în viaţă, fie că sunt conştienţi sau nu!” Dacă omul mănâncă inconştient, mâncarea îl ajută să crească fizic, îl ţine în viaţă, dar nu-l va ajuta și spiritual. Pentru a primi cele mai subtile particule din mâncare, trebuie să fii pe deplin conştient, trezit, plin de iubire. Dacă întregul sistem e gata să primească hrana în acest mod perfect, atunci ea își va revărsa bogăţiile ascunse. Expuneţi o floare la căldură şi lumină, se va deschide şi vă va da parfumul ei. Lăsaţi-o la întuneric, afară în frig, și nu se va deschide. Hrana rămâne şi ea deschisă sau închisă, după atitudinea celui care o ia. Când se deschide, vă dă tot ce are: energii pure, divine.

ALEGEREA HRANEI

Unii oameni nu văd legătura între ceea ce mănâncă şi starea sănătăţii lor. Totuşi, omul îşi construieşte corpul cu hrana pe care o absoarbe, el e format din ceea ce consumă. Așadar, să nu credeţi că veţi străluci de sănătate indiferent ce înghiţiţi. Există un raport între ceea ce mâncaţi şi cum vă odihniţi. Când vă îndopaţi cu amestecuri nefireşti, sistemul vostru nu va fi capabil să le elimine şi vă veţi îmbolnăvi. E important să fiţi atenţi la ce introduceţi în corpul vostru. Cineva va aminti poate versetul din Evanghelie, în care Iisus spune că nu e important ce intră în om, ci ce iese din el... Acest lucru trebuie interpretat. E oare raţional să gândeşti că dacă bagi murdărie în ceva, va ieşi puritate? Doar un Iniţiat are capacitatea de a transforma orice mănâncă în lumină. Ceilalţi, dacă-și vor introduce impurităţi, acelea vor şi ieşi. Nu e posibil să le transforme dacă nu sunt nici inteligenţi, nici puri, nici iubitori şi nici buni.

Numai dacă ştii cum să lucrezi spiritual poţi neutraliza otrava şi impuritatea din hrană şi s-o transformi în lumină. Iar dacă nu lucrezi la nivel spiritual, nici cea mai bună hrană din lume nu te va putea transforma. Viaţa interioară a gândului şi a sentimentului este esenţială. Ştiu că experţii în regimuri înclină spre anumite alimente în raport cu altele. Ar putea avea dreptate, dar cel mai important e modul în care mănânci. Mănâncă ce-ţi place, dar numai într-un anumit fel şi în cantităţi rezonabile. Numai așa vei fi sănătos. Am observat că oamenii care urmează un regim macrobiotic sau alte regimuri asemănătoare nu devin mai buni sau mai puternici, ci dimpotrivă, sunt într-o stare mai proastă. N-am nimic împotriva macrobioticii, recunosc că e ceva bun în ea, dar nu sunt de acord că mâncatul trebuie pus pe primul plan, ca cel mai important lucru în viaţă. Hrana e doar un mijloc, lucrul cu adevărat important e viaţa psihică, spirituală, din spatele acţiunii de a mânca. Nicio mâncare minunată nu a împiedicat vreodată pe cineva să fie crud, rău, depravat sau doritor să domine lumea. Aparent, a fi vegetarian nu ajută la nimic. Hitler a fost vegetarian, în timp ce alţii, care au mâncat carne, au devenit sfinţi şi profeţi. Fără educaţie, igienă sau hrană de calitate, doar cu ceea ce ei considerau cel mai important – spiritul – au făcut minuni!

Să ne întoarcem la hrana de fiecare zi. Pe plan fizic, ea nu este aproape niciodată absolut pură. De cele mai multe ori nu ştim ce ni se dă, dar în domeniul gândului şi sentimentului poţi alege să iei ce e mai bun şi să arunci restul. Gândurile şi sentimentele sunt substanţa corpurilor noastre subtile şi, metaforic vorbind, dacă vom construi o cocioabă, nu ne va vizita un prinţ, ci un cerşetor sau un hoţ. Ne construim singuri corpurile eteric, astral şi mental şi destinul nostru depinde de materialul pe care-l folosim. Potrivit calităţii corpurilor noastre subtile, vom fi vizitaţi de entităţi strălucitoare sau întunecate, dăruiți cu bucurie sau suferinţă, cu lumină sau întuneric. Viitorul fiecăruia dintre noi depinde de modul în care ne hrănim. Când mănânci hrana inferioară, ce se întâmplă în plan fizic? Se vede în felul în care arăţi şi te simţi; oamenii te întreabă ce s-a întâmplat. Din moment ce calitatea hranei îţi schimbă aspectul, de ce n-ar fi la fel şi cu gândurile şi sentimentele tale? Unele te fac frumos şi sănătos, iar altele te fac urât şi bolnăvicios; de ce să nu ţinem seama de asta şi să nu acţionăm în consecinţă?

Înainte de a se transforma pe sine, omul trebuie să dobândească particule noi, de o calitate mai bună, mai fină. Deci, doar a respecta liniştea la masă nu e suficient, trebuie să umplem această linişte cu cele mai elevate gânduri şi sentimente, dacă vrem să avem puterea elementului magic, care e hrana adecvată pentru corpurile noastre subtile. Liniştea nu trebuie să fie un gol, în natură nu există aşa ceva. Fiecare spaţiu e umplut cu forţe şi elemente care devin cu atât mai pure, cu cât sunt mai aproape de zonele cereşti. Tăcerea este o mină de aur magică şi plină de bogăţii. Cele patru elemente – pământ, apă, aer, foc – corespund celor patru stări ale materiei conţinute în hrana pe care o absorbim în fiecare zi. Trebuie să comunicăm cu îngerii acestor elemente când mâncăm, îngerul pământului, al apei, al aerului, al focului, şi să le cerem să ne reconstruiască corpul fizic şi să-l facă pur. Fiecare înger reprezintă o virtute anume sau o calitate: pământul - stabilitate, apa - puritate, aerul - inteligenţă, focul - iubirea divină.
Dacă, în timp ce mănâncă, omul se leagă de aceşti patru îngeri, particulele pe care le primeşte vor fi spirituale, cu care el îşi poate construi corpurile sale subtile, inclusiv corpul de lumină. Când va reuși să-şi construiască acel corp luminos, el va deveni într-adevăr nemuritor. Corpul fizic nu durează mult, el trebuie restituit, cu toate elementele lui, mamei Pământ de unde a venit. Dar în corpul lui de lumină, Corpul Gloriei, omul trăieşte etern. Corpul Gloriei este un sâmbure eteric, pe care-l moştenim şi pe care trebuie să-l dezvoltăm, hrănim şi formăm. La fel cum mama lucrează luni la sămânţa primită de la tata, adăugând cel mai bun material pentru a forma o fiinţă, aşa și noi trebuie să lucrăm pe plan spiritual. Dacă nu ne gândim niciodată la asta, dacă nu facem nimic, el rămâne ascuns. Din fericire, nu moare, căci e fără de moarte, ci aşteaptă ascuns până ni se trezeşte conştiinţa să-l dezvoltăm, să-l facem luminos şi puternic. Din acest motiv, trebuie să învăţaţi să mâncaţi şi să beţi lumină când vă hrăniți, fiind siguri că mâncarea voastră vă aduce noua viaţă. Dacă veţi comunica cu îngerii celor patru elemente atunci când mâncaţi, ei vă vor deveni prieteni şi colaboratori. Uitaţi toate grijile şi gândurile rele care otrăvesc mâncarea şi vă îmbolnăvesc şi conectaţi-vă cu îngerii celor patru elemente. Astfel vă veţi naşte într-o nouă viaţă.

VEGETARIANISMUL

Problema nutriţiei e una amplă, cu multe ramificaţii. Noi suntem hrăniţi nu doar de mâncarea şi băutura pe care o consumăm la masă, ci şi de alte lucruri, cum ar fi: sunete, culori, mirosuri. Ideea că în lumea invizibilă sunt fiinţe care se hrănesc cu mirosuri plăcute sau rele a dat naştere la tradiţia de a arde tămâie în biserică, pentru că mirosul pur şi plăcut atrage spirite luminoase, iar mirosul greţos atrage entităţi diabolice. Spiritele se mai hrănesc cu sunet şi culoare, iar acestea pot fi folosite ca mijloc de a le atrage. Marii pictori au ştiut acest lucru. În Evanghelie se spune: „Trupul nostru este templul viu al lui Dumnezeu”. De ce să pătăm acest templu cu impurităţi? Dacă oamenii ar înţelege, în primul rând, cum au fost creaţi, ar fi mai atenţi la materialul pe care-l folosesc pentru a construi acest templu în care El poate veni şi locui. Omul care mănâncă carne se aseamănă mai mult cu un cimitir plin de cadavre în putrefacţie decât cu un templu.

Alimentele pe care fiecare creatură alege să le mănânce sunt semnificative. Dacă vreţi să vedeți efectele unei diete carnivore, mergeţi la grădina zoologică și priviţi carnivorele. Veţi vedea că mamifere carnivore sunt animale înspăimântătoare care emană mirosuri puternice, în timp ce erbivorele sunt paşnice, pentru că hrana lor nu le face agresive. La fel e şi cu oamenii – mâncătorii de carne sunt mai brutali decât vegetarienii.

Diferenţa între hrana vegetală şi cea animală constă în cantitatea de raze solare pe care o conţin: fructele şi legumele sunt impregnate cu lumină solară în asemenea măsură, încât ai putea zice că sunt lumină condensată. Mâncând fructe şi legume, absorbi lumină solară, fără materie reziduală, în timp ce carnea e săracă în energie solară şi de aceea se strică repede. Orice se strică repede este dăunător organismului. Mai există un pericol în consumul de carne: când sunt sacrificate, animalele sunt în panică. Această teamă le umple glandele cu o secreţie letală, caree pătrunde în sistemul celui care le mănâncă. Efectele asupra sănătăţii sunt dezastruoase. Veți spune: „Dar carnea e aşa de bună!” Iată-vă din nou, gândindu-vă numai la gratificarea personală! Tot ce te interesează e plăcerea ta, tot ce contează e momentul, chiar dacă asta înseamnă masacrarea a milioane de animale... plus a ta.

Trebuie să ştiţi că tot ce absorbiţi prin hrană, devine un fel de antenă internă ce captează diverse unde. Carnea vă leagă cu zonele inferioare ale lumii astrale şi cu fiinţele care devorează ca animale sălbatice. Carnea este o legătură invizibilă cu teama, cruzimea, instinctele primare. Oricine v-ar vedea spectrul, ar fi tulburat de culorile din aura voastră. În sfârşit, a lua viaţa unui animal este o faptă gravă. Nu numai că încalcă porunca „Să nu ucizi!”, dar îi fură animalului şansa de a evolua în existenţa prezentă. A omorî un animal nu înseamnă numai a-i lua viaţa, ci şi şansa pe care i-a dat-o Natura. Sufletul animal nu e la fel ca cel uman, dar totuşi e un suflet, iar cel ce mănâncă carne poartă suflete de animale în el, manifestându-se în mod sălbatic. În lumea invizibilă, sufletele animalelor omorâte şi mâncate de om se ataşează de el şi cer să fie compensate: „Ne-ai lipsit de posibilitatea de a evolua, acum tu trebuie să ne trăiești viața pe care ne-ai furat-o!”. Aşa se explică de ce mulţi oameni au reacţii animalice şi, dacă încearcă să-şi dezvolte natura superioară, vor fi împiedicaţi de celulele de animal din interior, care refuză să asculte.

În Geneză este consemnat că, înainte de cădere, Dumnezeu a spus simplu: „Iată, v-am dat orice iarbă care face sămânță şi care este pe faţa întregului pământ, şi orice pom care are în el rod cu sămânță: aceasta să fie hrana voastră”. În ceea ce priveşte peştele, problema e diferită. De milioane de ani peştii au existat fără condiţii adecvate evoluţiei. Ei au sistem nervos rudimentar, astfel că s-ar putea spune că mâncându-i, îi facem să evolueze. Asta pe lângă faptul că peştele conţine un element numit iod, care a fost destinat pentru această epocă.
Evanghelia mai spune: „Oriunde este stârv, vor fi şi vulturi” şi acest adevăr se aplică pe toate planurile: fizic, astral și mental. Dacă vreți să fiţi sănătoși, nu atrageţi vulturii cu stârvuri pe niciun plan! Cerul nu se va manifesta prin nimeni care e deschis impurităţii. Carnea reprezintă violenţă în plan fizic, instincte necontrolate în plan astral şi egoism în plan mental.
Biblia spune că, înainte de cădere, Adam avea o faţă frumoasă şi strălucitoare şi iubea animalele, care îl respectau şi-l ascultau. După cădere, el şi-a pierdut faţa pură, iar animalele i-au devenit duşmani. Animalele nu au încredere în om. Păsările își iau zborul la apropierea lui, toate creaturile se gândesc la el ca la un duşman. Motivul: pentru că a căzut din înălţimile spirituale. Acum el poate să-şi recâştige splendoarea originară, supunându-se legilor iubirii şi înţelepciunii şi să se împace cu Creaţia. Când o va face, va aduce Regatul Domnului pe pământ.

În aparenţă, războaiele sunt cauzate de probleme economice, politice etc. dar de fapt sunt rezultatul uciderii animalelor. Legea dreptăţii este implacabilă. Omul trebuie să plătească cu sânge pentru sângele vărsat, omenesc sau animal. Milioane de litri de sânge cerând răzbunarea Cerului s-au absorbit în Pământ. Evaporarea lui atrage nu numai microbi, ci şi larve şi entităţi joase din lumea invizibilă. Aceste adevăruri vă sunt încă necunoscute vouă şi majorităţii oamenilor şi nu vor fi, probabil, acceptate, dar sunt obligat să vi le dezvălui. Şi aşa, noi continuăm să ucidem animalele. Nu ne dăm seama că Natura e un organism vast, un sistem a cărui funcţionare e perturbată de uciderea atâtor celule vii. Se creează un dezechilibru şi nu trebuie să fim surprinşi când izbucnesc războaiele. Milioane de animale sunt măcelărite de noi pentru consum, fără a şti că în lumea invizibilă aceste animale sunt legate de oameni: ucigând animale, ucidem oameni. Toţi vorbesc de a scoate războiul în afara legii, de instaurarea păcii cu orice preţ, dar pacea nu poate rezista pe Pământ atâta timp cât omorâm animalele.

ASPECTUL MORAL

Oamenii îşi închipuie că trebuie să mănânce cantităţi mari de mâncare pentru a fi puternici şi sănătoşi. De fapt, vă obosiţi sistemul când îl supraîncărcaţi. Procesul digestiv este suprasolicitat şi, când sistemul nu poate elimina corespunzător, apare boala. De fapt, puţină foame prelungeşte viaţa. Dacă mănânci întotdeauna cât poţi şi te scoli îmbuibat de la fiecare masă, nu mai ai energie, eşti greoi şi somnolent şi n-ai chef să faci nimic. Dacă însă părăseşti masa uşor flămând, refuzând alte câteva îmbucături care ţi-ar fi plăcut, corpul eteric, pentru a compensa, merge în zone mai înalte după elementele de care ai nevoie. În loc să fii flămând, eşti vioi şi uşor, gata de lucru, deoarece corpul eteric a absorbit elementele superioare mâncării obişnuite. Mâncând pe săturate sau mai rău, în exces, vă dezechilibraţi sistemul și împiedicaţi corpul eteric să funcţioneze aşa cum trebuie, ceea ce deschide uşa entităţilor din planul astral inferior: văzând abundenţa de hrană pe care în mod inconştient le-aţi oferit-o, se reped la festin. După câteva minute sunteţi din nou flămânzi. Golul este acolo, mereu, întotdeauna cerând mai mult. Voi înşivă sprijiniţi furtul, elementele înfometate din planul astral inferior fiind bine hrănite pe socoteala voastră. Când spun să părăsiți masa uşor flămânzi, chiar asta vreau să spun, pentru că dacă-i refuzaţi sistemului vostru totul, corpul eteric nu mai poate completa diferenţa. Dar dacă, să zicem, renunţaţi la 20 grame din fiecare kilogram, atunci, datorită efectului eteric care se adaugă, vă veţi simţi uşor şi dornic de muncă. Veţi spune: „Dar e aşa de tentant să mai iei!” Ştiu, dar ce ziceţi de puterea voinţei, de hotărârea voastră? Acesta este momentul s-o puneți la încercare.

Desigur, depinde de fiecare câtă mâncare trebuie mănânce, nu toţi au aceleași nevoi. Dar trebuie să ştiţi că prea multă mâncare este dăunătoare sănătăţii. În plus, când mâncaţi mai mult decât aveți nevoie luați de la alţii şi dacă toţi ar face la fel, lumea s-ar dezechilibra. Neînţelegeri, revoluţii, războaie au un singur lucru la origine: lăcomia oamenilor care-şi pot permite să acumuleze tot felul de lucruri (alimente, terenuri, obiecte) în dezavantajul altora. Conştiinţa colectivă nu este încă suficient trezită pentru a prevedea consecinţele lăcomiei excesive. Nevoia de a lua mai mult decât au nevoie este ceea ce-i face pe oameni să vrea să subjuge, să domine și chiar să-și ucidă semenii. Așa măruntă cum poate să pară, lăcomia e punctul de pornire al tuturor conflictelor. Ar trebui să fim învăţaţi de la cea mai mică vârstă să controlăm acest instinct; dacă nu, va atinge proporţii uriaşe în fiecare domeniu al existenţei noastre şi va fi pentru noi o sursă de nefericire.

Renunțați la ideea că trebuie să mâncaţi mult pentru a fi sănătoşi. O mamă ar trebui să-şi înveţe copilul să măsoare lucrurile cu atenţie, să înţeleagă că, luând prea mult pentru el, lipseşte pe altcineva de acel ceva, dacă nu pe plan fizic, atunci pe planurile astral sau mental. Trebuie să ne gândim și la ceilalți. Câţi dintre noi îşi împart bogăţia după ce o dobândesc, vreau să zic bogăţia gândurilor şi sentimentelor? Când sunteţi într-o stare minunată, când vă simţiţi fericit în legătură cu ceva, vă gândiţi să împărtăşiţi acea fericire cu cei de lângă voi, sau o păstraţi toată? Când debordaţi de fericire, daţi puţin din această abundenţă și celor de lângă voi. Dacă puteţi face asta, dacă conştiinţa vă e dezvoltată suficient ca să simţiţi astfel, atunci numele vostru va fi înscris în registrele cereşti ca fiind inteligent şi iubitor. De acum înainte, nu uitați să păstrați în limite rezonabile mâncarea pe care o mâncați şi că mâncatul nu e doar ceva fizic. În plus, dacă învățați să mâncați conştient şi cu iubire, chiar dacă reduceți din cantitate, veți extrage incredibil de multă energie. O singură bucăţică mâncată aşa dă suficientă energie pentru a trimite un tren în jurul lumii...

POSTUL CA PURIFICARE

Când mâncaţi, sistemul vostru absoarbe ce-i e necesar şi încearcă să se debaraseze de ce-i e străin sau dăunător. Sistemul nu mai poate face această eliminare când e supraîncărcat sau când mâncarea ce-i este dată conţine prea multe impurităţi. Atunci, reziduurile se acumulează în diferite organe, mai ales în intestine. Cum putem distinge hrana pură de cea impură? Hrana care putrezeşte repede şi lasă multe rămăşite în sistem nu este pură, chiar dacă este spălată şi gătită. Hrana care nu se degradează repede, precum fructele şi legumele, care sunt pline de energie solară, e pură. Dar chiar şi atunci când hrana e pură, lasă în urmă reziduuri în sistem. De aceea, Iniţiatul recomandă postul din când în când, pentru a elibera corpul fizic de impurităţi. Postitul este o lege a Naturii. Animalele ştiu instinctiv că trebuie să postească şi mănâncă iarbă pentru a se purifica atunci când sunt bolnave.

Când mobila e acoperită de praf, o ştergeţi, dar când se pune problema de a vă curăţa propriul organism cel puţin o dată pe săptămână, pentru ca milioanele de muncitori, celulele corpului nostru, să se poată odihni, nu faceţi nimic. Câteodată aveţi febră, vă curge nasul, vă apar erupţii pe piele – este o purificare. Oamenii nu concep să se purifice singuri, obligând organele s-o facă neîntrerupt. Eu sugerez 24 de ore de post în fiecare săptămână; 24 de ore nu consumaţi nimic altceva decât apă fierbinte. În acest timp lucraţi spiritual, gândiţi, ascultaţi muzică bună şi citiţi cărţi ce inspiră, pentru a vă purifica sentimentele şi corpul fizic. Dacă veți face acest lucru regulat, veţi constata că reziduurile nu au miros. Dacă reziduurile eliminate de intestine şi prin transpiraţie au un puternic miros neplăcut, puteţi fi sigur că sunteţi bolnav sau veţi fi. Veţi răspunde că mirosul depinde de hrana pe care o consumaţi. Nu, dacă vă veţi observa cu atenţie, veţi vedea că atunci când sunteţi neliniștit, furios sau gelos, mirosul se schimbă. Mirosul unei persoane este foarte revelator.

Când începeți să postiți, puteți experimenta dureri de cap, palpitaţii, senzaţii de leşin. Nu vă temeți, e ceva normal. Nimeni n-a murit pentru că a postit din când în când, dar mii de oameni mor zilnic din supraalimentare. Poate fi nou şi deranjant pentru sistem la început, dar e doar momentan şi de fapt, un semn bun. Dacă puteţi suporta puţină neplăcere şi continuați postul, veţi vedea că destul de repede tulburările interne fac loc unei linişti extraordinare. Nu trebuie să judecaţi postitul după primele efecte, nu există niciun pericol; dimpotrivă, oamenii tulburaţi sunt chiar cei care au cea mai mare nevoie de post. Tulburarea e dată de reziduurile supra-abundente vărsate în sânge. Oamenii cred că postul îi slăbeşte şi le dă un aspect nesănătos, ceea ce poate fi adevărat la început, dar când devii mai uşor, pielea ţi se luminează şi eşti mai plăcut la privit. Dacă nu cunoşti limbajul Naturii, te poţi speria de moarte de un mic disconfort. Îți spui: „Am palpitaţii, pot să mor!” şi începi să mănânci din nou, congestionându-ţi sistemul la loc. Cum perturbările dispar când începi să mănânci, tragi concluzia c-ai avut dreptate să întrerupi postului, dar nu-i aşa. Oamenii serios interesaţi de post trebuie să înveţe să gândească altfel. Ei trebuie să continue postul până încetează tulburările, ceea ce va fi în scurt timp. Tulburările sunt rezultatul Naturii ce încearcă să elibereze organismul de depuneri, iar cel mai bun lucru e să aşteptăm până se face acel lucru. Refuzând să aştepţi, faci aceeaşi greşeală ca oamenii care iau pilule pentru a opri febra. Aceasta îi poate face să se simtă mai bine pe moment, dar a coborî febra pregăteşte calea pentru o boală mult mai serioasă. E mai bine să lăsăm sistemul să reacţioneze singur.

Când sistemul este supraîncărcat, face tot ce poate pentru a elimina reziduurile. Cum îl puteţi ajuta să o facă? Bând apă, apă fierbinte. Câteva ceşti succesive vor coborî febra imediat: canalele se dilată şi sângele circulă liber, ducând impurităţile afară din corp pe canalele normale. Apa fierbinte e esenţială când postiţi. Aduceţi-o la punctul de fierbere ca să ucideţi germenii şi lăsaţi-o să se aşeze. Când spălaţi vasele cu apă rece, farfuriile sunt încă unsuroase. Apa fierbinte e necesară şi în organism pentru a dizolva substanţe pe care apa rece le lasă intacte, scoțându-le din organism prin pori, rinichi etc. În acest fel, veţi fi întinerit. Aţi putea bea apă fierbinte în fiecare zi, înainte de micul dejun; este un excelent remediu împotriva arteriosclerozei, reumatismului etc. Apa fierbinte poate să nu fie plăcută la început, dar puţin câte puţin veţi simţi că devine o plăcere. Apa fierbinte este un remediu excelent, dar, fiind e aşa de simplă și ieftină, nimeni n-o ia în serios. Când postiţi, corpul vostru eteric lucrează pentru a aduce puritate corpului fizic. Postul face corpul eteric să lucreze, timp în care corpul fizic se odihneşte. Corpul fizic şi cel eteric sunt parteneri şi dacă doar unul lucrează, balanţa e dezechilibrată.

V-am spus că una dintre cele mai importante reguli de nutriţie e aceea de a vă opri din mâncat înainte de a fi sătui. De ce? Pentru că dacă vă ridicaţi de la masă încă flămând, sistemul vostru reacţionează la această insuficienţă, iar corpul eteric asigură ceea ce lipseşte; de aceea, dacă aşteptaţi puţin, nu vă va mai fi foame şi vă veți simţiţi mult mai bine decât dacă aţi fi mâncat pe săturate. Totdeauna părăsiţi masa uşor flămânzi. Nimic nu te face să îmbătrâneşti mai repede decât a-ţi încărca stomacul. Și dacă surplusul trebuie îndepărtat, de ce să-l mai acumulăm? Poate credeţi că ceea ce vă spun nu este prea important şi cu siguranţă nu un subiect iniţiatic, dar dacă părăsiţi masa de fiecare dată simţindu-vă uşor gol, dacă postiţi şi beţi apă fierbinte din când în când, veţi vedea binefacerile extraordinare chiar şi în viaţa voastră spirituală.

Voi adăuga câteva cuvinte despre cum trebuie să terminaţi un post care a durat câteva zile. Dacă mâncaţi normal brusc, poate fi fatal. Prima zi, luaţi câteva căni de suc de roșii; ziua a doua, supă şi biscuiţi; a treia, începeţi să mâncaţi normal, dar nu prea mult. Astfel, nu riscaţi nimic. După un asemenea post, veți fi plini de sentimente şi revelaţii noi, subtile şi minunate, veți arăta și vă veți simţi mai tânăr, mai liber, ca şi cum ceva greu din sistemul vostru a fost ars odată cu impurităţile. Frica şi ignoranţa îi împiedică pe oameni să postească şi să se regenereze.

ÎNŢELESUL BINECUVÂNTĂRII

Astăzi, cea mai mare parte a alimentelor pe care le mâncăm au fost otrăvite cu tot felul de substanțe chimice. Practic, e imposibil să găseşti ceva comestibil care să fie proaspăt şi pur. Fructele şi legumele sunt crescute cu îngrășăminte, peştii provin din ape poluate. Cât timp vor mai putea oamenii să supravieţuiască într-o asemenea lume? Tot de ce pare să-i preocupe pe producători este profitul, iar dacă murim sau nu otrăviţi, prezintă puţin interes. Totodată, e important să ştim că hrana noastră poate fi afectată, alterată și de felul în care ne gândim la ea în timp ce o mâncăm.  Când doi oameni se întâlnesc, la început ei vibrează diferit, dar pe măsură ce trece timpul, are loc un fel de rezonanţă care-i face să vibreze la unison. La fel e şi cu mâncarea. Dacă mănânci distrat, fără pregătire, mâncarea rămâne străină, dar dacă stabileşti de la început o relaţie cu ea, va avea un cu totul alt efect. Aţi văzut cum ţin un fruct în mâini înainte de a-l mânca. O fac pentru a-l încălzi, a-l familiariza cu mine şi a-i face corpul eteric să se deschidă spre mine şi să mă hrănească.

Când vrei să îmblânzeşti un animal sălbatic, mai întâi încerci să te împrieteneşti cu el. Îi zâmbeşti şi-i vorbeşti blând. Animalele, plantele şi oamenii au nevoie să simtă dragoste înainte de a accepta să fie îmblânziţi. La fel e și cu mâncarea şi chiar cu medicamentele. Trebuie să lucrezi asupra materiei eterice înainte ca ea să poată acţiona favorabil asupra sistemului tău. O piatră în mână, dacă e făcută să vibreze în mod prietenos, devine protectoare, poate chiar să te vindece. Şi această lege există în toate domeniile. Când cumperi o pereche de pantofi, la început sunt prea strâmţi şi ţepeni; dar puţin câte puţin se lasă şi devin comozi; au fost folosiţi de tine. Când te muţi într-o casă nouă, la început te simţi nelalocul tău; eşti străin acolo. În timp, începe să vibreze cu tine şi viaţa ta. Te bucuri întorcându-te la ea; a devenit acasă. La fel e şi cu mâncarea. Curios, nimeni nu se gândeşte că mâncarea are nevoie să fie tratată într-un anume fel pentru a forma o legătură cu voi, pentru a se familiariza cu voi, cu nevoile voastre. Înainte să fie pusă pe masă, a fost mânuită şi împachetată de tot felul de oameni străini, cu care n-aveți nicio legătură. Dar dacă culegi un fruct şi-l ţii în mâini cu drag, cu respect, va începe să vibreze diferit, va deveni prietenul tău. Secretul de a face mâncarea să dea tot ce are mai bun în ea e de a o încălzi, de a o umple cu iubirea ta înainte de a o mânca. Se va deschide ca o floare şi-ţi va da parfumul. Dacă nu-ţi place mâncarea din fața ta, n-o mânca, pentru că-ţi va fi duşman şi sistemul tău nu o va absorbi.

SCOPUL MÂNCATULUI

Fructele şi legumele pe care le mâncăm sunt pline de energie solară concentrată. Trebuie să învăţăm să extragem această energie şi s-o trimitem centrilor, pentru ca sistemul s-o distribuie. Acest lucru poate fi făcut doar participând în gând când mâncăm; numai prin gând conştient şi concentrat vom face mâncarea să elibereze această energie închisă. Procesul e la fel ca într-o centrală nucleară. De fapt, dacă aţi şti cum să mâncaţi, câteva îmbucături ar fi suficiente pentru a extrage destulă energie pentru a mişca tot universul. Procesul fisiunii nu e limitat doar la stomac, el are loc şi în plămâni şi în creier. În creier? veţi întreba. Da, un Iniţiat adâncit în meditaţie și extaz trimite curenţi, unde şi flăcări în spaţiu. De unde vine toată această energie? Din creier. Şi totuşi greutatea mesei rămâne aceeaşi. Câteva particule de materie se dezintegrează în creier iar această dezintegrare eliberează energia psihică pe care o trimite în lume.

Oamenii de ştiinţă contemporani cred că ei au făcut descoperirea fisiunii, sau a scindării atomului, dar procesul este cunoscut Iniţiaţilor de mii de ani. Ei nu şi-au dezvăluit cunoştinţele din cauza pericolului, ei ştiau că omul nu e încă stăpân pe instinctele lui şi că va folosi această descoperire pentru a distruge lumea, ceea ce s-a şi întâmplat. În viitor, când oamenii vor fi mai evoluaţi şi vor avea acces la marile mistere ale Naturii, vor şti cum să extragă energie din ocean, aer, minerale, copaci etc. şi vor putea avea realizări uimitoare. Pe moment, ar fi suficient să-şi dea seama câtă energie se poate obţine din mâncare, gândind într-un anumit mod în timp ce mănâncă. Nutriţia nu e altceva decât un război între organismul uman şi materie, elementele de asimilat: ceea ce e acceptabil e asimilat, restul e respins. Pentru ca sistemul să absoarbă hrana corect, trebuie s-o descompună – pentru a construi trebuie mai întâi să distrugi. Acest lucru se face automat, inconştient, dar participând în gând într-un anumit fel putem acţiona asupra mâncării pentru a o face să se deschidă şi să ne permită să extragem energia de care avem nevoie pentru a ne realiza munca materială şi spirituală.

Omul mănâncă, toate creaturile mănâncă, dar de ce mănâncă? Toţi ştiu de ce – pentru a trăi. Dar e acesta singurul motiv? Există mai mult de un motiv, scop, în tot ce facem, şi a mânca e mai mult decât a rămâne în viaţă. Râmele mănâncă solul şi, făcând asta, îl fertilizează înainte de a-l elimina, îi dau noi calităţi. La fel e cu noi şi mâncarea ce o mâncăm. Oamenii sunt mai evoluaţi decât materia (hrana) sunt dotaţi cu viaţă şi puterea de a gândi şi simţi şi, trecând mâncarea în corpul lor, ei o transformă în ceva mai viu, mai rafinat, mai spiritual. Toate creaturile, plantele, animalele, oamenii fac materia cu care se hrănesc să evolueze, pentru că o impregnează cu noi elemente. Este datoria fiecărei ființe din Natură să hrănească regnul de sub el, astfel încât să poată evolua. Aşa se întâmplă şi cu noi. Există fiinţe mai sus şi mai avansate decât noi, a căror menire e să ne transforme. Viaţa e o serie neîntreruptă de schimbări între limitele organică şi anorganică, schimburi care au loc la fiecare nivel. Astfel, oamenii mai inteligenţi îi educă pe ignoranţi, cei care sunt buni şi generoşi au grijă de delincvenţi şi criminali, cei puternici îi ajută pe cei slabi, cei bogaţi dau săracilor. De ce? De dragul evoluţiei, pentru ca aceia ce sunt în urmă să avanseze.

Pentru ca evoluţia să aibă loc, trebuie să existe un schimb între doi poli opuşi. Acesta e motivul real pentru a mânca, motivul din spatele nevoii de nutriţie. Inteligenţa Cosmică ar fi putut, fără îndoială, să găsească alte mijloace să-şi facă creaturile să evolueze, dar El a ales aceasta. Pentru a evolua, fiecare creatură trebuia să fie absorbită mai sus decât ea. Vedeţi, oamenii şi râmele au aceeaşi datorie, ei sunt colaboratori fie că-şi dau seama sau nu. Înainte de a coborî pe Pământ, ei au semnat contracte, promiţând să muncească pentru a transforma, a da viaţă.

Corpul uman e alcătuit din particule de materie care, când moare corpul, se întorc la cele patru elemente: pământ, apă, aer, foc. Dacă în timpul vieţii omului aici, pe Pământ, aceste particule devin mai vii, mai inteligente, mai expresive, vor fi folosite pentru a forma creaturi de un ordin mai ridicat; dacă ele au degenerat în loc de a se ameliora din cauza vieţii de animal sau de criminal pe care corpul a dus-o, atunci vor servi să formeze creaturi inferioare, naturi din cele mai grosiere. Acum vedeţi cât de departe merg responsabilităţile umane?

Omul este răspunzător în timpul vieţii pe pământ şi chiar după moarte, de particulele de materie din corpul său, dacă ele sunt impregnate cu lumină, dragoste, bunătate şi puritate sau dacă sunt impregnate cu vibraţii rele, emanate de egoism, activităţi criminale sau viaţă degenerată. Chiar după moarte, el continuă să fie responsabil. Nu va fi urmărit de nimeni pentru crimele comise, datoriile făcute. Cum ar fi prins? Dar omul e responsabil pentru gândurile rele, sentimentele rele, acţiunile rele. Acesta e adevărul, deşi majoritatea dintre noi nu suntem conştienţi de asta şi nu avem idee cât de departe merge responsabilitatea noastră.

Mâncatul, băutul, respiratul, munca, în fiecare din activităţile noastre putem transforma materia umplând-o cu ce avem, adică îi dăm mai multă viaţă, mai multă dragoste, mai multă inteligenţă şi lumină. Plantele se hrănesc cu minerale şi făcând asta le ridică la nivelul de plante; animalele mănâncă plante şi le ridică la nivelul de animal; oamenii mănâncă animale şi le ridică la nivel uman. Întrebarea pe care nu aţi pus-o niciodată e: cine mănâncă oamenii? Două feluri de creaturi se hrănesc cu fiinţe umane. Aşa cum unii oameni mănâncă, nu animale, ci produse animaliere ca lapte şi ouă, aşa entităţi invizibile mănâncă nu fiinţe umane, ci emanaţii ale lor, gânduri şi sentimente. Depinzând de faptul dacă ele sunt bune sau rele, adică gânduri înălţătoare sau josnice, sentimente nobile sau grosiere, ele servesc să hrănească fie îngeri, fie entităţi joase. Trebuie să înţelegeţi în ce fel îngerii hrănesc arhanghelii, aceştia principalităţile şi aşa mai departe până la Serafim, a cărui emanaţie e hrană pentru Dumnezeu.

Din cele mai vechi timpuri, Iniţiaţii au ştiut că ştiinţa lor va fi greşit interpretată de neiniţiaţi, de mase, şi aşa au îmbrăcat fiecare mare adevăr, fiecare revelaţie în imagini descifrabile doar de cei pregătiţi suficient. De exemplu Biblia spune că lui Dumnezeu îi face plăcere dulcele miros de sacrificiu şi ofrande arzând. Înseamnă asta că-i place mirosul de friptură, sau e mai degrabă o imagine pentru a ne arată că emanaţiile spirituale venite dintr-un sacrificiu oferit Lui servesc ca hrană pentru toate entităţile superioare, inclusiv Dumnezeu. Pentru că şi El acceptă hrana. Cum suntem creaţi după imaginea lui şi mâncăm, trebuie că şi El mănâncă. Poate nu exact în acelaşi mod, cu dinţi, stomac şi intestine. El e aşa de pur şi de sublim, că nu ni-l putem imagina mâncând. Dar ar fi acest lucru menţionat în Biblie dacă n-ar fi un adevăr profund ascuns în spatele imaginii?

Sarcina omului e să absoarbă materie şi să-i dea viaţă, trecând-o prin corpul lui. Acesta e adevăratul scop al mâncatului. Omenirea mănâncă de milioane de ani şi treptat lumea s-a schimbat, mai ales pentru că sunt aşa de mulţi oameni conştienţi, făcându-şi munca aşa de generos, încât mănâncă şi de 5-6 ori pe zi, contribuind la transformarea materiei. Lumea ar trebui să răsplătească şi să încurajeze asemenea oameni pentru munca lor. Gândiţi-vă la toţi acei porci, curcani, pui şi iepuri care dispar datorită lor! Câtă nerăbdare de a îmbunătăţi lumea! În timp ce săracii vegetarieni, cu frunzele lor de salată, cum să-i pui pe piedestal? De fapt nu e o problemă de a introduce materie în stomac ci de a o face să treacă prin plămâni, inimă, creier. Viața nu stă neclintită odată ce am primit-o, ea curge înainte şi noi primim constant mai multă viaţă, mereu nouă, proaspătă. De aceea, nu doar mâncând îmbunătăţim materia, ci și prin acţiunile noastre, felul în care vorbim, privim, mergem, muncim. Da, nutriţia cuprinde şi toate aceste lucruri. Pentru a servi creaţia, a fi folositor lumii introducând un element divin în ea, trebuie să avem o viaţă perfectă şi să fim impregnaţi cu lumină, astfel ca vieţile noastre să umple pe toţi şi toate din jurul nostru cu lumină. Şi atunci, acest ideal de a face tot cu ce venim în contact mai viu, mai luminos, mai frumos, deci transformat, ne va transforma şi pe noi, iar lumea invizibilă ni se va alătura.

LEGEA INTERSCHIMBURILOR

Dacă ar fi să vă spun că legile care guvernează nutriţia sunt aceleaşi cu cele care guvernează concepţia, veţi fi surprinşi şi nu veţi vedea legătura. Există! În minutul în care vă aşezaţi să mâncaţi, creaţi condiţii care vor da naştere gândurilor, sentimentelor, acţiunilor. Nu puteţi crea fără a mânca. Starea părinţilor în momentul concepţiei determină destinul copilului. Starea în care eşti determină natura comportamentului tău fizic şi psihic. Mâncarea e sămânţa vie ce produce un copil, copilul gândirii, simţirii, acţiunii voastre. Când mănânci înfuriat, nemulţumit sau stresat înainte de a merge la serviciu, vei fi prost dispus toată ziua, vibraţiile tale vor fi haotice şi tot ce vei face va fi afectat negativ. Chiar dacă pari calm, emanaţiile tale vor trăda agitaţia şi tensiunea interioară, indiferent cât încerci să le controlezi. Dacă însă mănânci relaxat, vei rămâne toată ziua armonios. Indiferent cât ai de alergat, sub cât stres vei fi, în tine va fi linişte. Nu lua neliniştea şi problemele tale la masă, lasă-le la uşă, pentru a fi reluate când ai terminat de mâncat, dacă trebuie. Repet, masa e o ocazie pentru exerciţiu spiritual; începe-o curăţându-ţi mintea de orice te-ar împiedica să mănânci în linişte şi armonie şi dacă nu poţi imediat, aşteaptă până te calmezi, pentru că altfel îţi vei otrăvi sistemul, hrana va fi contaminată de nelinişte şi vei fi într-o stare haotică, rezultat al mâncatului în condiţii incorecte.

Nutriţia e o formă de concepţie, iar dragostea e o formă de nutriţie. Cerul te va face răspunzător pentru ce ai pus în sufletul şi inima partenerului tău. Restul nu prezintă interes. Dacă îl îmbrăţişezi pe cel drag când eşti nefericit şi descurajat, pentru a te face să te simţi mai bine (lucru frecvent), faci un act criminal; contaminezi cealaltă persoană cu toată mizeria ta. Nu trebuie să alegi acel moment. Iubeşte pe cine-ţi place, sărută pe cine-ţi place, dar nu înainte de a te asigura în inimă şi suflet că nu le dai decât dragoste şi lumină. În aceste condiţii, Cerul va fi de partea ta. Oamenii te pot condamna pentru asta, dar Cerul va aplauda. Un copil petrece 9 luni în pântecul mamei şi când se naşte, cordonul ombilical e tăiat şi e lăsat să se hrănească independent. El nu mai e în pântecul mamei, ci în acela al Mamei Natura şi e hrănit prin alt cordon ombilical, plexul solar. În ţări ca India, China, Japonia există tehnici vechi de a te hrăni prin plexul solar. Ştiu că aţi vrea să vi le descriu, dar la ce bun, dacă nu puteţi mânca nici măcar în spiritul drept?

E imposibil să nu fii plin de admiraţie pentru modul frumos în care Inteligenţa Divină a aranjat lucrurile. Prin simplul gest de a mânca un fruct, pui viaţă în întregul tău corp. Inteligenţa Divină a ştiut de ce anume are nevoie fiecare organ, celulă, atom din corpul nostru, pentru a face întregul să funcţioneze. Grație hranei pe care o mâncăm, continuăm să vedem, auzim, respirăm, gustăm, atingem, vorbim, cântăm. Nu poţi să nu te miri şi să nu te umpli de admiraţie. De acum încolo, conectați-vă la Inteligenţa Divină și arătați-vă recunoştinţa. Veţi face descoperiri extraordinare.

Citiți și „Calea tăcerii” și „Semințele fericirii” de Omraam Mikhael Aivanhov aici:
-->

Avertisment!

Frumoasa Verde” este un blog de cultură generală, care cuprinde teme din toate domeniile vieții. Articolele din domeniul sănătății sunt alcătuite sau preluate cu grijă, din surse considerate de noi respectabile, dar nu se constituie în sfaturi medicale autorizate.