Se afișează postările cu eticheta eBooks. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta eBooks. Afișați toate postările

miercuri, 25 martie 2015

Proiectul Montauk - călătorii în timp + eBook + film artistic (RO)


PROIECTUL MONTAUK 
– CĂLĂTORII ÎN TIMP –

Potrivit unor surse, niciodată confirmate oficial, Proiectul Montauk a constat într-o serie de experimente efectuate la Camp Hero, o stație de cercetare abandonată a Forţelor Aeriene SUA, localizată în Montauk, statul New York. Aici, un grup militar secret, cu uriașe resurse financiare, a trecut peste avizul negativ al Congresului american, propunându-și ca scop crearea unei arme psihologice, seduși fiind de ideea de a controla mentalul inamicilor în război. Se crede că Proiectul Montauk a fost o extensie sau o continuare a unui alt proiect controversat, intitulat „Experimentul Philadelphia”, care ar fi avut loc pe data de 28 octombrie 1943. Mass media oficială consideră și astăzi că toate afirmațiile despre Proiectul Montauk sunt pură ficțiune.


Există totuși numeroase persoane care afirmă că, la un moment dat, în anii 1950, oamenii de știință care au supraviețuit Experimentului Philadelphia s-au întâlnit pentru a stabili continuarea cercetărilor în ceea ce privește aspectele tehnice ale manipulării câmpului electromagnetic care fusese utilizat pentru a face nava USS Eldridge invizibilă și posibilele aplicații militare privind efectele psihologice ale acestui câmp. Ei ar fi întocmit și înaintat un raport în acest sens Congresului, care l-a respins categoric, afirmând că este mult prea periculos. Așa că propunerea a fost făcută direct Departamentului Apărării, cu promisiunea dezvoltării unei arme noi, puternice, care ar tulbura mintea inamicului, inducându-i simptome de schizofrenie la simpla apăsare a unui buton. Departamentul Apărării l-a aprobat, dar, în lipsa unui aviz al Congresului, proiectul a devenit „top secret”, fiind finanțat în secret.

Fondurile inițiale pentru desfășurarea Proiectului Montauk ar fi venit din aurul în valoare de 10 miliarde de dolari al naziștilor, recuperat dintr-un tren găsit de soldații americani într-un tunel din Franța. După golire, trenul ar fi fost aruncat în aer, iar soldații care au participat la operațiune omorâți. Când aceste fonduri s-au epuizat, finanțarea a fost asigurată de ITT și Krupp AG din Germania.

Cercetările au început la Laboratorul Național Brookhaven, din insula Long Island, NY, sub numele de „Proiectul Phoenix”, dar curând s-a constatat că acestea necesită o antenă radar de dimensiuni mari, iar instalarea ei la Brookhaven ar fi compromis securitatea proiectului. Din fericire, Forțele Aeriene SUA își dezafectaseră baza din Montauk, NY, situată nu departe de Brookhaven, și care era deja echipată cu o uriașă antenă radar de tip Sage, care emitea pe gama de frecvențe de 425-450 MHz, ceea ce coincidea cu antena folosită pentru interacțiunea cu mentalul uman din fazele anterioare ale cercetărilor. Zona era întinsă și pustie (Montauk nu devenise încă o atracție turistică) iar accesul pe calea apei permitea transportul discret al echipamentului.

Echipamentul a fost adus la Camp Hero, baza Montauk, la sfârșitul anilor 1960, și instalat într-un buncăr subteran. După cum afirmă teoriile conspiraționiste, pentru a masca natura proiectului, situl a fost închis în 1969 și donat ca parc natural, cu condiția ca tot ce se află sub pământ să rămână proprietatea Forțelor Aeriene (deși, în realitate, baza a rămas operațională până în anii ’80). De fapt, multă vreme parcul nu a fost deschis publicului, sub pretextul că zona este contaminată.

Situl a fost deschis pentru turiști abia pe 18 septembrie 2002, sub numele de „Parcul de Stat Camp Hero”, și există planuri pentru crearea unui muzeu profilat pe istoria celui de-Al Doilea Război Mondial și pe perioada Războiului Rece. În ciuda zvonurilor, nu s-a găsit nicio urmă a vreunei amenajări subterane. Cu toate acestea, pe terenul de la Camp Hero există un deal pe care se pot vedea câteva uși sigilate cu beton.

PROIECTUL MONTAUK
– EXPERIMENTE ÎN TIMP –

Preston B. Nichols & Peter Moon

Cartea pe care vă propunem s-o lecturați a văzut lumina tiparului datorită lui Preston Nichols, care povestește că într-o zi și-a dat seama că el însuși a fost victima experimentelor desfășurate în cadrul Proiectului Montauk. Lucrând pentru o firmă din Long Island care efectua lucrări cu militari, Preston a descoperit că unde radio de mare putere erau transmise asupra echipei cu care lucra, blocând oamenii. Ca expert în radio şi electronică, Preston a localizat emiţătorul la Baza Forțelor Aeriene de la Montauk. Așa a început el cercetări amănunţite, care au durat 10 ani. Achiziţionând multe dintre echipamentele folosite în timpul Proiectului Montauk, el a aflat cu uimire că mulţi oameni din Montauk şi-l aminteau de pe vremea când lucrase acolo. Punctul culminant a fost atunci când și soţul verișoarei lui i-a spus că lucrase la Montauk. Treptat, Preston a început să-şi amintească episoade din viaţa lui care-i fuseseră necunoscute până atunci. După ce a discutat cu mai mulţi oameni de ştiinţă şi ingineri care avuseseră legătură cu Proiectul Montauk, Preston a reuşit să pună cap la cap evenimentele şi să afle ce s-a întâmplat. Cumva, el trăise două vieţi: într-una lucrase la Montauk, iar în cealaltă, lucrase în altă parte.
Experimentul Philadelphia
(The Philadelphia Experiment) (RO)


duminică, 28 decembrie 2014

Vinul la români + eBook + film artistic


VINUL LA ROMÂNI

Cultivarea viței de vie a fost o preocupare străveche a străbunilor noștri. Geto-dacii, locuitorii antici ai pământurilor de la Dunăre, Marea Neagră și Carpați, prețuiau vinul în mod deosebit, iar vița de vie era una dintre cele mai importante bogății ale lor. Ei obișnuiau să bea vinul turnat în coarne de bou sau de cerb, în ulcică sau chiar în tigve. Se spune că pe vremea marelui rege Burebista, întemeietorul primului stat centralizat dac, dacii făcuseră o așa pasiune pentru vin, încât regele, sfătuit de marele preot Deceneu, a luat măsura dezrădăcinării viței de vie. Se pare însă că decizia lui a fost determinată mai mult de interesul pe care-l arătau popoarele vecine pentru vinul dacilor, și care, din acest motiv, făceau aici dese incursiuni.


Dar, cu toate măsurile pe care le-ar fi luat Burebista, ceea ce se știe cu siguranță este că la venirea romanilor în Dacia, cultivarea viței de vie se practica pe suprafețe întinse de teren. Vinul a fost pentru acest teritoriu o bogăţie de prim rang şi în schimburile comer­ciale: „De acolo – spunea Homer – veneau zilnic corăbii încărcate cu vin pentru trupele greceşti care asediau Troia, de acolo a obţinut Odysseus de la Maran, preotul lui Apollon din Lamaria, băutura mi­nunată cu care l-a îmbătat pe ciclopul Polifem”. Istoricul francez Raymond Billiard consemnează în cartea sa „Vinul în antichitate” că „dintre toate părţile Europei, Tracia a fost cea mai veche şi mai respectată pentru vinurile sale şi cea care şi-a păs­trat cel mai mult timp pres­tigiul”.

După cucerirea Daciei de către romani, cultura viței de vie s-a rafinat și s-a dezvoltat și mai mult, grație tehnologiilor și tehnicilor aduse din Imperiu. Cele mai importante izvoare istorice care confirmă permanența și importanța culturii viței de vie în Dacia Traiană sunt emisia monetară și medalia „Dacia Felix”, bătute în anul 112 de împăratul Traian. Provincia este reprezentată printr-un chip de femeie care poartă în brațe doi copii, unul ținând în mână un strugure, iar celălalt, spice de grâu. După retragerea Aureliană, în anul 271, daco-romanii au continuat să cultive vița de vie pe teritorii extinse, mai ales în zona subcarpatică. La începutul secolului al IV-lea, după ce procesul de creștinare a locuitorilor s-a generalizat, vinul a început să fie folosit și în ritualurile religioase.

De-a lungul secolelor care au urmat, prepararea vinului a continuat să fie una dintre preocupările de bază ale românilor. Viticultorii și proprietarii de podgorii s-au aplecat tot mai mult asupra acestei îndeletniciri, devenind cunoscuți și dincolo de granițele țării, fapt care l-a făcut pe istoricul B.P. Haşdeu să afirme: „Românii au fost pururea şi fără întrerupere o naţiune vitivinicolă”.

Precizări şi mai edifica­toare şi în cunoştinţă de cauză referitoare la viticultură și vin sunt cele ale marelui istoriograf şi cărturar român Dimitrie Cantemir, consemnate în lucrarea sa, Descriptio Moldaviae: „Pe toate cele­lalte bogăţii ale pământului le întrec viile alese, înşiruite pe o lungă fâşie între Cotnari şi Dunăre; sunt aşa de rodnice, încât un singur pogon dă adesea patru până la cinci sute măsuri de vin” [o măsură = 40 litri] sau: „Vinul cel mai ales este cel de Cotnari. Cutez să susţin că este mai bun decât vinaţurile europe­neşti”, adăugând în conti­nuare: „Aceste vii nu sunt de folos numai localnicilor ţării pentru nevoile lor, ci preţul scăzut atrage aici negustori ruşi, leşi şi chiar unguri, care duc la ei în ţară, an de an, tot mai mult vin”.

Chiar dacă au existat ani cu producție viticolă slabă și chiar dacă viile au căzut victime filoxerei, renumele unor soiuri de vin și al unor podgorii românești s-a impus și dincolo de hotarele țării. Amintim aici podgorii ca: Drăgășani, Dealu-Mare, Odobești, Cotești, Cotnari, Târnave, precum și sortimentele Grasă, Tămâioasă, Băbească, Busuioacă, Fetească, Braghină, Crâmpoșie, Frâncușă și altele. Această zestre de soiuri românești este completată cu cele mai reputate soiuri străine, cunoscute după locul de origine: Sauvignon, Chardonnay, Traminer, Muscat, Riesling, Pinot Gris, care deseori, în unele podgorii din România, le-au depăşit prin generozitate şi fineţe pe cele din ţările de origine.

La români, ca și la alte popoare, de altfel, vinul a fost alături de oameni, atât la necaz, cât și la bucurie, simbol al prieteniei, al înțelegerii și voioșiei, precum și sursă de inspirație sau de meditație pentru poeți, scriitori și compozitori.

CUM ASOCIEM VINUL CU MÂNCAREA

- la peşte, stridii, melci, crustacee – vinuri albe seci, spumoase ușoare, şampanie brută;
- la antreuri şi aperitive – vinuri albe, seci sau demiseci, vinuri rosé;
- la carne albă (viţel, miel, porc) şi la carne de pasăre – vinuri roşii buchetoase, uşoare, vinuri albe seci aurii;
- la carne roşie (ovină, bovină) – vinuri de marcă roşii, pline, generoase şi puternice;
- la vânat, aceleaşi recomandări ca mai sus, rezervându-se însă vinurile delicate şi elegante pentru vânatul cu pene şi vinurile pline pentru vânatul cu păr;
- la sfârșitul mesei – vin roşu sau vin alb licoros;
- la brânzeturi, după cum urmează:
-  la cele fermentate, de consistenţă moale – vinuri roşii puternice, de mare sevă;
-  la cele de consistenţă semi-dură, cu pete verzi în interior – vinuri roşii uşoare;
-  la brânză de oi – vinuri rosé, albe seci, roşii nesăţioase şi fructuoase;
-  la brânză proaspătă, ca o pastă topită – vinuri albe şi rosé dulci;
- la desertul zaharat – vinuri spumante, demidulci, vinuri dulci naturale;
- la fructe – vinuri albe dulci, spumante, demidulci;
- la cafea – vinars (distilate învechite, de tip coniac), rachiu de fructe, lichioruri de marcă.

Conform gastronomilor și somelierilor, ordinea de servire a vinului este următoarea:
Vinurile ușoare înaintea celor cu tărie alcoolică mai ridicată;
Vinurile seci înaintea celor dulci;
Vinurile albe mai întâi și apoi cele roșii;
Vinurile tinere mai întâi și apoi vinurile vechi;
Antreurile trebuie însoțite de vinuri albe, seci, ușoare, tinere sau spumante brute;
La supe și ciorbe nu se servesc vinuri;
La pește, vin alb sec; cu cât peștele este mai gras, cu atât vinul trebuie să fie mai acidulat;
La carnea de pasare se servesc vinuri albe, seci, de calitate;
La carnea de porc și vită se servesc vinuri roșii, vechi;
La vânat se servesc vinuri roșii, vechi, de mare calitate;
Brânzeturile se servesc cu vinuri roșii vechi, seci și tari;
Desertul este însoțit de vinuri dulci și aromate.

Fiecare categorie de vinuri se servește la o anumită temperatură:
- Vinurile roșii și cele fine se servesc la temperatura camerei.
- Vinurile albe seci, demiseci, dulci, precum și cele spumante se servesc răcite, dar nu refrigerate.

Pe aceeași temă citiți și postarea noastră: Vinul - cea mai apreciată băutură din lume

Istoria vinului și cele mai prestigioase soiuri de vin


Secretul din Santa Vittoria
(The Secret of Santa Vittoria) (RO)

„Secretul din Santa Vittoria” este un film din 1969, produs de Metro Goldwyn Mayer și regizat de celebrul Stanley Kramer. Povestea este bazată pe best-seller-ul romancierului Robert Crichton și beneficiază de interpretările de excepție ale actorilor Anthony Quinn, Anna Magnani, Virna Lisi, Hardy Krüger și Sergio Franchi. Filmările au fost făcute în localitatea Anticoli Cortese, nu departe de Roma. Acțiunea se petrece în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în vara anului 1943, imediat după căderea guvernului fascist al lui Benito Mussolini. În acel timp, armata germană a speculat vidul de putere pentru a ocupa cea mai mare parte a peninsulei italice.
Italo Bombolini (interpretat de Antony Quinn) este primar în Santa Vittoria, un orășel care-și câștigă traiul din cultivarea viței de vie și vânzarea vinului produs de localnici. Când aceștia află că forțele de ocupație germane vor să le rechiziționeze stocul de vin, ascund cea mai mare parte (cca 1 milion de sticle) într-o peșteră, înainte ca detașamentul condus de comandantul Sepp von Prum (interpretat de Hardy Krüger) să ajungă în sat. Nemților li se oferă vreo 1000 de sticle, dar von Prum știe că trebuie să existe mult mai multe. Urmează o bătălie între două tipuri de inteligență, cea cultivată și cea nativă. Cine va ieși biruitor veți afla urmărind acest film excepțional.


luni, 10 noiembrie 2014

Dr. Kristine Nolfi - Tratarea cancerului prin hrană vie - eBook



TRATAREA CANCERULUI PRIN HRANĂ VIE

Dr. Kristine Nolfi

Adevărații vindecători sunt forțele naturale din noi. Hipocrate

Kristine Nolfi s-a născut pe 14 aprilie 1881 în Egtved, Danemarca. A studiat medicina la Universitatea din Copenhaga, iar din 1907, după absolvire, a lucrat timp de 12 ani la mai multe spitale din țară. Între anii 1919 și 1945 a deținut un cabinet particular în capitală, unde a profesat ca medic pediatru. În 1945, doamna Nolfi și soțul său au cumpărat o proprietate la sud de Elsinore, unde au înființat Sanatoriul Humlegaarden, pe care dr. Nolfi l-a condus până în 1957.

În mai 1940, Kristine Nolfi și-a descoperit la sânul drept un nodul. Nu și-a făcut prea multe griji, gândindu-se că acesta se va resorbi de la sine. Dar după cinci săptămâni, a constatat cu groază că nodulul ajunsese de mărimea unui ou de găină. În acel moment, a știut sigur că are cancer. Deoarece ca medic practician știa ce efecte au tratamentele convenționale asupra pacienților bolnavi de cancer, le-a exclus din start ca opțiune și a decis că nici operația și nici radioterapia nu intră în discuție. S-a retras pe o insuliță și a început să consume exclusiv hrană nepreparată termic. După două luni, a înregistrat o îmbunătățire a stării de sănătate și o micșorare a tumorii. După un an, incluzând în alimentație și hrană vegetală preparată termic (la sfatul unui prieten medic) cancerul i-a revenit. Atunci, Kristine a trecut din nou pe regimul exclusiv de hrană vie și în numai o săptămână nodulul s-a retras, iar durerile și oboseala i-au trecut.

În urma acestei experiențe, Kristine Nolfi a început să scrie articole, pentru a informa atât corpul medical, cât și publicul, însă Danish Medical Journal (Revista medicală daneză) a refuzat să i le publice. La fel, și oferta de a-și prezenta cazul personal în fața unei adunări medicale i-a fost respinsă. Dar doamna Nolfi nu s-a descurajat. Hotărâtă să-și facă cunoscută experiența încununată de succes și să ajute în acest fel cât mai mulți oameni în suferință, a deschis în 1945 un sanatoriu cu 80 de paturi, în care tratamentul principal era hrana netratată termic și viața în mijlocul naturii. Astfel, timp de 12 ani, ea a avut posibilitatea să studieze și să consemneze efectele regimului cu hrană vie asupra cancerului și multor alte boli.


În acest timp, clinica ei a devenit renumită nu numai în țară, ci și în străinătate, stârnind invidia multor colegi de breaslă, care au început s-o defăimeze, numind-o chiar medic șarlatan. Unii afirmau că, de fapt, nici nu avusese cancer, în timp ce alții spuneau că se operase în secret și că de aceea se vindecase. În 1946 i s-a retras dreptul de practică pe o perioadă de un an și i s-au intentat mai multe procese, dintre care însă, doamna Nolfi n-a pierdut niciunul.

În 1955, dr. Kristine Nolfi consemna în cartea The Miracle of Living Food (Miracolul hranei vii) succesele obținute în perioada cât a condus sanatoriul Humlegaarden: „Nu regret studiile de medicină pe care le-am făcut, dar sunt fericită că am intrat în domeniul tratamentelor naturale. Datorită acestor persecuții constante, venite din partea foștilor mei colegi, reputația mea a crescut enorm în toate țările scandinave. Acest fel de publicitate a valorat mult mai mult decât cea plătită. Foștii mei colegi de breaslă au acționat ca niște veritabili agenți de presă, iar eu am beneficiat astfel de publicitate gratuită în toate ziarele scandinave. Eu o să mor, dar fiți siguri că hrana vie va trăi, se va răspândi în toată lumea și va contribui la salvarea omenirii de toate bolile, atât cele ale trupului, cât și cele ale minții”.

În cartea „Apărarea mea”, publicată în 1946, dr. Nolfi ia poziție împotriva acuzațiilor nedrepte, iar din 1949 se retrage definitiv din activitatea medicală. Dar toate procesele intentate, răutățile și minciunile despre ea o afectează psihic și-i șubrezesc starea de sănătate. Kiristine Nolfi moare în 1957, la vârsta de 76 de ani.

Vă oferim mai jos cartea doctoriței Kristine Nolfi, „Tratarea cancerului prin hrană vie” (Raw Food Treatment of Cancer), pe care vă propunem ca măcar în scop informativ s-o citiți... pentru că un om informat este un om protejat.

marți, 26 august 2014

Cancerul - boală incurabilă? - eBook + VIDEO

-->

CANCERUL - BOALĂ INCURABILĂ?

Inginerul colonel în rezervă Petre Anca este un om deosebit, pe care Dumnezeu l-a salvat de la moarte și care se simte dator să-i ajute și pe alții să lupte cu moartea, atunci când cancerul pune stăpânire pe ei. Operat în urmă cu două decenii de carcinom bronhopulmonar, ar mai fi avut de trăit, după opinia medicilor, doar patru luni. Față în față cu moartea, d-l Petre Anca nu a disperat. A continuat să lupte, ajutat fiind și de o întâmplare providențială: întâlnirea cu celebrul vindecător Valeriu Popa, care i-a devenit prieten, maestru și salvator, și de la care a învățat cum să vindece această cumplită boală. Valeriu Popa nu mai e printre noi, dar d-l Petre Anca simte ca o datorie morală să împărtășească metoda de vindecare deprinsă de la marele terapeut. În dar a primit, în dar vrea să dea oamenilor secretul sănătății. Citiți interviul acordat de d-l ing. Petre Anca revistei „Formula As.

D-l Petre Anca poate fi contactat la Fundația umanitară „Sănătate prin gândire și alimentație”, Vălenii de Munte, str. N. Bălcescu nr. 76A, cod 106400, jud. Prahova, tel./fax 0244/28.32.79, tel. 0722/72.40.12, C.P. 25, O.P. 1., e-mail: petreanca48@yahoo.com Informații despre lucrările „Eu și Valeriu Popa. Cancerul - boală incurabilă?” și „Nu există boală incurabilă. Zbor în libertate” se pot obține de la sediul Fundației.

Vă oferim mai jos câteva capitole din cartea „Cancerul - boală incurabilă?”, precum și mărturia video a unui tânăr care s-a salvat de la moarte urmând o metodă de tratament a domnului Petre Anca. Citiți textele și urmăriți prezentarea video! Fie că sunteți tineri sau bătrâni, bolnavi sau încă sănătoși, merită să vă înarmați cu cunoștințele oferite în aceste materiale, înainte de a ajunge la un medic alopat. S-ar putea ca la un moment dat, aceste informații să facă pentru dv. diferența dintre sănătate și suferință și chiar dintre viață și moarte.

«Cancerul este astăzi una dintre cele mai presante probleme ale medicinii. Dacă acum 50 de ani mortalitatea cauzată de tuberculoză era simțitor mai ridicată decât mortalitatea cauzată de cancer, astăzi este invers. Această boală este consecința interacțiunii voastre cu mediul înconjurător, a felului vostru de a vă hrăni și de a viețui. Astfel, o treime dintre cancere se datorează unor obiceiuri alimentare, o treime fumatului și o treime unor alți factori externi cum ar fi: expunerea prelungită la soare, supărările și îmbolnăvirile profesionale. Un ficat obosit, bolnav din cauza supărărilor, a substanțelor otrăvitoare de orice fel, dar și din cauza medicamentelor, joacă un rol însemnat în formarea cancerului.

Medicul englez Blond prezintă cancerul ca o cedare progresivă, cronică, a ficatului, în care un rol incontestabil îl joacă toxinele alimentare. El conchide: „Problema cancerului este o problemă alimentară și combaterea acestei boli nu este o chestiune chirurgicală, ci una de igienă alimentară. Prin supravegherea producerii, conservării și distribuirii alimentelor, cancerul ar putea fi combătut cu succes”.

Numeroase rezultate ale cercetărilor de până acum și ale experiențelor pe animale au zguduit teoria despre „predispoziția înnăscută” pentru cancer. Fiecare persoană își „achiziționează” singur cancerul prin influența timp de ani și chiar de zeci de ani a excitanților mediului înconjurător și a alimentației. Depinde numai de cât sunteți de tari sau de încărcați de toxine când apare cancerul. În înțelesul cel mai profund, cancerul este un semn al depărtării voastre de natură, al dezorientării și dezordinii din viața voastră. Vindecarea cancerului nu este numai o problemă de ordin igienico-social, ci în aceeași măsură o problema legată de personalitatea fiecăruia, deci una profund umană. Deducem astfel că posibilitatea de vindecare a cancerului nu depinde de administrarea vreunui medicament, ci de reorganizarea energică și voită a întregului sistem de viață și în special de alimentație.

Un regim bogat în fructe și legume proaspete diminuează mult riscul cancerului de sân, plămân, stomac, colon, intestine. Sfecla roșie este unul dintre cei mai credincioși aliați ai omului împotriva cancerului, deoarece înlesnește oxigenarea celulelor corpului, cunoscându-se faptul că o celulă sănătoasă are nevoie de cât mai mult oxigen spre a fi în formă, pe când o celulă canceroasă se dezvoltă nemaipomenit de bine și de repede în absența oxigenului. Un regim complet de crudități ar arăta cam așa: dimineața și seara se ia o masa de fructe, la prânz o masă de zarzavat și sucuri de fructe și zarzavat. Atenție! Niciodată nu se asociază legumele cu fructele și nici sucurile de fructe cu sucuri de zarzavat, pentru a păstra pe cât posibil unitatea lor naturală și pentru a preîntâmpina primejdia ca, prin însalivarea defectuoasă a sucurilor, să se bea mai mult decât poate stomacul să digere, pentru că altfel vă veți hrăni boala și nu sănătatea. Cruditățile se schimbă periodic și se ține seama de cronologia anotimpurilor. Aceste produse se folosesc în stare cât mai naturală (spălate și curățate bine), iar dacă dantura nu permite, se pot toca sau răzui imediat înaintea mesei. Cel mai bine însă este să mușcați din legume ca dintr-un măr, iar la zarzavaturi, frunzele să nu fie strivite, presate, stoarse sau tocate prin mașină, deoarece își pierd din forța lor vitală. Masticarea și însalivarea corespunzătoare constituie jumătate din victoria împotriva oricărei boli, implicit a cancerului.

Am mai vorbit despre cât de important este dormitul noaptea în aer curat, pe cât posibil cu fereastra deschisă, obicei care poate fi socotit ca o parte din „alimentație”. Corpul își poate îndeplini funcția vitală de îndepărtare a otrăvirii numai dacă are la dispoziție suficient oxigen și dacă primește din belșug fermenți transmițători de oxigen. Trebuie să conștientizați cât de necesară este inspirarea de aer proaspăt, curat, bogat în oxigen, și primirea de multe alimente și sucuri proaspete, deoarece numai acestea vă procură fermenți transmițători de oxigen, atât de necesari metabolismului. Aerul curat de pădure, bogat în oxigen, și alimentația cu adevărat proaspătă, fac parte din prevenirea și tratamentul cancerului.

O hrană bazată în exclusivitate pe crudități este ușor și repede digerată, nu împovărează metabolismul și stimulează eliminarea produselor metabolice toxice. Rețineți! Alimentele trebuie obligatoriu să fie proaspete și să se prepare doar în vase de sticlă, email, ceramică sau pământ.
Iată, dragii mei, că nu vă rămâne altceva de făcut decât să vă gândiți la mijloacele naturale de vindecare și să învățați cum să vă folosiți de puterile lor profilactice și de vindecare, fără să le maltratați sau denaturați (prin fierbere, prăjire, coacere), pentru ca din principii vindecătoare să nu devină toxice, cancerigene.

Am fost rugat de multe ori să prezint o schemă de regim, care să fie socotit cu acțiune sigură împotriva cancerului. Așa ceva nu este posibil, atâta timp cât fiecare individ este o entitate aparte, influențată mai mult sau mai puțin de factori externi și interni. Un lucru vă pot spune sigur, și anume că sucurile și cruditățile proaspete constituie baza regimului în cancer, iar între acestea, alimentele bogate magneziu și seleniu. Aceste alimente conțin totodată elementele încărcătoare de electricitate pozitivă și sunt extrem de sărace în sare, care trebuie eliminată, deoarece reține fermenți de oxidare care acționează ca generatori ai cancerului.

Tumora canceroasă este un simptom. Atâta timp cât cauza apariției ei nu este identificată și îndepărtată, nici operațiile, nici iradierile nu sunt eficiente. Dimpotrivă, un țesut iradiat este mai greu de vindecat, chiar prin alimentația cu crudități. Un antidot otrăvește și mai mult un corp bolnav de cancer, de aceea nu s-a găsit și nici nu se va putea găsi vreun citostatic eficient. Cel mai valoros remediu rămân enzimele vii, neotrăvite, din alimentele crude. În timp ce hrana fiartă (moartă) otrăvește sângele, prin crudități, deci prin hrană vie, aceste otrăvuri sunt dizolvate și eliminate.  

Faptul că rata mortalității canceroase este destul de mare se datorează în parte și marii agresivități a tratamentului clasic. Trebuie să știți că medicamentele anticancer sunt incapabile să deosebească celulele sănătoase de cele atipice (anormale). Din acest motiv, numeroase asociații umanitare, împreună cu bolnavii și familiile lor, s-au revoltat împotriva acestei agresivități, revendicând dreptul la terapii mai blânde, bazate pe alimentație și o mai bună igienă a vieții (fizică, morală și disciplină mentală). De fapt, în toată munca de prevenire și combatere a cancerului se scapă din vedere aspectul cel mai important: starea imunitară a bolnavului. Se pot descoperi cele mai sofisticate tratamente medicamentoase împotriva cancerului, dar dacă nu se va găsi metoda de întărire a imunității suferindului, cel „vindecat” prin această medicație are toate șansele să recidiveze și să se întoarcă pe patul spitalului.  

Slăbirea sistemului imunitar al organismului este generată de: alimentația săracă în vitamine esențiale și în fibre, dar bogată în deșeuri; lipsa oricărei activități fizice, oxigenare mai mult decât deficitară a corpului (cameră neaerisită, temperatură ambiantă mai mare de 21°C, lipsa mișcării); șocuri emoționale repetate și „confecționarea” unor gânduri negative; consumul exagerat de medicamente, în special de antibiotice. E bine să știți că ficatul distruge zilnic un număr impresionant de toxine cancerigene. Dacă acest inegalabil organ nu va fi menajat și ținut într-o formă perfectă, el nu va putea să-și îndeplinească eleganta și nobila lui sarcină.

Cancerul, ca nicio altă boală, are nevoie de restabilirea ordinii naturale de viață, cu ajutorul marilor mijloace de vindecare ale naturii: soare, lumină, aer, apă, hrană crudă, vie, plante medicinale, mișcare, liniște, încredere în corpul propriu și în medic sau terapeut. Căci cancerul este rezultatul de necontestat al unei profunde dezordini în viața voastră.

Am fost întrebat cum se explică apariția acestei boli la copiii mici – de la câteva luni, la câțiva anișori – care, de fapt, au fost alimentați la sânul mamei, deci nu s-a greșit din punct de vedere alimentar. Maladia canceroasă nu este o problemă medicală. Ea este urmarea unei dizarmonii apărute în organismul uman, indiferent de vârstă – fie în perioada intrauterină, fie după venirea la viață – generată de: o hrană necorespunzătoare a viitoarei mame, stres, lovituri, căzături, apoi manevre făcute de medic atunci când ajută copilul să vină pe lume, vaccinuri, radiații, infecții netratate etc.

Cancerul este aproape necunoscut oamenilor săraci, din cartierele periferice ale orașelor mari, pentru că ei mai mult flămânzesc, și foarte răspândit în cartierele celor bogați, care au posibilități materiale și care mănâncă mult.

Concluzia pentru toată lumea: într-un corp cu un metabolism normal cancerul nu se poate dezvolta. Concluzia pentru lumea medicală: oricât de „neștiințific” ar fi un tratament, interesul oricărui medic ar trebui să fie vindecarea cancerului, și nu judecarea metodei.»

Sursa: Col. (r) ing. Petre Anca - Eu și Valeriu Popa. Cancerul - boală incurabilă?


Bogdan s-a vindecat de limfom Hodgkin
urmând tratamentul terapeutului Petre Anca


-->

joi, 7 august 2014

Secretul lui Hiram - Faraoni, francmasoni și descoperirea pergamentelor secrete ale lui Iisus - eBook + documentar (RO)

-->

SECRETUL LUI HIRAM

FARAONI, TEMPLIERI, FRANCMASONI
ȘI DESCOPERIREA PERGAMENTELOR SECRETE ALE LUI IISUS

Robert Lomas și Christopher Knight

Cartea „Secretul lui Hiram” (The Hiram Key) este rezultatul curiozității a doi francmasoni britanici, binecunoscuți pentru cercetările lor privind istoria secretă a civilizației umane în general și a Francmasoneriei în special. După cum ei înșiși mărturisesc, decizia lor comună de a afla originile Francmasoneriei a fost inițial un capriciu, o plăcere personală. Dar ceea ce au descoperit ulterior s-a dovedit atât de interesant, încât au căzut de acord să publice informațiile adunate sub forma unei cărți. Așa a apărut, în 1996, „Secretul lui Hiram”, care a devenit repede un best-seller internațional.


Autorii încep prin a-l cita pe Henry Ford, care a fost mason, și care a spus la un moment dat: „Întreaga istorie este o minciună”. Ei înclină să creadă că afirmația lui Ford, deși exprimată cam abrupt, este corectă, deoarece, de foarte multe ori, istoria nu este o consemnare corectă și cuprinzătoare a faptelor, ci doar ceea ce învingătorii unei anumite situații au dorit să înregistreze pentru posteritate. În lumina documentelor studiate, cei doi afirmă că bazele religiei creștine au fost distorsionate de către Biserica romano-catolică timpurie, mai ales în ceea ce privește învățăturile lui Iisus și ale discipolilor săi.

Knight și Lomas susțin că au găsit în ritualurile masonice o nouă cheie, cu care pot fi dezlegate secretele civilizației. Este vorba, spun ei, despre cheia care dezvăluie originile creștinismului, și care dovedește că multe dintre credințele religiei creștine moderne sunt eronate. Inițial nu și-au propus această demonstrație, dar dovezile descoperite pe parcurs i-au condus în această direcție. De fapt, dorința lor a fost să scrie o carte bine documentată despre începuturile Francmasoneriei. A fost acest ordin fondat în Londra, în 1717, când a fost înființată Marea Lojă a Angliei, sau ordinul era mult mai vechi? Încercând să răspundă la această întrebare, Chris Knight și Robert Lomas s-au trezit mergând pe urmele unui extraordinar șir de evenimente, care a început cu elucidarea unei crime din Teba Antică – uciderea ritualică a lui Hiram Abif– și s-a sfârșit cu descoperirea unei clădiri medievale vechi, pe un deal din Scoția – Capela Rosslyn. Dar secretul (sau cheia) lui Hiram le-a ridicat întrebări care sfidează unele dintre cele mai înrădăcinate certitudini ale civilizației occidentale.

Istoria oficială consemnează că Francmasoneria a evoluat din breslele zidarilor în piatră, iar ritualul masonic îl desemnează pe Hiram Abif ca fiind unul dintre primii francmasoni. Acesta era fiul unei văduve din tribul Naphtali, trib care a construit Templul Regelui Solomon. Numele lui Hiram Abif nu a fost niciodată înregistrat ca atare de istorie, însă în Vechiul Testament, Prima Carte a Regilor, există un personaj similar, descris ca fiul unei văduve, fără a i se menționa numele. De fapt, deși aparent nenumit în unele traduceri ale Bibliei, altele, cum ar fi traducerea lui Martin Luther, fac referire la el ca „Hiram Abif” sau „Huram Abi”.

Autorii spun că teoria conform căreia breasla constructorilor ar sta la originea francmasoneriei este greșită, pentru că pornește de la un raționament improbabil. De ce oameni puternici și bogați să fi fost atrași de o frăție creată prin unirea unor bresle de zidari simpli și săraci? Ideea că Francmasoneria ar fi apărut în Londra anului 1717 este de asemenea puțin probabilă, pentru că există mențiuni despre acest ordin mult mai vechi. Pornind pe firul evenimentelor descrise în documente, autorii ajung în cele din urmă la concluzia că Francmasoneria datează din timpul construirii Templului lui Solomon din Ierusalim. Analiza riguroasă a Bibliei, a Noului Testament, a textelor iudaice, a Manuscriselor de la Marea Moartă și a Evangheliilor gnostice vin să le sprijine această concluzie. Le-a devenit clar că povestea lui Hiram Abif, reprodusă în ceremoniile de inițiere ale francmasonilor, se bazează pe ceremoniile de inițiere ale regilor din Egiptul Antic.

Descoperind și alte surse vechi, Knight și Lomas mai ajung la o concluzie surprinzătoare: Iisus și primii creștini erau foarte diferiți de ceea ce afirmă astăzi despre ei Biserica Romano-Catolică și Biserica Ortodoxă. Ei spun că Iisus nu a pretins niciodată a fi de origine divină, ci doar un „mesia” în înțelesul evreiesc al termenului, acela de om bun și un luptător pentru libertate, care a încercat să-i elibereze pe evrei de sub ocupația romană. Iisus nu a afirmat niciodată că ar fi fost un făcător de minuni, potrivit autorilor. De exemplu, când a spus că l-a înviat pe Lazăr din morți, aceasta a fost o referire alegorică – adepții sectei sale fiind numiți „cei vii”, în timp ce celorlalți li se spunea „morți” în ezoterismul evreiesc al timpului. La fel, prefacerea apei în vin însemna ridicarea unor oameni la un statut mai înalt în cadrul sectei.

În sfârșit, autorii cred că secta ultra-evreiască a lui Iisus opera un fel de ceremonii de inițiere cvasi-masonice, și afirmă că, în acest sens, el a fost un mason. În capitolul intitulat „Iisus Hristos – om, zeu, mit sau francmason?”, autorii spun: „Ne dăm seama că aceasta este o afirmație care va ofensa pe mulți creștini, și mai ales pe mulți catolici, dar concluzia noastră că Iisus a fost mason este inevitabilă”.

Vă atașăm mai jos cartea „Secretul lui Hiram”, care pentru noi a fost o lectură captivantă. Textul nu conține ilustrațiile și toate appendix-urile, dar cine este interesat își poate procura cartea din librării. A apărut în 2004, la Editura Aquila.
Biblia secretă - Cavalerii templieri (RO)

Faceți click pe linkurile de mai jos pentru vizionarea filmului:

Partea 1 - http://www.220.ro/documentare/Biblia-Secreta-Cavalerii-Templieri-1/liVuRJ6NbU/

Partea 2 - http://www.220.ro/documentare/Biblia-Secreta-Cavalerii-Templieri-2/BsBUXo84gG/


sâmbătă, 24 mai 2014

Plante de top în vindecarea cancerului + eBook

-->

PLANTE DE TOP ÎN VINDECAREA CANCERULUI

În ziua de azi, când din ce în ce mai mulți oameni sunt diagnosticați cu cancer, iar tratamentele agresive ale medicinii alopate le fac mai mult rău decât bine, a devenit mai important ca oricând să înțelegem că numai natura este mediul care ne asigură sănătatea. Oricât de „civilizați” ne-am considera, facem parte din natură, așadar, să revenim în sânul ei ca ființe întregi, fără să ne introducem în corp substanțe artificiale și să ne lipsim de organele cu care am fost creați.


Aveți voința de a vă vindeca singuri? Dacă da, aflați că se poate. În primul rând, trebuie să conștientizați faptul că boala nu v-a apărut din senin, ca o fatalitate, ci este rezultatul unui stil de viață greșit. Și nu e niciodată prea târziu să vă îndreptați greșelile. Schimbați-vă obiceiurile alimentare, schimbați-vă gândurile negative, și cancerul va dispărea de la sine. Treceți pe o hrană vie, pur naturală, neprelucrată termic. Dacă până acum n-ați consumat suficiente crudități, aportul de enzime necesare integrității celulelor a fost aproape nul și așa au apărut celulele degenerate, adică cele canceroase. Carnea, zahărul și făina albă pe care le-ați consumat până acum n-au făcut decât să alimenteze celulele canceroase. Dacă stomacul va continua să fie stăpânul vostru și nu puteți renunța la acest tip de alimente, atunci șansele voastre la viață vor fi minime, indiferent ce vă promit medicii oncologi. Apoi analizați-vă viața și gândurile care v-au dominat până acum. Eliminați orice gând pesimist, orice supărare, frustrare, ranchiună, tristețe... și ați eliminat a doua cauză a apariției cancerului. Dar cum gândurile voastre vă aparțin și sunteți singurii în măsură să vi le schimbați, vă mai rămân doar informațiile nutriționale, pe care le puteți căpăta foarte ușor de la numeroșii specialiști în medicină naturistă, care-și practică meseria cu onestitate și cu rezultate spectaculoase.

Vă oferim mai jos sfaturile lui Mike Adams, un neobosit promotor al vindecării naturale, publicate într-un articol pe site-ul său, www.naturalnews.com. Articolul descrie câteva dintre plantele alimentare cele mai puternice, care nu numai că vă vor hrăni corpul, ci și îl vor curăța de agenții cauzatori de cancer. Sperăm ca aceste informații să vă inspire să căpătați încredere în natură.

Algele marine

Kelp (kombu), nori, dulse, chlorella și spirulina sunt alge marine mari, care cresc în apele bogate în nutrienți, cum ar fi oceanele de mică adâncime. Sunt bogate în minerale precum calciu, magneziu și fier, și sunt recunoscute pentru proprietățile lor anticancerigene. Sunt renumite pentru conținutul lor bogat în iod biodisponibil, element în care sunt deficiente pacientele cu cancer mamar și ovarian. Iodul este important și în păstrarea funcționării corecte a tiroidei, fiind recomandat persoanelor care au un ritm al metabolismului lent. Algele marine sunt de asemenea bogate în calciu, potasiu și multe alte minerale care alcalinizează mediul intern, făcându-l neprielnic înmulțirii celulelor canceroase. Chlorella și spirulina sunt cele mai importante alge cu acțiune dovedită anticancer. Datorită puterii lor incredibile de detoxifiere (inclusiv de metale grele) și de creștere a imunității, n-ar trebui să lipsească din tratamentul natural al oricărui tip de cancer.

Cruciferele

Legumele crucifere (varza, conopida, broccoli) au fost asociate de către cercetători cu un risc scăzut de cancer. Consumul lor regulat reduce semnificativ riscul de a dezvolta un cancer, prin inhibarea înmulțirii de celule canceroase la sân, uter, plămâni, colon, ficat și cervix. Sulforafanul și indol 3 carbinolul, două dintre substanțele fitochimice pe care le conțin aceste legume, stimulează producerea unor enzime care detoxifică organismul de substanțele cancerigene înainte ca acestea să ajungă să vatăme celulele.

Ciupercile medicinale

În ciupercile cu efect terapeutic, precum reishi și chaga, au fost identificate un număr mare de molecule bioactive, inclusiv agenți antitumorali. Acești compuși bioactivi includ polizaharide, alcaloizi, tocoferoli, fenoli, flavonoide, carotenoide, folați, enzime și acizi organici. Studiile au demonstrat că consumul pe termen lung de ciuperci reishi previne proliferarea tumorilor prin creșterea nivelului de antioxidanți în plasma sanguină, crescând astfel imunitatea celor care suferă de un cancer în stadiu avansat.

Aloe Vera

Cercetările oamenilor de știință au relevat faptul că aloe vera are proprietăți puternice imuno-modulatoare și antitumorale, datorate polizaharidelor conținute de această plantă. Aceasta înseamnă că aloe amplifică funcționarea sistemului imunitar, ceea ce rezultă în distrugerea tumorilor canceroase. Aceleași polizaharide fac să crească nivelul de acid nitric, care are un potențial antitumoral semnificativ.

Cânepa

Planta de cânepă este cea mai echilibrată sursă de uleiuri de pe planetă, într-o proporție ideală de 3:1 de omega 6 și omega 3. Uleiul din semințele de cânepă conține 80% acizi grași esențiali, cea mai mare cantitate dintre toate plantele de pe pământ. Acizii grași esențiali sunt fundamentali pentru buna imunitate a organismului, datorită efectelor lor antioxidante și antiinflamatoare. Aceștia ajută la oxigenarea celulelor și le restabilește sănătatea. Cum cancerul nu poate supraviețui într-un mediu puternic oxigenat, conținutul excepțional în acizi grași esențiali fac din cânepă o alegere minunată pentru vindecarea cancerului de orice fel.

Usturoiul

Un studiu clinic desfășurat timp de 7 ani pe 3.000 de subiecți umani a demonstrat că riscul de cancer a fost redus cu 60% la cei care au consumat în această perioadă cantități mari de usturoi. Nutrientul miracol din plantă pare să fie enzima numită aliinază, care este capabilă să producă compuși anticancerigeni. Cheia eficienței cățeilor de usturoi este ca după zdrobire, aceștia să fie lăsați 15 minute înainte de consum, pentru a-și elibera compușii anticancer. Atenție! Prin prepararea termică a usturoiului, aliinaza se distruge.

Turmericul sau curcuma

Turmericul este o plantă cu proprietăți miraculoase, folosită de mii de ani ca mirodenie în țările continentului asiatic. Are proprietăţi antioxidante, antiinflamatorii, antivirale, antibacteriene, antifungice și, nu în ultimul rând, anticancerigene. Ajută cu succes în combaterea multor boli cronice, cum ar fi diabetul, artrita, Alzheimer bolile de inimă. Prin aceste calități deosebite este îndreptăţit să fie inclus în categoria superalimentelor, adică a alimentelor cu reale beneficii pentru sănătatea noastră. Turmericul este originar din India. Din rădăcina lui, formată din mai mulți rizomi, se obţine condimentul cu același nume, dar şi extractul medicinal numit curcumină. Una dintre cele mai benefice proprietăţi ale curcuminei este capacitatea sa de a lupta împotriva apariției şi extinderii celulelor canceroase. Un număr mare de lucrări ştiinţifice au reuşit să demonstreze căile prin care curcumina îşi exercită puterile vindecătoare, cercetătorii descoperind mai bine de 100 de moduri în care ea acţionează la nivelul celulei. S-a dovedit astfel că inhibă proliferarea celulelor tumorale, scade inflamaţiile, opreşte procesul de transformare a celulelor normale în celule canceroase, inhibă sinteza unei proteine ce pare a fi instrumentul formării de tumori, ajută organismul să distrugă celulele canceroase și previne angiogeneza – dezvoltarea vaselor de sânge suplimentare care alimentează celulele canceroase.

Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa Verde)
 
Aloe vera - planta celor 1000 de miracole
Oltea Mutulescu


Venerată în Antichitate pentru virtuțile sale tămăduitoare, Aloe vera a trecut cu brio testul timpului, bucurându-se și în prezent de o reputație excepțională. Acum, meritele ei sunt recunoscute de studiile științifice și autentificate de experiențele celor pe care i-a vindecat. Cartea autoarei Oltea Mutulescu, pe care v-o atașăm mai jos, constituie o inițiere în capacitățile vindecătoare ale acestei plante și afecțiunile pentru care este utilă. Textul conține, de asemenea, experiențele încununate de succes ale medicilor care au folosit-o și câteva mărturii impresionante ale unor oameni pe care Aloe vera i-a salvat definitiv de suferință. Lucrarea se adresează celor care au încredere în forța naturii și sunt dispuși să-și ofere o șansă de vindecare a unor boli precum ulcerul, diabetul sau cancerul, urmând o terapie naturală.

În completare, citiți articolul Aloe vera - un miracol științific, care conține și un interviu TV al prof.dr. Gheorghe Mencinicopschi despre beneficiile gelului de Aloe.
-->

Avertisment!

Frumoasa Verde” este un blog de cultură generală, care cuprinde teme din toate domeniile vieții. Articolele din domeniul sănătății sunt alcătuite sau preluate cu grijă, din surse considerate de noi respectabile, dar nu se constituie în sfaturi medicale autorizate.